Deseori aud voci care spun că oamenii care fac legea sunt preocupați cel mai mult de legea electorală și o schimbă în funcție de cum le convine momentul politic. Interlocutorilor cu care discut în fiecare săptămână le vin în minte momentele când deputații trec de la un partid la altul fără pic de rușine, fără pic de personalitate, fără pic de respect și fără nicio idee clară. Importantă este funcția publică și interesul personal – asta constată cetățeanul de la firul ierbii. Despre o Moldovă între încredere și dezamăgire politică vorbim la acest sfârșit de săptămână, după buletinul de știri.
Valentina Ursu
La Leova, o localitate situată la 100 de kilometri de capitala Republicii Moldova, mai mulți oameni cu care am discutat ocazional vorbesc despre două lumi paralele – a politicienilor înstăriți și a oamenilor simpli, care o duc de azi pe mâine.
Your browser doesn’t support HTML5
Moldova între încredere și dezamăgire politică
Cetățenii cred că e vina sistemului care le permite escrocilor să ajungă la putere pe spinarea celor needucați și deci ușor de manipulat.
Iată vocile celor care vorbesc despre paradoxul folosirii de către majoritatea politicienilor a oamenilor simpli, cei cărora le-au luat demnitatea și i-au mințit. Ei sugerează că nu e vorba despre nicio ură, e vorba despre a spune adevărul.
– „Eu poimâine tot plec.”
Europa Liberă: Unde plecați?
– „În Europa, să lucrez, că am 59 de ani pe 60 și mă duc să fac o copeică, că aici…”
– „E imposibil. Poți să lucrezi și ziua, și noaptea și nu câștigi nimic. Trebuie de dat jos tot Parlamentul.”
– „Revoluție trebuie de făcut!”
Europa Liberă: Atât de mult e lumea înrăită?
– „Lumea tare au înrăit-o, că acela are de lucru, dar celălalt n-are de lucru.”
Europa Liberă: Tot dvs. i-ați trimis acolo, în vârful puterii…
– „Nu i-am trimis noi…”
Europa Liberă: I-ați ales! O dată la patru ani mergeți și votați.
– „Voi i-ați ales, nu noi! Se duce un țăran și-i dă 200 de lei ș-apoi pe urmă patru ani suge degetul. Azi i-a dat 200 de lei ori o găină acolo și el îi ia, că aiștia-s buni, dar pe urmă, patru ani întreabă: „Ei, pentru ce am votat eu asta?”…”
– „Ei îs milionari acolo toți. Deputații îs milionari și lor… ce face populația lor li-i…”
La Leova
Europa Liberă: Dacă ați fi Dvs. deputat, ministru, ce ați face, în primul rând?
– „În primul rând, să facem ordine în justiție, să facem ordine în țară. Aista de la Bielorusia…”
– „Lukașenko…”
– „Un mic Lukașenko ne trebuie și în vreo câteva luni o să fie ordine!”
– „Da!”
– „Că aici țara îi de cumetri și toți acolo-s legați…”
– „Nani, cumetri…”
Europa Liberă: Dar Dvs. când mergeți să votați, votați omul, partidul, programul, promisiunea? Ce votați Dvs.?
– „În timpul alegerilor contează partidele, dar după ce s-au terminat alegerile, partidele celea trebuie să lucreze pentru populație, dar ei continuă cu partidele lor să promoveze oamenii lor și să acapareze toate posturile principale. Pe cumetri, fini, pe toți îi atrag acolo, la grămadă.”
– „Că-i țară de cumetri.”
La Leova
Europa Liberă: Și încotro, Moldova? Pe ce cale merge, unde ajunge?
– „În groapă!”
– „Nu știu, nu știu unde ajunge.”
– „În groapă!...”
Europa Liberă: Iată, Leova și Republica Moldova în următorii zece ani cum o să arate?
– „Eeee… cum o să arate?”
– „Dacă vor fi schimbări în conducere, poate s-a schimba ceva, dar acum bandiții îs la putere…”
– „Îi de dorit tineri băieți, tineri, capabili, dar nu aiștia, ei îs milionari și lor li-i într-un loc, nu-i interesează. Ei au sute de hectare de terenuri, cu livezi, viță-de-vie, perje, vinzavoade (fabrici de vinuri) au ale lor proprii și…”
– „Din sărăcie omul, dacă nu-i ajută țara, el pierde încrederea.”
Europa Liberă: Dar știți că era o vorbă: „Înainte de a întreba ce poate să-ți ofere țara ție, întreabă-te ce poți tu să-i oferi statului”?
– „Eu pot să ofer și am oferit. Și acum deja îs la pensie și tot muncesc pentru statul ista.”
„Promit așa, vin cu gazete numai și citim promisiuni, dar nimic nu se vede.”
Europa Liberă: Pe ce cale merge Republica Moldova?
– „Pe o cale cam nu dreaptă merge. Trăim din ce în ce mai greu, pensiile îs mici. Iaca, șed și mă chinui cu vreo două semințe la piață; sănătate nu-i, să fie oleacă mai bine, măcar pensia să ne-o mărească oleacă.”
Europa Liberă: O dată la patru ani vin politicienii și vă promit o viață mai bună…
– „Promit așa, vin cu gazete numai și citim promisiuni, dar nimic nu se vede.”
Europa Liberă: Dvs., alegătorul, puteți să-l responsabilizați pe politician și să-i cereți să demonstreze fapte, nu vorbe?
– „Sunt oameni care-s mai mari ca noi și pot să facă ceva, dar noi, de la țară, ce putem să facem?”
Europa Liberă: Dvs. sunteți cu buletinul de vot în mână.
La Leova
– „Păi, da. Credem și noi într-înșii, da, că spun că au să facă, dar nu vedem nimic așa bun.”
– „Eu ca o femeie simplă, dacă îi spun la omul ista că-i sămânță de pătrunjel, îi dară. Nu pot să-i spun că-i de buruian sau de alt fel. N-aș putea să mint omul chiar așa, să fiu așa de învățat și să pot să-i promit omului că o să fac, dar pe urmă să nu fac. Eu, dacă i-am spus omului că vin să cumpăr pește, pește am cumpărat; nu pot să aduc altceva acasă. Așa și ei ar trebui să facă, tot așa.”
Europa Liberă: Dar e greu astăzi să faci diferență între adevăr și minciună?
– „Se înțelege că-i foarte greu, că nu poți să știi omul, că vorbește frumos, dar pe urmă unde se duce nu-l mai vedem. Și ne chinuim. Iaca, am pensie 1.000 de lei, dar îs bolnavă și-mi trebuie mai mult de 1.000 de lei pentru medicamente.”
Europa Liberă: Când o să vină iarăși să vă ceară votul, o să votați omul, o să votați promisiunea, o să votați programul, o să votați…?
– „Noi o să votăm hârtia ceea pe care ne-o arată în față, că au să facă atâtea și atâtea, dar pe dânsul nu-l mai credem de-acum.”
– „Parlamentul fură, toți îs hoți. Au promis că au să ne facă drumul Leova-Pogănești-Leușeni, de-amu gata, s-a anulat, că au zis că nu-s resurse și așa o să rămânem cred că până o să vină americanii.”
Europa Liberă: De ce trebuie să vină cineva să facă?
– „Trebuie să facem noi, al nostru, noi. Noi! Eu n-am fost nicăieri la lucru peste graniță; n-am fost și acum nici nu mă mai duc, dar oamenii ar trebui să stea aici, acasă, să ceară. Doar scrie și în Biblie: „Cere și ți se va da; bate la ușă și ți se va deschide”, dar ai noștri se duc, că aici nu-s plătiți. Se duc și se duc. În Filipeni, în sat la noi sunt vreo 40 de case goale. S-au dus și șed casele, și nu vin oamenii.”
Europa Liberă: Și dacă continuă acest exod, continuă să plece lumea, ce viitor are satul, statul, Leova, Republica Moldova?
– „Eu văd numai în minus. Până când n-o să fie schimbat ceva, să aducă un alt conducător din alte state, care să facă treabă…”
„Ei trebuie toți închiși așa într-un strat interesant și tot de uitat la vreo săptămână – au să facă politică acolo, fără mâncare, fără nimic.”
Europa Liberă: Dar cine să aducă? Cetățenii sunt cei care au buletinul de vot în mână și decid o dată la patru ani.
– „Și? Ei fac legea pentru noi, dar pentru dânșii nu există lege. Ne-au învârtit cum au vrut și ne învârtesc, și încă au să ne învârtească…”
Europa Liberă: Ce promisiuni trebuie să vă facă politicienii, ca să vă câștige simpatia?
– „Ce o să le spunem, n-au să facă. Ei trebuie toți închiși așa într-un strat interesant și tot de uitat la vreo săptămână – au să facă politică acolo, fără mâncare, fără nimic. Închiși așa bine și las’ să facă politică, că ei fac politică, dar noi suferim.”
Europa Liberă: Dar cetățeanul Republicii Moldova e conștient că, o dată la patru ani, el decide soarta celor care trebuie să guverneze?
– „Păi, dar de ce?... Dacă mă pune pe mine acolo, mă alege, trebuie să fac așa după cum conduc ceilalți, ei spun: „tu fă așa…”. Eu văd că Dodon aici, el nu poate să facă nimic. El numai ține pecetea în mână, dar aiștia îi spun: „pune-o și iscălește” sau „n-o pune”, „pune-o sau n-o pune”…”
„Vedeți că unul fură un sac și șede șapte ani în pușcărie, dar acel care fură un vagon sau chiar tot eșalonul nu-i hoț.”
Europa Liberă: Dvs. sunteți simpatizantul dlui Dodon?
– „Nu! Nu-s cu nimeni acum, nici din partea la unu.”
Europa Liberă: Dar la alegeri o să mergeți?
– „O să merg, dar le voi scrie acolo niște caricaturi, ca să înțeleagă că tot n-o să fie valabil votul acela, numai că de dus mă duc.”
Europa Liberă: Atât de dezamăgit sunteți?
– „Atât! Am de-acu 67 de ani și de la 18 tot votez. Și tot numai minciuni și promisiuni, minciuni și promisiuni. Degrabă o să am 50 de ani de când votez și nu se vede nimic. Și tot promisiuni…”
Europa Liberă: Ce sfat aveți pentru clasa politică?
– „Să se gândească! Să se gândească bine. Fac legi, dar nu pentru dânșii, pentru noi. Vedeți că unul fură un sac și șede șapte ani în pușcărie, dar acel care fură un vagon sau chiar tot eșalonul nu-i hoț.”
Europa Liberă: Aici, la Leova, încercăm să aflăm opiniile locuitorilor despre calea pe care merge astăzi Republica Moldova. Pe ce drum merge statul?
– „D-apoi pe ce drum? Ei numai vor votați, dar nu vin așa prin sate să se uite cum îs drumurile, cum oamenii se chinuiesc, prin glod merg. Totu-i scump, ne-au pus 6% pensia… Au început când la votare să facă șoseaua până la Sărata Nouă, așa și a înlemnit…”
Europa Liberă: Și la toamnă, la alegerile parlamentare o să mergeți iarăși să votați?
– „O să mergem, dar nici nu știu pe cine să votez, că în ziua de azi toți promit, dar nu fac nimic. Ca un prezident, cum l-am votat, el nu vine prin raioane, prin satele mai mari. Îs puține raioane, dar pe dânsul nu-l vezi o dată să vină în Leova sau să vină în raioanele acestea care-s mai sărace. De unde să fie țara prosperă, cum se mai numește, nu știu, n-am idee. Nu-i încredere, ca să știe că, dacă a promis, trebuie să facă și omul atunci o să aibă încredere, dar așa n-are încredere.”
Europa Liberă: Pe ce cale merge astăzi Moldova?
– „Jumătate democratică (râde).”
Europa Liberă: Și jumătate?
– „Jumătate… nu mai spun mai departe. Cetățenii noștri pleacă peste hotare, că n-au un loc de muncă și un salariu să poată să se întrețină, nu să-l primească și să nu-i ajungă nici până la cealaltă lună. Partea bună pentru cei care pleacă este că adică fac un ban, dar nu cred să revină în Moldova să-l investească și de aceea noi rămânem cu ceea ce avem. Și nu prea avem, viitorul parcă nu prea-l văd.”
Europa Liberă: Dar la alegerile din toamnă veți vota pentru deputați, veți decide viitorul Moldovei?
– „Dacă va apărea vreun partid sau vreo putere nouă, poate că, dar așa, până când…”
Europa Liberă: Cum ar trebui să fie acel politician care să vă insufle încredere?
– „În primul rând, să fie cinstit și să fie pentru popor. Cred că sunt, dar acei care sunt nu au bani și nu ajung acolo.”
Europa Liberă: Banul decide azi totul?
– „Da, la noi totul decide banul azi.”
Europa Liberă: Și ce sfaturi aveți pentru politicieni?
– „Să se întoarcă cu fața la popor, adică să se mai gândească și la noi, nu numai la dânșii.”
Europa Liberă: Dar ei spun că permanent se gândesc?
– „Nu se gândesc, nu se vede! Nu se vede că se gândesc la noi.”
La Leova
Europa Liberă: Valentina Ursu de la Radio Europa Liberă sunt. Ian ziceți, pe ce cale merge azi Moldova?
– „Deci, o cale cea mai proastă, pentru că la noi toți politicienii, clasa politică de sus ne-au dus în cea mai mare prăpastie. Noi am fugit, nu ne-am dus cu puterea sovietică când au venit și ne-au deportat pe cei mai buni, dar noi ne-am deportat din cauza Parlamentului. Dar ei ne prostesc zi și noapte la televizor, dar oamenii la noi, să vă spun, jumătate din oameni au plecat, care mai gândesc cu capul, restul au rămas de aceștia care-i amăgesc alde Ilan Shor. Pentru o strachină de borș îl duce tocmai la dracu’, de parcă nu poate să-și facă borș acasă. Și iese încă și le spun la oameni că „ne hrănesc”. Măi, dar ce v-au pus la treucă? Măi, proștilor, măi, nație proastă, să ne pună aiștia la treucă?! Zi și noapte ne fură… Voi ce, chiar ați ieșit prin greșeală pe fața pământului sau ne-au castrat la cap, sau ce dracu' suntem?”.”
Europa Liberă: Care-i miza alegerilor din toamnă, alegerilor parlamentare?
– „Nu decid moldovenii; la noi nu decid moldovenii, decid trei-patru oameni ce trebuie să se facă aici. Dar atât timp cât noi o să fim finanțați de către Europa, inclusiv de statul român, ăștia și fac. Și știți că ei fură împreună, acei de la București și cu aceștia. Să știți că ei fură banii aceștia, guvernarea noastră. Nu vedeți ce se petrece? Zi și noapte fură bani.”
Europa Liberă: Și ce se hotărăște în toamnă?
– „Tot așa rămâne, tot așa rămâne.”
Europa Liberă: De ce sunteți pesimist?
– „Tot face banul; banul furat de la noi și pe noi ne amăgesc cu banul nostru.”
Europa Liberă: Dar cu ce promisiuni ar trebui să vină politicianul în campania electorală?
– „Dar ei nu trebuie să vină cu promisiuni.”
Europa Liberă: Dar cum să vă câștige votul?
– „Păi, atunci ar trebui să spună: „Măi, uite, situația e de așa natură. Uite, suntem aici unde suntem, un popor care, practic, e îngenuncheat și, ca să schimbăm lucrurile, trebuie să punem, în primul rând, justiția în funcțiune. Dacă nu lucrează justiția, îi caputul, dar la noi justiția e în cârdășie cu toți hoții, pentru că azi îs pline pușcăriile cu oameni pe care i-au determinat să fure o rață, o gâscă și să le dea ani de pușcărie. Și ei cu aceștia se luptă, dar cu aceia se pupă.”
Europa Liberă: Pentru situația din țară, cine poartă vina mai mare – politicianul sau alegătorul?
– „Politicianul poartă vina atunci când ia voturile alegătorilor și-apoi ce a promis nu face nimic, dar alegătorul e vinovat că le dă votul. Suntem vinovați că noi ne facem rău cu mâna noastră și nu înțelegem niciodată. Atunci când au venit și ne-au mințit că o să mâncăm pâine de 16 copeici, eu le spuneam la toți: „Măi oameni buni, grâul e 2.20 lei/kg. Cum să facă aceștia pâinea cu 16 copeici?” Și era o mahala de bătrânei acolo și m-au luat la făcut în tot felul că „nu ești cu noi…”. „Măi, îs cu voi și cu Dumnezeu trebuie să fim”.”
– „Omul a fost tot timpul amăgit, amăgit, dus și el de-amu și-a pierdut încrederea și ei se îneacă în pahar. Vă spun drept, se îneacă lumea în pahare de-amu. Hai la un pahar, hai la două… și se îneacă. Iaca așa mergem de 20 și ceva de ani… Noi de la natură suntem amplasați în centrul Europei. Geografic noi suntem într-un stat cu cel mai bun pământ din lume, aș spune, dar Dumnezeu ceva a uitat să ne lase. Minte să ne lase!”
La Leova
Europa Liberă: Sunteți mai tineri. Ia ziceți, de cine depinde viitorul Republicii Moldova?
– „Depinde de noi, dacă vom ședea toți, mă rog, acasă, aici, în Moldova și ne-ar da locuri de muncă și drepturile noastre știm că sunt cam încălcate. Dar să pleci?... E plină lumea de alde noi.”
Europa Liberă: Și o dată la patru ani, în calitate de alegători, mergeți, aruncați buletinul de vot. Pentru ce? Pentru promisiune, pentru om, pentru partid?
– „Mai mult pentru promisiune, că noi tragem speranță că o să fie mai bine, dar… Adică, după promisiunile lor, nouă ni se pare că o să trăim mai bine, dar nu, schimbări nu-s.”
Europa Liberă: Dar de câte ori i-ați amintit politicianului despre promisiunea făcută și neîndeplinită?
– „De multe ori. Și am avut probleme și nu mai avem deja încredere în nimeni ca să mai schimbăm, ca să mai punem pe cineva. Măcar tineretului care am rămas aici să ne dea ceva, o speranță, ca să nu mai plecăm și aceștia, că ne ducem să avem grijă de alții, dar lăsăm părinții noștri.”
„D-apoi e vina la toți. A venit un fel de rău.”
Europa Liberă: Pe ce cale merge astăzi Republica Moldova?
– „Pe calea dispariției.”
Europa Liberă: A cui e vina?
– „D-apoi e vina la toți. A venit un fel de rău.”
Europa Liberă: Ce viitor are Republica Moldova?
– „Până azi, niciun viitor. Și un conducător se luptă să ajungă la putere, dar să nu facă nimic.”
Europa Liberă: Și Dvs. îl alegeți pentru promisiune, pentru program, pentru ochi frumoși? Pentru ce îl alegeți?
– „Că poate va face ceva pentru oameni, pentru lume.”
Europa Liberă: Dar de câte ori i-ați spus politicianului că a promis și nu s-a ținut de cuvânt?
– „Dar nu, că nu prea am…”
Europa Liberă: L-ați probozit vreodată?
– „Nu, că nu-l întâlnim așa în față, n-am văzut niciunul.”
Europa Liberă: Dar cum ar trebui să fie politicianul?
– „Eiii… Să-l simțim oleacă că are o căldură față de lume, de norodul ista chinuit și necăjit. Și vreau să spun un lucru – dacă ne ducem la votare, votăm că să luăm hârtioara ceea și să-i dăm drumul în urna ceea ori cum acolo. Iaca, data trecută am votat-o pe Maia Sandu. Aveam o nădejde într-însa, dar se vede că n-a ieșit nimic.”
Europa Liberă: Cine e adevăratul stăpân al Republicii Moldova?
– „Nu-i nimeni.”
Europa Liberă: Dar ce-i doriți clasei politice?
– „Să fie omul cuvântului și al faptei.”
„Populația poate schimba, alegând pe cineva, dar nu știm pe cine să alegem și n-avem informația care trebuie. Satele mor.”
Europa Liberă: Calea pe care merge astăzi Republica Moldova, cum o vedeți?
– „Cum o văd? Lumea pleacă și tineretul pleacă. Toți vor bani mai mulți, dar bani sunt puțini. Mai ales pentru pensionari viața e foarte grea. Pensia pe care o dau, 1.000 de lei sau și 2.000 de lei, asta nu este normal.”
Europa Liberă: Cine poate schimba lucrurile în bine, ca oamenii să nu mai vorbească doar despre probleme?
– „Populația poate schimba, alegând pe cineva, dar nu știm pe cine să alegem și n-avem informația care trebuie. Satele mor. Și raionul Leova moare. El nu există, pentru că nu este o întreprindere unde să lucreze lumea. Agricultura la noi nu este plătită…”
– „Cine a știut ce alegem noi? Pe cine i-am ales noi acolo și i-am pus în Parlament?”
– „Nu numai în Parlament, oriunde ar fi se aleg oamenii care între dânșii, nu se alege un om de rând.”
– „Eu am lucrat 32 de ani tractorist și mi-au mărit-o amu la 1.200. Ce fac eu cu pensia asta?”
Europa Liberă: Aveți o soluție la problemele pe care le abordați? Cine poate schimba lucrurile în bine?
– „Parlamentul, dar ei se străduiesc pentru dânșii; la dânșii măresc, dar la noi taie.”
„Uitați-vă, ce placat este scris la Hâncești? „Drumul se va construi din 2016 și în 2018 se dă în exploatare”. S-a început drumul? Nu s-a început, doamnă! Satele mor și o să moară.”
Europa Liberă: La toamnă o să mergeți să votați, iarăși să trimiteți în Parlament 101 deputați.
– „La toamnă?... Eu, dacă votez, fac o cruce de sus până jos și vsio (gata), nu-mi mai trebuie de aiștia.”
– „Toamna o să fie votarea și o să fie niște vărsări de bani din luna mai, în iunie dincolo o să fie niște vărsări, dar după asta vărsările de bani se mântuiesc. Dvs., de pildă, veniți de la Chișinău. Uitați-vă, ce placat este scris la Hâncești? „Drumul se va construi din 2016 și în 2018 se dă în exploatare”. S-a început drumul? Nu s-a început, doamnă! Satele mor și o să moară. Noi încă n-o să avem cine să ne îngroape. O să vină tractorul și o să-ți facă bortă și o să te pună și… „la revedere, mamă!”.”
Europa Liberă: Dvs., alegătorii, sunteți capabili să identificați politicieni care să vă îndreptățească așteptările?
– „Da, da, doamnă, dacă ar fi o lege așa: Noi te-am votat pe dumneata și votăm parlamentarul pe cinci ani de zile, dacă n-ai făcut lucrul, de tăiat mâna. Dar la noi nu este, că noi suntem o țară democrată. Asta trebuie să fie! Când este frica în om, dar la noi cum – unul fură, altul iese, altul intră, altul dincolo și nu este… Trebuie să fie o lege că, dacă l-a prins cu furtul și dincolo și tot timpul se judecă știți cine? Clasa de jos. Nu se judecă clasa de sus.”
Europa Liberă: De câte ori ați mers la întâlnire și la discuție cu deputatul?
– „Dar nici nu mă duc…”
– „Întâlnirile îs multe și promisiunile îs multe de la deputați și noi credem că cândva vom trăi foarte bine, dar asta va fi în ceruri sufletul, dar corpul se duce în pământ. Toți deputații spun că „o să mă alegeți pe mine și eu o să vă arăt și o să vă fac…” Nimeni nu face.”
– „L-au votat și după ce l-au votat, gata. El a uitat de oameni. Nu se mai duce să mai stea de vorbă…”
Europa Liberă: Dar Dvs. de ce nu le amintiți că nu trebuie să uite?
– „Cui să-i amintești? Dar îi găsești?”
„Mi-i jele de norod. Măi, ți-ai dat jurământul, nu-l călca în picioare!”
Europa Liberă: Ce sfaturi aveți pentru politicieni?
– „Să aibă minte în cap pentru norodul ista moldovenesc, că-i o palmă de pământ, nu-i mai mult. E ca o ciubotă Moldova asta a noastră, nu-i mai mare.”
Europa Liberă: Ca un strugure de poamă?...
– „Da… Mi-i jele de norod. Măi, ți-ai dat jurământul, nu-l călca în picioare! Eu am slujit în armata rusească și mai bine era cu rușii decât cu indivizii iștia.”
– „Moldova, iacă-tă din cauza la oamenii ăștia, ne înecăm mai tare, dar de iștilalți…”
Europa Liberă: Și ce trebuie de făcut?
– „Ce trebuie? Minte nu le mai dai, că copilul se educă cât doarme de-a curmezișul patului, dar așa, gata.”
– „Tiraspolul n-are să-l vadă Moldova.”
Europa Liberă: Ce vor decide alegerile din toamnă?
– „Din toamnă? Eu vreau în Europa prin Iași să fie, numai nu Moldova lui Stalin și a lui Hitler.”
La Leova
*
Au fost voci pe care le-am adunat de la locuitorii întâlniți întâmplător pe străzile din Leova. Urmează o discuție despre apropiatele alegeri parlamentare cu Filip Eftode, un membru al diasporei, care, după 32 de ani de jurnalism în Moldova, a emigrat în Irlanda. A revenit la Chișinău și pare să fie la curent cu tot ceea ce se întâmplă pe scena politică.
Europa Liberă: Dvs. ce credeți despre migrația moldovenilor, pentru că acest exod pare să nu mai aibă sfârșit?
Filip Eftode: „Eu sunt de acord că trebuie să se ducă toată lumea peste hotare. În primul rând, vezi un mod de viață deosebit. La urma urmei, te duci și faci și un ban și apoi revii acasă. E clar, se întâmplă că se destramă familii, dar, în general, asta ar fi tendința – te-ai dus acolo, ai făcut niște bani, cu speranța că ajuți familia, vii acasă și pui banii la bătaie, îi pui într-un proiect oarecare, în ceva.”
Europa Liberă: Într-o mică afacere…
Filip Eftode: „Nu-i zicem noi chiar proiect, căci asta e prea mult spus…”
Europa Liberă: O investiție.
Filip Eftode
Filip Eftode: „Da. O mică livadă, o seră; există și astfel de exemple, că într-adevăr mulți vin și cunosc băieți de treabă care au văzut cum se lucrează acolo și au împrumutat, cum se spune, și lucrurile bune, și tehnologiile cum se fac, cum se produc anumite lucruri. Dar sunt foarte puțini, pentru că mulți se dezamăgesc – încep, investesc, nu-i ajută, practic, nimeni…”
Europa Liberă: Deci, deocamdată, cei mulți plecați nu se grăbesc să revină în Republica Moldova, iar cei rămași își fac geanta, valiza să plece în lumea mare, pentru că, așa cum spun ei, nu există perspectivă în Republica Moldova?
Filip Eftode: „Da. Și tendința rămâne aceeași, pentru că fiecare tânăr vrea să plece. Și asta e bine, dar e rău că tendința nu e inversă – să avem exemple tot mai multe că revin, dar nu revin, din păcate. Procentajul acesta de du-te-vino nu se egalează, din contra tendința este că în curând vom avea o problemă demografică de proporții.”
Europa Liberă: Satele se depopulează.
Filip Eftode: „Da, desigur.”
Europa Liberă: Am revenit recent de la Leova și din discuțiile cu locuitorii de prin acele părți se atestă și ei constată că lumea pleacă și pleacă, și pleacă; casele pustiesc, străzile nu mai au copii mici, școlile degrabă vor fi închise nu pentru că nu se ajung copii, dar pentru că și profesorii au plecat. Ce se întâmplă mai departe? În mâinile cui rămâne soarta acestei bucăți de pământ?
Filip Eftode: „Uite, eu urmăresc permanent emisiunile voastre și bravo vouă că bateți drumurile. Asta ca să vă laud, nu că, este o chestie…”
Europa Liberă: Întrebarea era: Pe mâna cui rămâne acest destin al Moldovei?
Filip Eftode: „Păi, e greu de spus. Mai mult știu din ce cauză se întâmplă. Pentru că, într-adevăr, noi nu avem un proiect de țară, nici microproiecte de țară nu există, numai pălăvrăgeală.”
Europa Liberă: Dar cum ar trebui să arate un asemenea proiect de țară?
„Un învățător să aibă 5.000, o educatoare la grădiniță să aibă 2.000 de lei și cum să iubească poporul instituțiile de stat?”
Filip Eftode: „Bine, un proiect de țară cum să-l faci? Trebuie de încercat de stârpit corupția, de nu mers numai pe minciună, trebuie să fie o claritate în legi. Am văzut ultimul clip când au arătat ce salariu are „salvatorul nației” de la Banca Națională.”
Europa Liberă: Guvernatorul, dl Cioclea?
Filip Eftode: „Guvernatorul… Păi, cum, ce proiect de țară și ce conducere avem noi, dacă unii la întreprinderi de stat, în posturi-cheie în instituțiile statului au 60.000 de lei pe lună? Păi, asta-i nerușinare, domnilor! Și un pensionar primește 1.000 de lei. Cum îs compuse lucrurile în țară? Deci: un învățător să aibă 5.000, o educatoare la grădiniță să aibă 2.000 de lei și cum să iubească poporul instituțiile de stat? Aici nu există un proiect de țară. Chipurile acum ei au declarat că fac drumurile… foarte bine.”
Europa Liberă: Într-un an trebuie să fie construite în „varianta albă” cel puțin peste 1.000 km de drumuri.
Filip Eftode: „Chiar fără să vreau, nu știu, îndată îl suspectez pe acest partid, pe acest guvern, pentru că în primul rând e imposibil să realizezi așa ceva dat fiind resursele și bugetul pe care le avem. Se vede că e o declarație cu tentă electorală. Țara e într-un haos, ea-i condusă haotic. Pe noi ne macină doi de „m” – minciuna și mârșăvenia. Mârșăvenia în modul de a conduce, de a face politică, fără scrupule se propagă minciuna, se fură, ne amăgesc de ne rup, că nu putem publica datele expuse în raportul „Kroll”-2, pentru că… nu știu de ce. Deci, ne au de proști, ne au de proști pe toți.”
Europa Liberă: Ce este în puterea populației să facă, ca să-și îmbunătățească calitatea vieții? O dată la patru ani merge cu buletinul de vot și își alege clasa politică pe care o consideră capabilă să scoată țara din prăpastie.
Filip Eftode: „Într-adevăr, e în mâinile noastre, ale oamenilor. Încă la începuturile Mișcării naționale erau o vorbă a lui Oboroc, din Nisporeni. El spunea în luările de cuvânt la manifestații: „Măi oameni buni, la care vă vin păgânii aceștia, politicienii și vă dau un sac de cartofi, luați-l că, într-adevăr, de ce să nu-l luați, dar votați cu capul!”. Și vreau să spun, prăpastia asta – Șor, Vor – umblă și amăgește lumea. El clar că mizează mai mult pe bătrâni, pensionari; mizează pe dânșii că adică hai că să le dăm, că într-adevăr chiar mulți sunt care spun „nu ne potrivim noi la ceea ce face acesta”.”
Europa Liberă: Ajungem la nevoia unei elite politice. De ce în 27 de ani nu a apărut această elită politică, care s-ar bucura de încredere în rândul cetățenilor?
„Înseamnă că nu-s ori îs foarte puțini și dintr-odată sunt doborâți.”
Filip Eftode: „Bine, noi am alunecat pe panta asta că s-au strecurat în structurile statului și în partide, în primul rând, coțcarii, unii dintr-înșii, mulți.”
Europa Liberă: De ce n-au apărut politicieni credibili?
Filip Eftode: „Înseamnă că nu-s ori îs foarte puțini și dintr-odată sunt doborâți. Hai să zicem, oare când va veni acel proroc, cum spunea Mateevici? Bine, cred că nu s-a născut.”
Europa Liberă: Dar cu ce promisiuni ar trebui să vină politicianul în campania electorală?
Filip Eftode: „Dacă și ajung la conducere, mai lasă, îți ajunge cu cât ai venit, chiar poate ai obținut până atunci o avere încă suspectă, dar dacă ai venit aici să zici odată: „Hai să fac ceva bun și pentru oameni!”.”
Europa Liberă: Cum trebuie politicianul să câștige simpatia, susținerea, votul alegătorului?
Filip Eftode: „În primul rând, ceea ce promite, într-adevăr, să fie cinstit și să facă; să se dezică de apucăturile proaste, de boierie, de nebunie… Dacă noi vedem în altă țară că, iată, Angela Merkel ce casă are, ce reședință? O căsuță și o găsim în rând la magazin, la market, cumpără produse; altul vine la serviciu cu bicicleta… Păi, noi nu putem așa? În genere, noi ar trebui s-o începem de la început. Și au fost idei de acestea, iarăși la partid, dar nimeni nu s-a ținut de cuvânt. Parlamentul… Noi nu avem nevoie de 101 deputați, erau de ajuns 71. Ideile acestea au fost deja că în Parlament trebuie să fie 71 de deputați. Trebuie să te întinzi precum îți este posibilitatea.”
Europa Liberă: Pentru că ați avut o ședere mai lungă în străinătate, să vă întreb: acolo cum câștigă mandatul deputatul și care sunt asemănările și deosebirile între felul cum înțelege deputatul din Occident să-și exercite mandatul și cum îl înțelege cel din Republica Moldova?
Filip Eftode: „Să vă spun un lucru: iată acum merg alegerile pentru municipiu, pentru un an de zile, un fleac de nimic. Uite câte sute de placate din astea… Eu n-am văzut acolo așa ceva. Am văzut cum se face o campanie electorală – există dezbateri la televiziune, e adevărat.”
Europa Liberă: Unde ați văzut?
Filip Eftode: „În Irlanda și în Anglia, că am fost și în Anglia – tot dezbateri. Aici nu vor, au luat exemplu de la Putin, au renunțat la dezbateri publice. Deci, să meargă numai pe linia lor, dar acolo nu se întâmplă așa ceva.”
Europa Liberă: În Republica Moldova, omul de la firul ierbii deseori amintește că politicianul îi aduce pomană, îl momește, îl cumpără cu un kilogram de zahăr, cu un kilogram de hrișcă, cu o sticlă de ulei. În Occident se practică asemenea lucruri?
Filip Eftode: „(râde) Ar fi de râsul găinilor. E clar că e o întrebare retorică. Nu poate să se întâmple așa ceva. Acolo să se întâmple așa ceva, omul acela nu că ar fi blestemat de toți, dar el nu mai are ce căuta în politică. Cum să umbli tu, un Țuțu, un Muțu cu cizme albe, să umbli așa cu sacii de cartofi în spate? „Luați, oameni buni, hai, mă adresez tuturor, luați și cartofi și ce vă aduc, dar votați odată cu capul, cu capul!”. Și dă, Doamne, să fie ca o piatră de gât, cei care-s legați de oamenii corupți, cum ar fi oligarhii toți, aceia taman să piardă alegerile și acestea de la municipiu , și următoarele alegeri. Să fie ca un bumerang. Deșteptați-vă, oameni buni, deșteptați-vă!”
Europa Liberă: Dacă sunt răi cei care guvernează astăzi Republica Moldova, cine sunt cei buni care le pot lua locul?
Filip Eftode: „Nu-i prea vezi, pentru că iarăși există expresia asta românească: „Cea mai preferată mâncare a românilor, a moldovenilor rămâne mâncatul între dânșii”. Și la noi asta-i – se papă unul pe altul, două partide, trei partide unioniste și toți cu candidații lor. Eu gândesc că-i o prostie. Dacă te declari că mergi spre Uniunea Europeană, vrei prosperitate, vrei ca să câștige dreapta, să zicem așa, au început tot un fel de dezbinare.”
Europa Liberă: Care e miza alegerilor parlamentare din această toamnă pentru Republica Moldova? Ce se va decide?
Filip Eftode: „Asta-i… Doamne, asta chiar aproape parcă e ultima luptă. Dacă se permite ca mincinoșii ăștia din Partidul Socialiștilor să câștige, chiar îi dezastru. Of, Doamne! Atunci chiar că… țară de bătrâni, dar nu de bătrâni în sensul de vârstă; la noi îs mulți oameni „bătrâni” de la 35 de ani, cu mintea anchilozată. Zicea cineva: „Când scăpăm noi țara de nevoi, că iată pe acești care mizează partidele Shor și alții îi prostesc, îi cumpără cu nimic?” „A, las’ că o să moară aceștia, generația asta…” Nu-i adevărat, pentru că noi suntem o țară de bătrâni. Eu nu cred că va câștiga ciuma roșie. Nu cred!”
Europa Liberă: Dar miza e geopolitica?
Filip Eftode: „Da, luptă geopolitică! Au învrăjbit lumea… Am atâția prieteni ruși și o mulțime de ruși există deja care chiar luptă și vor Unirea cu România, vor să se înțeleagă bine cu noi și se înțeleg mulți. Iată, eu am o sumedenie de vecini și găgăuzi am, pe un palier trăim și ei spun că „e bună treabă, de ce nu?”.”
Europa Liberă: Tot mai multe sunt vocile care spun că Moldova nu ar trebui să-și caute dușmanii în exterior, pentru că cei mai mulți inamici sunt pe interior.
Filip Eftode: „Sunt înăuntru și ne provoacă, da. Iată, ei mizează pe așa-zisa coloană a cincea, dar îi prostesc pe toți, îi prostesc pe toți și ne învrăjbesc. Deci ne fac să nu fim toleranți unul față de altul, deși la noi vrajbă interetnică nu există. Eu cred că nu există, poate așa la…”
Europa Liberă: E clar ce și cine îi dezbină pe cetățenii Republicii Moldova, dar ce i-ar putea uni, consolida și cine?
Filip Eftode: „Proiectul de țară, dar speranță nu știu… Eu în Republica Moldova cred, cred în viitorul Moldovei, să se pună pe picioare cât de cât, să scăpăm de urgiile astea și de ciuma roșie. Sigur, poate nu voi apuca eu, dar totuna proiectul de țară se termină în România, în Unirea cu România.”
Europa Liberă: Și stânga Nistrului ce soartă are?
Filip Eftode: „Transnistria e ca o piatră de gâtul nostru. Din păcate, a fost convenabilă tuturor forțelor care au fost la conducere până acum. Pe aici merge și contrabanda, pe aici merg și tâlhăriile, pe aici s-au făcut bani și se fac în continuare; cu electricitatea câte s-au făcut și cu multe, multe altele.”