Your browser doesn’t support HTML5
Patru din cinci persoane intervievate în cadrul studiului în perioada august-octombrie 2016 au afirmat că relația lor cu divinitatea este foarte importantă. În același timp, potrivit autorilor cercetării, jumătate din cei chestionați practică o religiozitate declarativă, marcată de intoleranță şi valorile conservatoare. Una dintre explicaţiile sociologilor e că oamenii sunt dezamăgiți de felul în care funcţionează instituţiile statului şi nu văd modele de integritate printre politicieni, refugiindu-se în credinţă. Dar există riscul ca grupuri radicale religioase să profite de acest val şi să exploateze intoleranța faţă de anumite grupuri minoritare. Detalii de la Valentina Basiul.
Îndreptarea către Dumnezeu în cazul a peste nouă din zece persoane intervievate ar fi legată de nevoia de îndrumare sau de definire a binelui şi răului în momente tulburi pentru societate, consideră Ovidiu Voicu, directorul Centrului pentru Inovare Publică, unul dintre autorii studiului. Iar idealizarea bisericii vine pe fundalul lipsei cronice de integritate, mai adaugă expertul.
„Această importanţă mare a divinităţii în viaţa personală este specifică unor societăţi cu o insecuritate ridicată sau un nivel de incertitudine social şi politic ridicat. Atunci când statul e slab oamenii se îndreaptă către alte tipuri de certitudini. Şi acesta nu e un lucru rău în sine, dare el poate fi exploatat”.
O altă tendință constatată de autorii cercetării e că la nivel de comunități locale mici se consideră că predarea religiei în şcoală (drept disciplină facultativă) ar conduce la depășirea lipsei de ordine şi moralitate din societate.
Primele efecte deja se fac resimțite: grupul de vârstă 18-24 ani este mai intolerant decât celelalte grupuri de vârstă. Deşi pentru a fi admis la ora de religie părinţii trebuie să depună o cerere în scris, specialiștii care au fost implicați în această analiză nu au găsit niciun astfel de demers.
Dimpotrivă, au observat activizarea unor preoți, care participă la diverse evenimente școlare, iar atunci când sunt la mijloc elevi de alte confesiuni managerii școlilor fac abstracție de aceasta sensibilitate, considerând că ţine de competența minorităților să îşi soluționeze această problemă.
Mai mult, interviurile cu directorii de şcoli, profesori, preoţi au scos la iveală că aceștia au puține cunoștințe în ceea ce privește diversitatea, toleranța sau discriminarea, fie că e vorba de aspecte socio-culturale, etnice, politice sau despre homosexualitate, a spus Jennifer Cash, un alt autor al cercetării.
Grav este considerat faptul că Ministerul Educaţiei nu are o practică uniformă şi o statistică cu numărul de elevi care studiază astăzi disciplina religia.
Apartenența la valorile creştin-ortodoxe îi fac pe cetăţenii Republicii Moldova să fie profund conservatori şi intoleranți, au menţionat autorii studiului. Astfel, persoanele intervievate au indicat că nu şi-ar dori vecini persoane „altfel decât ei”, indicator evaluat cu 6,5 puncte pe o scală de la 1 la 10. Asta în timp ce media în UE este de 1,5, iar în România – de 1,9 puncte.
Una dintre concluziile cercetării e că cel puţin o persoană din zece susține o agendă politică conservator-religioasă şi chiar discriminatorie faţă de anumite grupuri minoritare, dar acest nucleu dur ar putea creşte până la un sfert din populație deoarece ar există şi o fază latentă a intoleranței.
Cercetarea, ce a inclus un sondaj sociologic şi interviuri individuale şi de grup cu lideri de opinie locali, a fost efectuată în perioada electorală din toamna anului trecut, timp în care politicieni au cochetat cu biserica şi au încercat un transfer de imagine.
Totodată, a fost perioada în care Mitropolia Moldovei supusă canonic Patriarhiei Ruse a utilizat „un mesaj extremist, xenofob, sexist în adresa unuia dintre candidaţii la prezidenţiale”, a afirmat fostul preşedinte al Curţii Constituţionale Alexandru Tănase.
Ministerul Justiţiei ar fi trebuit să intervină şi să sancționeze respectivul cult religios, este de părere Tănase.
Fostul președinte al Curții Constituționale, iar până atunci ministru al justiției, are propria explicație de ce există riscul de fanatism religios, pe care-l asemuiește cu mișcări similare din regiune:
„Noi asistăm în spaţiul post-comunist la o altă dinamică, altul este rolul religiei. De fapt, ideologia comunistă dispărând după prăbușirea sistemului a fost substituită cu religia, fie că este ortodoxă, fie că este catolică. Şi anume din acest motiv manifestările sunt mai radicale. Este inexplicabil cum într-o ţară unde au fost închise 99% din biserici şi nu a existat nici un protest, toată lumea acceptă acest lucru, am ajuns să fim militanți frecvenți religioși ortodocși şi ai senzația că migrăm spre modelul Taliban”.
Sociologul Vitalie Sprinceană consideră că domeniul religios este şi el în transformare - un om nu mai crede în divinitate la fel ca în secolul al XIX-lea – tot astfel cum referinţa la laicitatea trebuie revăzută. Cu siguranță este o primă discuție publică de acest fel, a adăugat el, mai ales în ceea ce priveşte predarea religiei în şcoli, subiect extrem de sensibil ce naște mereu polemici.