Acum 100 de ani, pe 26 noiembrie 1924, Mongolia s-a declarat „republică populară”. Însă, în ciuda numelui capitalei țării, Ulan Bator, care înseamnă Eroul Roșu, trecutul sovietic al țării a fost – spun experții – „uitat”.
1 noiembrie 1974, Ulan Bator - liderul sovietic Leonid Brejnev (centru stânga) la sărbătorirea a 50 de ani de la înființarea Republicii Populare Mongole, alături de liderul comunist mongol Yumjaagiin Tsedenbal (centru dreapta).
Fost ambasador al Statelor Unite în Mongolia, din 2009 până în 2021, John Addleton spune pentru RFE/RL că trecutul legat de sovietici al țării este deseori trecut cu vederea pentru că „figura lui Gingis Han este cea mai importantă pentru felul în care e văzută Mongolia în lume”.
„Nimic nu ar putea vreodată să eclipseze sau să înlocuiască această imagine ca element central al istoriei mongole”.
Sfârșitul anilor 1800 - stradă din Altanbulag, un oraș de la granița cu Rusia.
În plus, spune Addleton, datorită poziției geografice și faptului că Mongolia nu s-a alăturat niciodată Pactului de la Varșovia – echivalentul sovietic al NATO – țara „nu a intrat niciodată în imaginarul colectiv ca fiind un «satelit sovietic»”.
Finalul anilor 1800 - guvernatorul chinez din Altanbulag și suita lui.
În 1924, teritoriul puțin populat al Mongoliei de astăzi a fost, pentru ani de zile, teren de luptă între China și forțele din ambele tabere ale Războiului Civil din Rusia. Dar regiunea a rămas de jure o parte a Chinei.
Anii 1930 - soldați mongoli.
Atât de mare era incertitudinea cu care se confrunta populația nomadă a Mongoliei în 1924, încât un tânăr oficial i-a trezit la realitate pe conaționalii care vorbeau despre declararea grandioasă a „republicii populare” a guvernului comunist, când a întrebat: „Dar ce este o republică? Cu siguranță, acest lucru este necunoscut în provincie”.
El le-a cerut delegaților să le explice mongolilor din zonele rurale „scopul și semnificația noii forme de guvernământ”.
Martie 1936 - păstor nomad și fiica lui pe câmpurile din Mongolia.
Iar liderului sovietic Iosif Vissarionovici Stalin i s-a raportat de către informatorii Kremlinului care vizitaseră Mongolia că teritoriul revendicat de China ar fi „un tampon util de-a lungul granițelor sudice ale țării noastre”, care ar putea garanta că trupele sovietice și chineze nu vor ajunge față în față.
1930 - femei mongole se roagă la un templu.
Mongolia a ajuns curând după asta dependentă economic și politic de URSS și a adaptat politicile radicale ale Moscovei.
„Trebuie să dezvoltați socialismul foarte repede, iar pentru asta trebuie să aplicați metodele Uniunii Sovietice” – a fost instructajul oferit de Kremlin guvernului mongol.
Anii 1930 - păstor mongol cu turma.
În 1930, liderii din Ulan Bator au raportat: „Acum confiscăm proprietățile claselor feudale”.
Păstorii nomazi au fost obligați să se înscrie în colective (ferme comunale), iar cirezile lor au fost confiscate de către stat. Prin urmare, unii au fugit din țară, iar alții s-au revoltat.
1936 - loc de meditație budist în Mongolia.
Estimarea este că 30.000 de oameni au fugit la începutul anilor 1930 din Mongolia. În mai multe regiuni ale țării au izbucnit revolte spontane.
„Luptați până la moarte împotriva vrăjitorilor și demonilor «guvernului poporului»”, strigau protestatarii către un grup de rebeli cu afiliații religioase.
Arcaș mongol care poartă medalii sovietice.
În 1937, ministrul Apărării din Mongolia, Gelegdorjiin Demid, a fost invitat la Moscova. A murit, însă, pe drum, din cauza unei „toxiinfecții alimentare”.
Apoi, doi ani mai târziu, în 1939, premierul mongol, popularul Anandyn Amar, a fost arestat și trimis la Moscova, unde a fost executat.
Cele două decese i-au deschis calea favoritului lui Stalin, pe nume Khorloogiin Choibalsan, pentru a pune mâna pe putere.
1946 - paradă militară la Ulan Bator.
Sub Choibalsan, teroarea epurărilor staliniste bântuia pe holurile puterii din Ulan Bator. Choibalsan a lucrat direct cu NKVD - poliția secretă sovietică - pentru a aduna și executa oficialitățile guvernamentale care „nu erau de încredere”, înainte ca statul să treacă la liderii religioși.
Nu se cunoaște nici acum numărul total al victimelor Marii Represiuni Mongole, dar, din 1937 până în 1939, aproximativ 17.000 de călugări budiști au fost executați și peste 700 de mănăstiri - demolate.
1946 - paradă militară la Ulan Bator.
De-a lungul întregului război mondial, Mongolia a fost o sursă vitală de ajutor pentru armata sovietică, iar în 1945 China a fost presată să renunțe la pretențiile asupra Mongoliei de către o Uniune Sovietică victorioasă.
Un referendum privind independența oficială a Mongoliei față de China a avut ca rezultat un vot de 100% în favoarea propunerii.
1961 - mașini sovietice parcate în fața iurtelor, în apropierea Ulan Bator.
Stalin, personal, a fost foarte interesat de Mongolia, sprijinind în mod repetat guvernul local să distrugă religia din țară odată pentru totdeauna.
„Trebuie să fiți fermi cu călugării budiști”, a transmis el către Ulan Baton. „Trebuie să nu uitați că doar cei care sunt puternici vor fi recunoscuți”.
1962 - mănăstirea Gandan de la Ulan Bator. Doar budiștii în vârstă aveau voie să se roage, în acea perioadă, la Gandan. Cei tineri aveau dreptul doar să privească.
Ca peste tot în sfera de influență sovietică, represiunile s-au mai liniștit după 1953, după moartea lui Stalin, iar războiul nemilos al Kremlinului împotriva religiei a ajuns mai curând o dispută birocratică.
După cum spune fostul ambasador Addleton, Moscova era văzută de către mongoli ca cel mai puțin rău dintre cei doi vecini puternici.
1969 - stradă din Ulan Bator.
„Cinstit vorbind, conexiunea sovietică era importantă pentru Mongolia atât în ceea ce privește reafirmarea independenței ei, cât și în ceea ce privește suveranitatea față de China”, spune fostul ambasador.
1971 - statuia lui Stalin în fața Bibliotecii Naționale din Ulan Bator.
La finalul anilor 1980, Uniunea Sovietică avea la bazele din Mongolia cam 50.000 de soldați, 1.800 de tancuri, 320 de avioane și elicoptere.
1988 - coadă la carne la Ulan Bator.
Și, pe măsură ce mișcările democratice au început să prindă putere în alte părți de la marginile Uniunii Sovietice, mongolii au început și ei să facă presiuni pentru libertate împotriva unui guvern surprinzător de permisiv.
Iulie 1990 - protestatarii flutură steaful Partidului Democrat Mongol.
Jambyn Batmonkh, ultimul lider al Mongoliei comuniste, își amintește că s-a opus oficialilor care încercau să reprime protestele împotriva regimului monopartidist, spunând: „Nu este nevoie să folosim poliția sau să implicăm armata”. Protestatarii „sunt copiii noștri”.
În martie 1990, Biroul Politic al Mongoliei a fost înlocuit, Barmonkh și-a anunțat demisia și veneau alegeri libere.
Anii 1990 - statuia lui Stalin din fața Bibliotecii Naționale a fost dată jos de pe soclu.
Addleton spune că cetățenii Mongoliei cu care a vorbit despre perioada în care țara lor a fost satelit sovietic „au tot felul de opinii despre Uniunea Sovietică”.
1996 - moment din Ulan Bator care comemorează sprijinul acordat URSS în Al Doilea Război Mondial.
„În timp ce unii sunt enervați de epurările din perioada stalinistă, din anii 1930, și executarea membrilor clerului budist, alții privesc perioada de după Al Doilea Război Mondial cu oarecare apreciere și chiar nostalgie”, afirmă Addleton.
Articol publicat inițial pe rferl.org, preluat de la Europa Liberă România.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te