Moștenirea maestrului monumentelor din fosta Iugoslavie
Această fotografie din octombrie 2019 este una dintre ultimele imagini ale sculptorului sârb Miodrag Živković care a murit la Belgrad la 31 iulie, în vârstă de 93 de ani. Miodrag Živković s-a născut în 1928 în localitatea sârbă Leskovac. La 20 de ani câștiga un concurs național de sculptură iugoslavă. A început, după aceea, să predea. Živković a participat, de asemenea, la diverse concursuri pentru monumente în spații publice și a realizat astfel câteva dintre cele mai iconice spomenikuri (cuvântul serb-croat pentru memorial, monument) din Iugoslavia. Este primul sculptor din fosta Iugoslavie care a folosit cimentul ca material. „Este un material stabil, asemănător pietrei, dar se poate lucra mult mai ușor cu el”, spunea el. „Pentru fiecare proiect din acele zile, a existat un concurs național, iar artiștii din toată țara au avut ocazia de a depune proiecte. Competiția dintre ei a produs calitate."
Complexul memorial Kadinjaca, a cărui realizare s-a încheiat în anul 1979, se află pe un vârf din apropierea acestei localități situate în vestul Serbiei. Acolo au luptat cu trupele naziste în noiembrie 1941 partizani din Posavina și Orasje și un „batalion de muncitori”, cu toții aflați sub comanda lui Andrija Đurović. În timpul luptelor, partizanii au eliberat zona din jurul orașului Užice integrată anterior în regiunea controlată de germani. Divizia 342 de infanterie a trupelor germane cu care au luptat era formată din peste 3000 de soldați. Chiar dacă depășiți numeric și ca putere de luptă, partizanii au rezistat șase ore ofensivei Wehrmachtului. La sfârșitul luptei muriseră aproape toți cei 400 de partizani care au luptat pentru a da timp civililor să fugă din calea ofensivei naziste.
Un detaliu al monumentului memorial Kadinjaca. Așa-numita „gaură a glonțului” poate fi văzută de la kilometri distanță din valea care se întinde jur-împrejur.
„Zbor întrerupt” face parte din complexul sculptural din Parcul memorial Šumarice, centrul Serbiei. Monumentul din beton alb a fost finalizat în 1963 și marchează masacrarea a aproximativ 2300 de civili de către forțele naziste în octombrie 1941 ca represalii pentru un atac partizan iugoslav asupra forțelor germane. Printre cei uciși s-au numărat sute de studenți și mai mulți profesori, ale căror chipuri sunt reprezentate pe fațada monumentului.
În parcul memorial de la Šumarice se mai află și alte sculpturi: „Monumentul durerii și revoltei” de Ante Gržetić; „O sută pentru unu” de Nandor Glid; monumentul „Rezistență și libertate” de Gržetić; și („Floarea de cristal” a arhitectului Nebojša Delja
Cel mai cunoscut dintre monumentele lui Zivkovic este cel dedicat bătăliei de la Sutjeska din 1943 din Bosnia și Herțegovina, Tjentištede azi, în Republica Srpska. Iconicul monument angular din beton a fost inaugurat de către liderul iugoslav Josep Broz Tito în 1971.
O vedere din spate a monumentului Sutjeska. Živković declara la BBC că i s-a dat „libertate nelimitată de a face ceea ce a dorit” adică să proiecteze și să realizeze monumentul cum a vrut.
Monumentul Frăției și Unității din Pristina, Kosovo Se spune că cele trei coloane reprezintă cele trei etnii principale care trăiau la Pristina în perioada iugoslavă: sârbi, albanezi și muntenegreni.
„Monumentul curajului” din Ostra, Serbia centrală, care comemorează partizanii dintr-un oraș învecinat care au murit luptând cu trupele naziste în Al Doilea Război Mondial.
Monumentul Ostra este acoperit cu panouri din aluminiu. Potrivit lui Donald Niebyl, care administrează un site dedicat memorialelor fostei Iugoslavii, pe o inscripție acum pe jumătate ștearsă de vreme aflată în apropierea monumentului, se putea citi cândva: „Detașamentul de partizani Cacak a murit, dar apoi a renăscut și stă mărturie că libertatea poate pierde unele bătălii, dar nu va pierde niciodată războiul. "