DOMNA, Rusia - În afară de armată, nimic nu-ți prea oferă șansa de a te afirma în viață și de a face o carieră în această așezare săracă, situată la aproximativ 35 de kilometri sud-vest de Cita, centrul administrativ al regiunii Zabaikalie din sudul Siberiei.
„Pentru noi, serviciul militar este principala modalitate de a ne câștiga existența”, spune un sătean, Aleksei. „Acum, ei recrutează alți voluntari. Aproape toată lumea a plecat deja la război.”
Populația de dinainte de război a localității Domna, de aproximativ șase mii de locuitori, a fost drastic redusă după ce Rusia a invadat pe scară largă Ucraina, în februarie 2022. Mulți tineri s-au oferit voluntari ori au fost mobilizați, în timp ce alții au dispărut pur și simplu, după ce președintele Vladimir Putin a proclamat mobilizarea în septembrie anul trecut.
Există o veche legendă buriata că Domna a fost fondată în locul în care o fecioară a plâns după un războinic ucis. Localnicii spun că satul tot plânge de atunci.
Domna are o reputație proastă. „Este aproape imposibil să mergi acolo noaptea”, a spus un taximetrist local.
„Au fost mobilizați mulți băieți”, spune Aleksei, al cărui nume a fost schimbat pentru protecția sa. „Au fost luați cu autobuzele. Fratele meu a fost dus.... Este tânăr - n-are decât 20 de ani.... Și au adus aici și soldați mobilizați din alte regiuni. Au fost antrenați aici și apoi trimiși la război".
Așezarea este dominată de un mare aeroport militar, unitatea de bază a Regimentului 120 de Aviație de Luptă Gărzi și un centru de servicii pentru avioanele de transport militare rusești.
„Nici banii nu strică”
Domna are o reputație proastă. „Este aproape imposibil să mergi acolo noaptea”, spune un taximetrist local.
„Localnicii sunt niște tâlhari care abia așteaptă să-ți dea la cap. Nu există o muncă ca lumea pe-acolo. Totul are de-a face cu calea ferată sau cu unitatea militară. Singura modalitate de a găsi ceva de lucru este prin mită... De îndată ce a început războiul, aproape toți oamenii din localitate au fost duși în Ucraina."
Un alt șofer de taxi, Serghei Anufriev, spune că a făcut multe drumuri între Chita și Domna în ultima vreme, deoarece soldații se întorc din Ucraina în concediu.
„Îi conduci și auzi povești care îți fac părul măciucă”, a spus el. „Se spune că mulți dintre băieții noștri mor acolo. Au fost trimiși înapoi și mulți răniți. Și sunt tineri, de asemenea, dar nu mai au niciun luciu de viață în ochii."
Aleksandr Riabcenko, în vârstă de 22 de ani, a fost mobilizat la sfârșitul lunii septembrie 2022 și s-a întors la Domna într-un scurt concediu. Înainte de asta, a lucrat ca muncitor la baza aeriană.
O pictură murală în afara bazei aeriene militare din localitate.
„Înainte încărcam obuze de artilerie”, a spus el. „Era o muncă normală și eram mulțumit. Primeam 25 de mii de ruble (275 de dolari) pe lună, suficient pentru pâine și țigări. Dar apoi au venit și m-au chemat la oaste. Și ce? trebuia să fug când patria mea era în pericol? întreabă el retoric. „Nu. Sunt patriot. M-am dus să o apăr. Desigur, nici banii nu strică."
Riabcenko s-a trezit în Ucraina în noiembrie 2022, unul dintre cei peste 800 de soldați din regiunea Zabaikalie. Și-a amintit de sosirea sa în zona de luptă.
„Ne-au promis că ne vom antrena la Rostov”, a spus el, referindu-se la o regiune din sudul Rusiei la granița cu Ucraina. „Dar asta nu s-a întâmplat. Am zburat la Rostov cu transport. Ne-au lăsat chiar să fumăm în avion. Asta pentru că jumătate dintre noi nu mai sperau să se întoarcă în viață. Ofițerii au vorbit fără fereală despre asta în fața noastră. I-am ascultat și ne-am fumat țigările. A fost terifiant".
Noii soldați, a spus el, au fost transferați direct din avion în autobuze și duși în Ucraina.
„Am fost bombardați de îndată ce am ajuns”, și-a amintit el. „Și opt bărbați au fost uciși pe loc. Am căzut la pământ și, doar pe jumătate în viață, mi-a trecut prin cap: Aici voi muri!”
„Trebuie să mănânci”
„M-am alăturat mercenarilor Wagner încă din 2016”, spune Igor, în vârstă de 48 de ani, „pentru că nu era o muncă normală în Domna și trebuie să pun ceva de mâncare pe masă. Nu puteam să merg la muncă într-o mină pentru că am făcut închisoare”.
Igor stă în fața școlii locale, unde există un monument al celor uciși în Al Doilea Război Mondial. În octombrie anul trecut, aici a fost prinsă o placă neagră de marmură dedicată memoriei celor uciși „în cadrul operațiunii militare speciale pentru eliberarea Donbasului”, Kremlinul cerând ca invadarea Ucrainei să fie descrisă în acești termeni eufemistici. O sală de clasă a primit chiar numele unui localnic ucis în război.
O placă neagră de marmură prinsă pe zidul școlii locale este dedicată memoriei celor uciși „în cadrul operațiunii militare speciale”, așa cum numește eufemistic Kremlinul invadarea Ucrainei.
Mulți localnici au antecedente penale, spune o femeie.
„O persoană din două a vizitat secția de poliție cu cătușele la mâini”, spune ea. „Mulți dintre ei au înfundat pușcăria pentru furt. Trebuie să trăiești cumva. Toți oamenii cu scaun la cap pleacă la Cita, și nu se mai întorc.”
Igor este un susținător entuziast al războiului, repetând discursul guvernamental că Rusia „salvează lumea de influența americană și occidentală”.
„Pe ce este construită țara noastră?” el a spus. „Familia și dezvoltarea ei. Ia uite la ce se întâmplă în străinătate: toată lumea este gay. Dar noi avem familia tradițională - tată, mamă, copii. „M-am întors în concediu și văd tineri bătând coclaurile prin Domna”, continuă el. „Și le spun: Ce cauți aici? Ar trebui să aperi patria”.
Igor a adăugat că se va întoarce în curând în Ucraina.
„Îngropăm o mulțime de oameni aici”
La începutul acestui an, întregul sat a participat la înmormântarea luptătorului Wagner Aleksei Lukianov, care a fost ucis în apropierea orașului Bahmut din estul Ucrainei, scena unora dintre cele mai sângeroase lupte ale războiului. Familiei sale nu i s-au dat niciodată detalii despre moartea lui.
„Erau mulți oameni acolo”, a spus Kristina, prietenă a familiei. „Nu erau arborate însemnele specifice ale războiului. Încercăm să-i îngropăm pe oameni fără steaguri. Așa stau lucrurile. Cineva ar putea profana mormântul. La urma urmei, nu toată lumea susține războiul. Și îngropăm o mulțime de oameni aici.”
Mormântul din Domna al luptătorului Wagner Aleksei Lukianov, care a fost ucis în apropierea orașului Bahmut, din estul Ucrainei.
Nimeni nu știe de ce s-a înscris Lukianov în cadrul trupelor Wagner, spune ea.
„Poate din patriotism, poate pentru a-și câștiga existența”, crede Kristina. „Oamenii cred că este mai bine să moară acolo ca un erou decât să mori aici din cauza drogurilor, cum se întâmplă cu jumătate din sat. Toți prietenii lui au murit de supradoze sau de ceva legat de droguri".
La o lună după înmormântarea lui Lukianov, Domna i-a îngropat un prieten, pe nume Krugli.
„Krugli s-a sinucis”, spune Aleksandr, unul dintre camarazii lui. „Și înainte de asta, în octombrie, un alt tip din compania lui s-a spânzurat. Nu voi intra în detalii, dar drogurile au fost de vină".
Aleksandr a spus că opt dintre foștii lui colegi de clasă au murit din cauze legate de droguri de la începutul războiului, pe lângă cei care au fost uciși în Ucraina.
„Unul după altul, pleacă”, a spus el.