NATO nu a acordat atenție României, „aliat strategic aflat într-o vecinătate periculoasă” (Adevărul)

NATO nu a acordat atenție României, „aliat strategic aflat într-o vecinătate periculoasă”

Spotmedia.ro este printre publicațiile care informează că Centrul Național Anticorupție de la Chișinău are un nou director, cu mandat de cinci ani. Iulian Rusu este prezentat publicului din România ca jurist, absolvent al Universității Oxford, având un titlu de magistru în drept, la care se adaugă experiența profesională de peste 20 de ani și expertiza valoroasă adusă în mai multe proiecte și activități ce țin de sectorul justiției și anticorupție.

Cotidianul Adevărul publică un interviu în exclusivitate cu Barry Pavel, prim vicepreședinte şi director al Centrului pentru Strategie şi Securitate din cadrul Consiliului Atlantic, după cum precizează Ion M. Ioniță, autorul interviului. Subiectul este, evident, riscul major de securitate de la granița Ucrainei cu Rusia. Expertul spune că la Consiliul Atlantic se evaluează în prezent varianta îngrijorătoare în care trupele ruseşti ar ajunge să fie staţionate în Ucraina, iar trupele NATO şi ale Rusiei ar fi „în proximitate strânsă de-a lungul frontierelor Poloniei, Slovaciei, Ungariei şi României”. Tot ceea ce a fost prezentat public – cu cerințele absurde ale Rusiei din documentele trimise Statelor Unite și NATO – nu e altceva decât un „spectacol” gândit demult de Rusia ca „acoperire diplomatică” pentru ceva ce oricum Rusia voia să facă. Anume, spune Barrel Pavel, să recâștige manu militari dominația asupra Ucrainei. Invitatul mai spune în acest interviu că NATO nu a acordat suficientă atenție României, care este „un foarte important aliat strategic al SUA şi al NATO aflat într-o vecinătate periculoasă” și că abia acum schimbă abordarea, trecând la una mult mai apropiată de cea folosită în cazul țărilor baltice.

Tot în Adevărul, o analiză semnată Cristian Roșu. Opinia separată făcută de Germania în cadrul NATO în ceea ce privește Rusia este pusă în acest text pe seama politicii fostului cancelar Angela Merkel, care a urmărit să conducă „o ţară cât mai stabilă, care să nu depindă de SUA şi care să conducă Uniunea Europeană. Din dorinţa de a-şi creşte autonomia faţă de SUA, Berlinul şi-a crescut dependenţele faţă de Rusia şi China”. Acum, scrie Cristian Roșu, Berlinul plătește gazul rusesc cu credibilitatea sa în cadrul Alianței. „În acest context, jocul duplicitar al Germaniei în problema rusă devine piatra de moară în relaţia cu statele din Europa de Est. Ţările ameninţate de Rusia nu pot vedea în Germania un aliat sigur pentru că nimic din acţiunile recente ale Berlinului nu demonstrează acest lucru”.

Îngrijorare se desprinde și dintr-o altă analiză din Adevărul. Cristina Ene pune față în față patru mituri déjà perimate despre armata Rusiei. Primul, că ar fi „incompetentă și depășită”, cum s-a tras concluzia după primul război din Cecenia. Din 2009 însă, „Moscova a început o acţiune de reorganizare, profesionalizare, modernizare şi recapitalizare selectivă a armatei”, iar progresele s-au văzut în Ucraina (2014) și Siria (2015). Rușii nu mai năvălesc cu mase de soldați și arme grele – dovadă tot acțiunile din Ucraina și Siria. Se mai consideră că recruții ruși sunt slab pregătiți – chiar dacă ar mai fi așa, ei sunt totuși puțini în raport cu militarii profesioniști. În fine, Rusia ar avea un buget militar modest, deci şi capacităţi militare slabe. În fapt, se spune în articol, „Sistemele militare ale Rusiei sunt mult mai ieftine decât cele din vest şi cheltuielile cu salariile soldaţilor sunt mai mici decât în SUA şi Europa”.