Născută la 28 ianuarie 1978 în orașul Hîncești. Absolventă a Școlii-internat Specială din Hîncești și asistent social la Borogani. Din 1999 a înființat și o asociație obștească, organizând activități culturale cu și pentru persoanele cu necesități speciale.
Lilia Puzderi-Cainareanu este una dintre cele 38 de participante ale „Cursului de capacitate civică și politică a femeilor cu dizabilități pentru implicare proactivă în alegerile locale”. Ea va candida, în acest an, pentru funcția de consilier în cadrul administrației publice locale din satul Borogani, raionul Leova.
Luni
Cântă păsarile, adie vântul și e dimineață. La 7.00 mă scol, pun cafeaua. „Lilia, o prepar eu”, spune soțul cu un zâmbet șmecheresc, „știu ca ai nevoie de timp în fața oglinzii”. Ce noroc!
Împreună servim cafeaua… Of ce mă îmbată aroma, nu doar a cafelei ci și a dragostei cu care e preparată. Sună telefonul. „Alo!”, am răspuns neștiind cine-i. O doamnă din Criuleni îmi cere sfat și ajutor. Doamna are un copil cu necesitate specială și dorește ca fetița ei sa fie grupată pe viață, fără a fi purtată pe drumuri. I-am promis să revin cu un telefon. Lumea nevoiașă și-a perdut speranța în autorități și deseori mă gândesc să scriu o petiție din partea asociației, să dăm telefoane ca să vedem cauzele unor situații concrete.
Am o întâlnire la primăria locală. Am uitat să menționez - cu toate că sunt orășeancă, mi-am găsit dragostea la sat, în Borogani, Leova. Îmi place mediul rural și satul are farmecul lui. M-am întîlnit cu multă lume bună care mi-a vorbit de una-alta. Pe stradă copiii mă salută: „Bună ziua, Țața Lilia!”, așa se adresează persoanelelor mai în vârstă. Îmi vine a râde - nu-s așa bătrână, aș zice, dar tradițiile se păstrează la Borogani cu adresări precum Bade, Lelea,Țață.
O salut pe vecina mea Rodica, o tânără mămică cu care avem despre ce discuta. Ajung la oficiul poștal unde mă aștepta o scrisoare de la Guvern referitor la o nouă ediție a Festivalului „Aș vrea să fiu și eu o stea”, În colaborare cu Ministerul Culturii și Ministerul Protecției Sociale, și Filarmonica Națională.
Talentul nu se face, cu el te naști...
În colaboare cu Svetlana Bivol, directorul acestei instituții, au avut loc spectacole frumoase cu artiști care cred în oameni și în succesele lor, căci talentul nu se face, cu el te naști.
Marți
Ce frumos mai cântă cocoșii vecinilor! Este o vorbă populară: dacă cântă în prag sau în preajmă, vin oaspeți până la final de zi. Am primit un mesaj de la o prietenă care mă întreabă dacă accept ca istoria vieții mele să apară într-o carte. Într-o carte?, m-am întrebat. Dar parcă sunt eu persoana despre care să se povestească? Am cugetat și mi-am zis de ce să nu fiu de acord, dacă am despre ce povesti.
Apropo, o carte motivațională scrisă de Cristina Costov, cu o denumire ce te pune să meditezi - Sunt om. Au fost publicate 27 de istorii ale 27 de tineri cu necesități speciale din țară și nu numai. Am spus un ferm „Da!” și că voi susține acest poiect din tot sufletul, cum voi putea.
Mai sunt bariere pentru persoane ca mine să ne angajăm în câmpul muncii.
Îmi caut de treburile casnice căci mai sunt bariere pentru persoane ca mine să ne angajăm în câmpul muncii. Niciodată nu m-a abandonat gândul că și noi putem fi de folos societății.
Între timp, mă strigă soțul anunțându-mă că sună mama. „Mai vino pe la mine, demullt n-ai fost.” Are dreptate mama, nouă, copiilor, mereu nu ne ajunge timp să ajungem la părinți. I-am promis că săptămâna viitoare merg la ea în ospeție.
Miercuri
Ziua în care am dorința sa fac o plimbare prin Comrat facând piața. În drum spre microbuz mă întâlnesc cu mulți oameni care, curioși, mă întreabă unde merg azi. „Cu treburi”, le răspund. Aud cu o ureche: „Ce bine o duce, soțul e acasa, are grijă de gospodărie.”
Catedrala din Comrat e foarte frumoasă. Mereu mă opresc pentru a face semnul crucii. Nu că ar fi la modă, dar în suflet îi mulțumesc Domnului că mă ajută zi de zi. Obosită și cu pungile pline de produse și alte lucruri necesare am ajuns acasă. Îi povestesc soțului peripețiile, luăm cina și îi mulțumim Celui de Sus că suntem suflete pereche.
Joi
O zi ploioasă pe care noi, cei cu necesitate specială, o petrecem mai mult în casă dacă nu e ceva chiar de urgență. De dimineață citesc poșta, dacă nu am vreun mesaj important, apoi văd că CV-ul meu a fost acceptat pentru a participa la programul de instruire propus de Asociația Antreprenorilor cu Dizabilități.
Femeia cu necesitate, implicată în politică? E ceva nou, dar timp de 4 luni am avut ce învăța în dorința de a mă motiva și mai mult, cu toate că nu prea sunt interesată de politică, dar ar trebui să încerc. Succes mie!
Vineri
Aceste podeţe pentru cărucioare au fost instalate deseori „de ochii lumii”...
Deseori când ajung la Chișinău, dar și acasă, meditez. Persoanele care întâmpină dificultăţi de deplasare, cele slab văzătoare şi părinţii cu copii mici dau alarma de mai mulţi ani că nu au acces în instituţiile publice, dar nici în cele private. Unii manageri de instituţii au încercat să îi ajute, instalând rampe de acces. Din păcate, aceste podeţe pentru cărucioare au fost instalate deseori „de ochii lumii”, ele fiind construite fără a respecta parametrii necesari care le-ar permite acestor persoane accesul în instituţii.
O să mai batem alarma. La mai mult de zece ani de la adoptarea Convenției ONU cu privire la persoanele cu dizabilități, statul Republica Moldova încă nu are un mecanism de reprezentare a intereselor oamenilor cu nevoi speciale în justiție.
Ma bucur că sunt de folos semenilor mei, celor cu necesitate specială. Activând în Asociația Obștească PRO-Tineret nu doar dezvoltăm abilitățile, dar și rezolvăm unele probleme pe care de unul singur nu le-ai soluționa.
La 20 octombrie vor avea loc alegeri locale. Mai multe femei cu nevoi speciale sunt hotărâte să candideze pentru funcțiile de primari și consilieri în administrațiile publice din orașele și satele din țară.
Sper să mă regăsesc în marea familie a femeilor implicate în politică...
Împreună cu mai multe doamne și domnișoare din diverse regiuni ale Republicii Moldova ne-am reunit, la Chișinău, unde participăm, timp de trei zile, la un atelier de instruire al Academiei de Liderism Feminin „Women 4 Leadership”. Instruirea „Abilitarea femeilor pentru participare în procesele decizionale” mă ajută și sper să mă regăsesc în marea familie a femeilor implicate în politică. Am și un model - Liliana Palihovici, fostă deputată, fosta vicepreședintă a Legislativului.