Un fost profesor de matematică hrănește pisici. În fiecare zi, apare pe bicicletă și e înconjurat de o pisicime numeroasă care se adună la ospăț.
Apoi pleacă și mai poate fi văzut pe la magazine. Mereu respectuos și modest, fără alte discuții decît ce mai e prin oraș și în ce piață găsești cei mai buni pepeni.
Your browser doesn’t support HTML5
Norocul pisicilor
Nu pare să fi fost vreodată profesor, dar mulți oameni se jură că i-au fost elevi. Vecinii spun că a început să se ocupe de pisici acum 20 de ani, din prima zi de pensie.
Umblă îmbrăcat simplu și îngrijit. Nu e niciodată supărat și nu pare la curent cu frământările lumii.
E aproape invizibil, dar populează amintiri și stârnește mirare: așa de senin, în vremurile astea?
Pisicile au avut noroc. Oamenii mai așteaptă.