Notițe zilnice de la Crăciunul pe stil vechi pînă la Sfântul Vasile...

Vladimir Beșleagă în studioul Europei Libere la Chișinău

Jurnalul săptămînal redactat de scriitorul Vladimir Beșleagă.

Vladimir Beşleagă s-a născut la 25 iulie 1931, în satul Mălăieşti, raionul Grigoriopol. În 1955 a absolvit Universitatea de Stat din Moldova. A făcut doctorantura la aceeaşi instituţie, avînd ca temă de studiu „Liviu Rebreanu, romancier”.

Şi-a început activitatea literară în anii ’60. Colaborează la publicaţiile „Chipăruş”, „Cultura Moldovei”, „Tinerimea Moldovei”; este redactor-şef adjunct la revista „Nistru” (1977-1982). Membru şi secretar al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din Moldova (1971-1976). Director al Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir” (1988). Deputat în primul Parlament al R. Moldova (1990-1994). Opera lui Vladimir Beşleagă a fost tradusă în mai multe limbi. El însuşi a tradus din operele lui Longos, Erasm din Rotterdam ș.a. Scriitor al Poporului (1991). În 1996 a fost distins cu „Ordinul Republicii”, returnat, în 2003, în semn de protest pentru decorarea cu acest ordin a fostului lider comunist Ivan Bodiul. În 2004 i se acordă Premiul de Excelenţă al Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru întreaga operă literară şi publicistică şi în 2012 - titlul „Doctor Honoris Causa” al Universităţii de Stat „Alecu Russo” din Bălţi.

Your browser doesn’t support HTML5

Jurnal săptămînal de Vladimir Beșleagă

Luni

Astazi e Ziua Nasterii Domnului – Craciunul pe stil vechi. Voi tine aceste notite zilnice pana la Sfantul Vasile. Cand am zis ziua de astazi m-am simtit furat de marea si misterioasa forta a timpului. Imi amintesc de iarna anului 1942. Era in plin razboi, iar noi copiii mergeam de la casa la casa ca sa aducem vestea Nasterii Mantuitorului cel aducator de vesnica pace.

Cu cateva zile mai inainte de Nasterea Domnului, dar de- acuma cu cateva sute de ani in urma, la 1691, era smuls de langa sicriul jupanesei sale moarte, vestitul cronicar Miron Costin, dus la Roman in fata Episcopiei, tarat la butuc unde fara nicio vina si judecata i se taie capul, fiind inmormantat alaturi de consoarta sa.

Si o marturisire. Ani lungi am trudit la o carte despre marea durere a neamului nostru care a aparut mai an cu numele „Cumplite vremi”. Si acum in toiul sarbatorilor de iarna le multumesc dnei Elvira Sorohan, profesor de la Iasi care mi-a dat pretioase indrumari si sugestii si ma inchlin in fata memoriei profesorului Dan Horia Mazilu de la Bucuresti.

Marti

De dimineata merg la plimbare in Valea Lacurilor. Am constatat ca gheata e subtire si nu e momentul potrivit de patinaj. Il practic din copilarie, caci am crescut pe gheata unui parau. Si de 80 de ani nu mai incetez sa fiu prieten cu patinele. Ma intorc si fug cat ma tin picioarele acasa.

In drum, pe un stalp vis-à-vis de Colegiul Cooperatist, vad un afis pe care e scris cu litere mari: Stas Mihailov, concert la Aeroportul International. Cine credeti ce este organizatorul? Ilan Sor. Ma intreb de ce la aeroport? Probail ca Ilan Sor vrea sa emigreze. Doar ca nu stiu in care tara.

Vladimir Beșleagă

Miercuri

Nu ca as dori sa ma laud dar marturisesc ca sunt un fan al postului Radio Europa Libera. Il ascult regulat de ani buni de zile, am si colaborat cu el, fiind principala mea sursa de informare.

Astazi ma trezesc si ascult emisiunea de la 6:30. Alexandru Eftode de la Praga anunta ca presedintele Trump insista sa construiasca un zid intre SUA si Mexic pentru a se apara de imigratia ilegala. In imaginatia mea se succed vizual si verbal trei ziduri: Zidul Chinezesc, Zidul Berlinului si Zidul… Trump.

Urmeaza interviul diminetii. O discutie cu ex-deputatul din primul Parlament, Mihai Poiata. E colegul meu din acel Legislativ. Despre alegerile din 24 februarie el spune ca totul e confuz si nimic nu se poate prognoza. Mihai a lansat o imagine cu „eterna grebla pe care ar putea sa mai calce o data electoratul nostru”. Eu zic ca daca totul e confuz ar putea sa castige opozitia extraparlamentara.

Seara la emisiunea de la ora 7:00 de la Europa Libera un alt interviu cu expertul Valeriu Pasa. Acesta a rostit o sintagma absolut fantastica si apocrifica: democratii vor fi nevoiti sa plece. Eu ma intreb cum adica sa plece daca ideologul lor si asa-zisa eminenta cenusie Dumitru Diacov a declarat sus si tare ca partidul sau e obligat „de istorie” sa castige nu doar scrutinul din februarie, dar si pe cel de dupa urmatorii patru ani. De ce? Pentru ca abia dupa acei opt ani se va schimba ceva in tara noastra (care numai tara nu este, ci o stana de oi, vorba Leonidei Lari). Dar vestea cea socanta este ca in ultimii ani Coordonatorul Plahotniuc a inregistrat un profit de 5 mln 800 mii Euro. Sa vrea Dumnelui sa plece de la putere dupa atatea castiguri grase.

Iar opozitia, sarmana opozitie. Maia Sandu s-a plasat in Diaspora, fara castiguri si venit. Andrei Nastase a preferat suburbiile Chisinaului ca viitor deputat. Iar de colo mai vine si Nicolae Negru cu observatii si critici la adresa firavei si nepregatitei opozitii de a prelua puterea. Asa incat iti vine sa strigi „Grebla, măi! “.

Si tot azi am aflat ca CEC l-a inregistrat in cursa pe delicventul Ilan Sor. O alta veste e ca Republica Moldova e prezentata ca un stat cu o democratie hibrida.

Joi

„Salut, dulce Romanie! “

Frate, sora, mama, tata!

Noi iti zicem buna ziua!

Dar adio – niciodata.

Sunt versuri din poezia „Salutarea noastra”, scrise de eminentul poet transnistrean Nicolae Turcanu in 1941-1942 si aparuta in „Cartea moldoveanului”, editata la Tiraspol in 1943. Amintesc acest lucru pentru ca acest poet pentru acest poem a facut 10 ani de GULAG, iar cartea a fost vanata de NKVD si distrusa si doar tarziu s-a descoperit un exemplar pastrat la o batrana din Odesa, ajungand la Uniunea Scriitorilor de la Chisinau la inceputul Perestroikai, apoi iar a disparut pentru 20 de ani. Si iar a fost regasita.

Vladimir Beșleagă

Este cartea copilariei mele. Despre care am amintit la o intalnire a scriiitorilor români din toata lumea. Unul din cei prezenti la acea intalnire mi-a facut un grav repros, că in Transnistria au fost supusi represiunilor mii de evrei. La care eu am obiectat sa nu confundam cultura si spiritualitatea unui popor cu regimul. Ulterior, dupa ani, am aflat un episod cutremurator. In timp ce era manata o coloana de evrei pe langa satul meu Malaesti, dusi la moarte, din randurile lor s-a rupt un tanar care a fugit si s-a ascuns la o casa intr-o sura de fân. A fost pârât. Au venit soldatii germani sa-l ia. Mama care avea doi baieti a iesit cu toti trei in fata casei si a spus ca este copilul ei. Neamtul vroia sa-l rupa din mainile ei. Dar ea nu l-a dat. Soldatul german a scuipat, s-a intors si a plecat. Gratie Nicoletei Esinencu, directoarea teatrului „Spalatorie” care a realizat un spectacol despre Holocaustul evreilor din Basarabia si Transnistria am aflat ca acel tanar se numea Lev Bruter, stabilit in SUA care ani de zile a mentinut relatii cu fratele sau de suflet Valdimir Pelin. Iar mama s-a numit Varvara Pelin.

PS: Acum i-as putea raspunde colegului scriitor: daca ai salvat un singur suflet din cei multi dusi la moarte este ca si cum i-ai salvat pe toti. Atat a fost in puterea ta, atat ai facut dar ai facut in numele lui Dumnezeu.

Vineri

Revin la situatia politica de la noi. O voi aborda sub trei aspecte. Unu: ar fi metaforic vorbind, Mărul otravit. De ce Mărul otravit? Pentru ca in conceptia mea in alegerile prezidentiale din 2016 a invins Maia Sandu care, insa, a respectat principiul moral, respingand sustinerea democratilor, astfel „victoria” a lunecat spre socialistul Igor Dodon. Eu ma intreb: principii morale in politica? Da, prin comportamentul ei, Maia Sandu a demonstrat ca e demna de a fi admirata, sustinuta, votata in aceasta si alta orice campanie electorala. Maia Sandu e Marea Speranta. Acum… ori niciodata!

Doi. „Grebla” despre care vorbea cineastul Mihai Poiata. Totul e posibil. Deci, varianta ca electoratul nostru pe 24 februarie poate calca iar pe grebla, adica sa se lase pacalit. Si daca? Mai urmeaza si alte alegeri, si alte greble ca doar inca nu au trecut cei 40 de ani de ratacire prin pustiu. Stiti ce scria Pitagora Divinul: un om poate fi perfectionat, un popor – niciodata. Sa se invete, oare, neamul nostru a nu mai calca pe grebla vreodata?

Trei: Ce urmeaza dupa scrutin? Ce raport de forte? Ce aliante pot fi posibile? Sa admitem ca fiecare din cele trei mari forte politice obtin cate o treime de mandate: 30 socialistii, 30 democratii si 30 Blocul ACUM. Pornind de la ideea aparuta intr-o discutie dintre Vitalie Ciobanu si Vasile Botnaru zic: cu cine ar fi sa se asocieze deputatii din Blocul ACUM ca sa se constituie o majoritate parlamentara si sa nu fie nevoie de alegeri noi, anticipate? Eu cred ca cu democratii. Da, da cu cei pe care Maia Sandu i-a respins la prezidentiale ca venind cu Mărul lor otravit. De ce cred asa? Pentru ca in lupta politica – lupta pentru puetre, functioneaza alte legi decat cele pur morale. Or, realitatile politice de la noi cer in mod imperios, eliminarea - reducerea la tacere a partidei rusofile reprezentate de catre socialisti. Iar asta se poate obtine doar in alianta cu democratii care s-au insurubat solid la guvernare. Veti zice ca asta ar insemna ca partida europeana, antioligarhica sa pactizeze cu … Diavolul. Atunci va voi intreba urmatoarele. De ce SUA l-a sustinut pe Stalin impotriva lui Hitler in cel de-al Doilea Razboi Mondial? Ca doar ambii erau Marii monstri ai secolului. Dupa care, peste ani, tot SUA a fost cea care a doborat si comunismul. Asta e politica, dragii mei. Alta nu exista si nici nu poate sa existe.