Nu Occidentul este în „decadență”, ci Rusia (Andrei Cornea/Revista 22)

Nu Occidentul este în „decadență”, ci Rusia (Andrei Cornea/Revista 22)

Curentul antirus din Ucraina este clar rezultatul anexării Crimeii, al acțiunilor lui Vladimir Putin, arată Olexii Haran, profesor de politică comparată la Universitatea Națională din Kiev, într-un interviu acordat ziarului online Libertatea. Politologul ucrainean apreciază eforturile diplomatice, dar nu le creditează cu rezultatul dorit, de vreme ce pe parcursul lor, liderul de la Kremlin a crescut constant miza: „La un moment dat vorbește despre NATO și Ucraina, spune Haran. Apoi (…) vorbește despre Finlanda și Suedia. Apoi despre toată partea de est a NATO. În primăvară când a mobilizat trupele, cred că șantaja Vestul pentru a termina Nord Stream 2. Acum nu este complet clar. Pentru că ce solicită el este total nerealist”.

Într-un editorial pentru revista 22, Andrei Cornea pune apăsat accentele pe care le consideră corecte : nu Occidentul este în „decadență”, ci Rusia. Povestea cu decadența Occidentului nu e deloc nouă : „a fost un punct central în propaganda fascistă și nazistă în anii ’20-’30 ai secolului trecut”, a fost reluată în perioada războiului rece. Acum, în pandemie, e important ca europenii să reziste modei (auto)criticilor demolatoare. În fond, arată Cornea, „totul trebuie pus în context. Chiar și după lamentabilul Brexit (…), Uniunea Europeană rămâne, comparativ, solidă, prosperă și avansată tehnologic. (…) este, în termenii lui Leibniz, «cea mai bună dintre lumile posibile» astăzi. Atrage ca un magnet imigranți, iar sistemul ei social și politic rămâne de invidiat. Încet-încet, scrie Cornea, din care continuăm să cităm, a trecut peste ce era mai rău în valul imigraționist, în cel terorist și e pe cale să treacă și peste cel pandemic (…). Cred că va trece și peste actualul val de dificultăți energetice. E o lume pașnică, unde neînțelegerile inerente dintre state și grupuri se rezolvă prin negocieri și cooperare. Poate că e plictisitoare și prea birocratică, dar «romantismul» politic n-a adus decât catastrofe, în primul rând Europei”. Urmează, în editorialul revistei 22, portretul Rusiei în declin accentuat și observația că, în timp ce foarte mulți oameni din lumea a treia vor să devină europeni, încă nimeni nu a dorit să devină rus. Nicio țară nu visează la modelul politic al Rusiei. Serbia, Muntenegru, Macedonia, Ucraina, „toate, slave și ortodoxe în mare parte”, visează la modelul european. „Iar Muntenegru și Macedonia sunt deja în NATO și nu le-a adus nimeni cu forța. Asta-i expresia cea mai vizibilă a «decadenței” Occidentului: să vrei să fii parte din el!», accentuează Andrei Cornea.

Între timp, partidele românești se agită, în special în zona opoziției. Raluca Boboc (blogurile Adevărul) încearcă să explice de unde această idee ca Partidul Mișcarea Populară să fie absorbit de Partidul Național Liberal (o parte a PMP dorește acest lucru). După analiza simptomelor, autoarea ajunge la concluzia că PMP are un viitor mult mai promițător decât PNL, pentru că se ține de doctrina conservatoare, în timp ce PNL și președintele Klaus Iohannis deja se gândesc să lipească partidul la grupul european Renew Europe. Deci, liberalii caută să-și înghită din timp posibilul competitor.

Răzvan Filip alcătuiește pentru pressone.ro un grupaj foarte interesant despre cum Alianța pentru Unirea Românilor obișnuiește treptat electoratul cu ideea de RoExit. Autorul a consultat un raport de monitorizare a atitudinilor național-populiste din online-ul românesc realizat de Centrul pentru Promovarea Participării și Democrației din cadrul Școlii Naționale de Stiințe Politice și Administrative (SNSPA).