Dacă nu s-ar pierde toate această hrană, un miliard de oameni ar putea mânca o masă în plus în fiecare zi.
Fiecare moldovean aruncă la gunoi 166 de kilograme de mâncare în fiecare an, în mare parte mâncare gătită, fructe și legume. Risipa crește după sărbătorile pentru care se pregătesc mese bogate, precum masa de Paște, când se aruncă o treime din produse.
În schimb, fiecare român risipește în jur de 70 de kilograme de alimente în fiecare an, în timp ce 4,6 milioane de români trăiesc în pragul sărăciei.
Cantitatea totală de mâncare risipită de europeni este mai mare decât cantitatea totală de importuri. Când vine vorba de cereale - mai ales grâul ucrainean care a scos fermierii europeni în stradă în ultimele luni - UE risipește jumătate din cantitatea totală de exporturi de grâu ale Ucrainei.
Aceste cifre nu iau în calcul decât alimentele care ar fi putut fi salvate sau n-ar fi trebuit cumpărate, fără să includă deșeuri precum oasele, cotoarele, zațul de cafea.
Cu toate acestea, 768 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de foamete, de la cei săraci din fiecare țară, la cei din zone de conflict precum Fâșia Gaza sau Sudan.
Problema cu etichetele
În UE, până la 10% din risipa alimentară are loc din cauza etichetării ambigue de pe produse. Cel mai des, pe produse se găsesc datele „a se consume de preferință înainte de” și „a se consuma până la”, însă jumătate din consumatorii europeni nu cunosc ce înseamnă, de fapt, aceste etichetări, ceea ce-i face să arunce alimente care încă ar fi bune pentru consum.
În Marea Britanie, de exemplu, majoritatea lanțurilor de magazine au scos datele de tip „best before” („a se consuma de preferință înainte de”) de pe produsele proaspete, precum fructe și legume, în 2018-2022; aceste etichete indică doar calitatea alimentelor, ci nu data de expirare. În Marea Britanie, produsele alimentare cele mai irosite sunt cartofii, pâinea și laptele.
Impactul asupra mediului
Problema cu risipa mâncării nu este doar că se pierde alimentul anume, ci faptul că se pierd toate resursele care au contribuit la acel aliment: de la apă și îngrășăminte pe câmp sau mâncare pentru animale, la transportul necesar ca acel aliment să ajungă în farfuria cuiva, la munca necesară pentru a prepara mâncarea. Asta, fără a calcula risipa de bani cu care consumatorul a cumpărat aceste produse.
La nivel global, risipa alimentară emite între 8-10% din toate gazele de seră. Facă ar fi o țară, ar fi al treilea cel mai mare poluator din lume, după China și SUA.
La nivel european, risipa alimentară crează 16% din toate emisiile de gaze de seră.
Unul dintre motive este „conformitatea” alimentelor, impusă acum de magazinele mari. Spre deosebire de alimentele de la piață, care sunt bune chiar dacă sunt mai deformate, prea mici, sau prea mari, lanțurile de magazine tind să respingă aceste produse pentru că își doresc să aibă cepe, ardei, castraveți „standard”.
Cumpărătorii sunt îndemnați să aleagă ciuperci „urâte”.
Deși ar fi ușor de presupus că țările mai bogate risipesc mai multă mâncare, cifrele sunt similare peste tot pe glob. Diferența constă în etapa la care se pierde mâncarea: în Occident, unde agricultura este eficientă și logistica este rapidă, risipa case mai ales pe umerii consumatorului final. În țări mai slab dezvoltate, risipa se produce pe lanțul de producție sau în tranzit, în timp ce oamenii prețuiesc mai mult mâncarea care le ajunge în casă și nu o irosesc la fel de ușor.
Soluții pentru combaterea risipei alimentare
Risipa alimentată este atât o problemă individuală - pentru că are loc, într-o măsură atât de mare, în gospodării - dar și una sistemică.
Redistribuția este unul dintre cele mai eficiente moduri de a reduce risipa alimentară. Mâncarea în surplus sau care urmează să expire curând poate fi donată ori vândută la un preț mult mai mic sau chiar preparată rapid pentru nevoiași.
În unele orașe vestice, aplicații precum Too Good To Go le permit magazinelor, brutăriilor sau restaurantelor să-și vândă surplusul de stoc la sfârșitul zilei la prețuri mai mici, pentru cei care sunt dispuși să consume aceste alimente mai puțin proaspete.
Unele lanțuri de magazine în Occident fac reduceri la produsele care urmează să expire curând, marcându-le pentru ca oamenii să le vadă sau chiar punându-le pe un raft separat. România a promulgat, în martie, o lege care obligă supermarketurile să ofere astfel de reduceri sau să redirecționeze produsele care nu mai pot fi vândute către adăposturile de animale, dacă pot fi consumate.
Fiecare gospodărie, mai ales la țară, poate face compost din resturile alimentare. În unele țări Occidentale, unde deșeurile sunt colectate separat, municipiul sau firma de salubritate produce în mod centralizat compost din deșeurile localnicilor.
Compostul poate fi o soluție atât pentru gospodăriile individuale, cât și la nivel municipal. Din alimentele care ar fi fost irosite, se poate crea îngrășământ.
De exemplu, fiecare gospodărie din Milano a primit un coș de gunoi separat și pungi speciale pentru compost, iar locuitorii au fost informați din plin despre procesul de compostare. Orașul a reușit să-și reducă risipa alimentară cu peste 60% în primul deceniu al acestui proiect.
La nivel individual, cei care văd că irosesc în propria casă alimente pot încerca să cumpere mai „strategic”, pentru mese plănuite în avans în porții suficiente încât mâncarea să nu ajungă să se strice în frigider. Mai ales de sărbători, fiecare casă poate reduce din cantitatea de bucate preparate sau din diversitatea lor.
ONU recomandă consumatorilor, mai ales celor obișnuiți cu produsele standardizate din magazine, să aleagă fructele sau legumele „mai urâte”, care au doar probleme cosmetice dar sunt la fel de bune de mâncat ca celelalte.
Pentru ca fructele și legumele să nu se strice prematur în frigider sau în cămară, există și ghiduri complete pentru cele mai bune condiții de depozitare pentru fiecare produs.