O nouă cale, o nouă jale

Vitalie Ciobanu în studioul Europei Libere la Chișinău

În sfârșit, moldovenii au aflat. Tranziția noastră fără orizont, care a golit țara de tineri, de forța de muncă activă și creatoare, calvarul sărăciei și al deznădejdii care i-a copleșit pe cei rămași la baștină se datorează faptului că n-am descoperit, n-am mers pe cea „de-a patra cale” de dezvoltare. O cale sută la sută autohtonă, una pentru Moldova și pentru moldoveni, care să-i facă să uite de miraje și să nu mai aștepte umili ajutorul străinilor. Prea ne-am bazat pe ei în anii independenței noastre, prea ne-am amanetat demnitatea la curți țâfnoase și avare! Integrare europeană, integrare în Uniunea eurasiatică, Unirea cu România… Vise deșarte, spune Partidul Democrat. E nevoie de un nou obiectiv, e nevoie de o idee națională.

O nouă cale, o nouă jale

Și ea a fost enunțată duminică, la „Marea Adunare Națională – Pro Moldova” a Partidului Democrat, la Chișinău. Guvernarea și coordonatorul Vladimir Plahotniuc au vrut să facă o demonstrație de forță în care să le arate tuturor unitatea echipei și susținerea de care se bucură în mase. Organizat minuțios, cu o scenografie făcută să impresioneze – pancarte de același format, monitoare enorme, steaguri de partid și ale R. Moldova (au lipsit însă stindardele și simbolurile europene) –, discursuri înflăcărate și, ce-i drept… aplauzele cam anemice ale participanților de rând. Presa a reușit să identifice și să publice instrucțiunile, redactate în fraze scurte, „de înțeles”, pentru manifestanți de către conducerea PD, pentru cazul în care ar fi fost abordați de ziariștii curioși: „Partidul Democrat e singurul partid care face lucruri bune pentru Moldova”, „Partidul Democrat ține cu oamenii”, „Am venit aici pentru că noi ținem cu Partidul Democrat, „Fapte nu vorbe”, „Prima casă”, „Drumuri pentru Moldova” etc.

Însă „a patra cale”, pe care o proclamă Plahotniuc cu un fuleu de ideolog neofit, nu e deloc nouă. Toți cei care s-au succedat la cârmă în anii independenței au spus că slujesc „poporul moldovenesc”. De la agrarieni – să ne amintim de congresul „Casa noastră, Republica Moldova”, cu cei doi „nași” ai săi, Mircea Snegur și scriitorul Ion Druță –, trecând prin halta „Moldovei democratice și prospere” a lui Dumitru Diacov, împotmolindu-ne, pentru opt ani, în țarcul comunistului Voronin și plonjând azi în plină agitație rusofil-ortodoxistă a socialistului Dodon. Toți s-au jurat să ofere un trai îmbelșugat moldovenilor. Și acești diriguitori, păcat de zis, au ajuns de bună seamă, prosperi și fericiți. Cât despre Moldova… Dumnezeu cu mila!

După ce partenerul nostru principal, Uniunea Europeană, a declarat Moldova „stat capturat de interese oligarhice”, actualei guvernări coordonate de Plahotniuc nu-i rămâne decât să interpreteze aria suveranității ultragiate. Intrăm astfel într-o nouă etapă istorică, în care unii dintre noi, cu mai mult sau mai puțin noroc, se vor descurca. Și să ne rugăm să trecem iarna…

Încă nu ne-am declarat o „cetate asediată” de europeni, americani și de statul român, încă n-am împrumutat genul de psihoză al regimului Putin, dar am prefera, dă de înțeles Partidul Democrat, să nu se amestece nimeni în treburile noastre interne, să nu ne mai trimită „recomandări”, să nu ne impună „standarde”, să nu atenteze la specificul nostru național… Desigur, am primit granturi și credite generoase, dar ne vom descurca și fără ele. Independența are un preț!... De fapt, e o eroare să spui că nu ne iubește Europa. „Suntem victima confruntărilor politice dintre PPE, majoritar în Parlamentul European, și social-democrații din care face parte PDM”, declară Andrian Candu, spicherul Legislativului. Tot el ne asigură, pieziș: „Guvernarea se va concentra în continuare pe implementarea Acordului de Asociere, vom depune cerere de aderare doar când vom fi pregătiți”.

Simulacrele, minciunile nu pot ascunde esența actualei puteri, care predică o integrare europeană in abstracto, în afara normelor și instituțiilor europene. Fundătura în care ne-a adus în ultimii doi ani Partidul Democrat este acoperită acum prin recursul la orgoliul național, menit să camufleze un meschin interes electoral. Vorbele frumoase, lozincile optimiste – suntem puternici, suntem uniți, suntem o echipă! – privite din perspectiva crudelor realități ale Moldovei nu sunt decât focuri de artificii. Un fel de „haideți să haidem”. O paradă de culturism politic.

Or, problema moldovenilor este tocmai excesiva coordonare, puterea ocultă, „unitatea de nezdruncinat” a actualei guvernări față de o persoană care-și exercită autoritatea în afara unei funcții publice, opacitatea fără fisură a conducătorilor în raport cu adevăratele nevoi ale țării. Problema moldovenilor e că miliardul furat n-a fost găsit, iar hoții joacă sfidător pe scena politică –

promit colhozuri și socialism înfloritor, amenință opoziția extraparlamentară și presa independentă cu răfuiala fizică… Problema moldovenilor e justiția aservită politic, corupția, sărăcia și exodul, care nu pot fi rezolvate prin campanii propagandistice și îndemnuri mobilizatoare.

Există multe semne de întrebare în legătură cu această „a patra cale”, autarhică, anunțată de PD și de Plahotniuc. O cale salvatoare în raport cu celelalte trei – europenismul, eurasianismul și unionismul – puse în același borcan, de parcă ar avea aceeași valoare. Deși mulți membri PD și chiar fruntași ai acestui partid dețin cetățenia română, nimeni nu i-a suspectat de unionism, din contră! Ceva mai bizară pare diluarea mesajului pro-occidental în discursul lor, după ce cu două zile înaintea mitingului de duminică, Partidul Democrat insista pe introducerea în Constituție a obiectivului integrării europene, ca o garanție a situării noastre pe meridianul corect. Încă ne mai răsună în urechi reproșurile lui Andrian Candu la adresa deputaților din opoziția de centru-dreapta care au refuzat să voteze modificarea Constituției, să legitimeze impostura guvernanților.

Extrema maleabilitate ideologică a PD-ului care, ca orice partid al puterii, atrage mulți oportuniști și fripturiști, se traduce azi prin acceptul total al ideilor lui Plahotniuc. Dacă angajații la stat, după cum susține presa, au fost aduși la miting sub rezerva unor sancțiuni administrative, „democrații cu carnet” s-au încolonat entuziaști sub noul obiectiv național. Nimeni nu e în dezacord cu directivele coordonatorului, nimeni nu îndrăznește să sugereze că partidul ar greși, dacă ar lăsa impresia că abandonează cursul pro-european.

Lozinca „Pro-Moldova” (un denaturat „Prin noi înșine” – vechea doctrină a liberalilor români) deschide larg ușa Partidului Democrat spre o alianță cu forțele care „consolidează statalitatea”. PSRM-ul, formațiunea lui Shor și alții mor și ei de drag de Moldova, doar că vor să o „cunune” puțin și cu stepele ruse. O alianță împotriva partidelor proeuropene, anti-oligarhice și autentic unioniste.

Partidul Democrat nu se grăbește să dezavueze ideea apropierii strategice de formațiunile filoruse, întrucât știe că mesajele

favorabile Moscovei sunt auzite nu doar de adversarii săi, ci și de potențialii votanți ai stângii, de asistații statului, de numeroșii nostalgici după URSS. Sunt un material electoral prețios, cum să renunți la el?

„A patra cale”, pe care va trebui să o îmbrățișeze moldovenii sub înțeleapta conducere a Partidului Democrat, nu e decât o vrăjeală, un joc cu numere. La fel ai putea proclama și a cincea, și a șasea cale… Alte țări, alte națiuni investesc în educație, știință și dezvoltare, noi, după 27 de ani de independență, am inventat „o nouă jale”, cum ar spune un cunoscut scriitor român... De fapt, aceeași. Perenă și fără leac.

* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.