Pe lângă denumirile baroce ale unor portofolii, Comisia von der Leyen, așa cum a fost propusă, mai oferă și o serie de nepotriviri bizare, probleme cu legea și încălecări ale atribuțiilor între doi sau trei comisari (cf. lista completă a comisarilor mai jos):
Despre Rovana Plumb și mașina sa înmatriculată în Bulgaria se știe, la fel cum se știe că pe când era ministru al Mediului a semnat documentele care au făcut dintr-un braț natural al Dunării, în Teleorman, proprietatea de pescuit a companiei înființate de Dragnea, Tel Drum. A beneficiat apoi de susținerea PSD și ALDE când DNA a cerut ridicarea imunității sale.
Dar să-l luăm pe Didier Reynders, de pildă. Hipercompetentul politician liberal francofon belgian s-a trezit peste weekend cu o total nedorită cratiță: o acuzație de corupție și spălare de bani, care deocamdată pare a fi fost formulată mai ales în presă.
Asta ar putea pune capăt unei ascensiuni vertiginoase. La nivelul Belgiei, micuțul său partid liberal francofon MR (Mouvement Reformateur) a obținut 7,5% (17,5% în Bruxelles) la ultimele alegeri, cele din luna mai, dar asta nu i-a împiedicat să dea principalii doi politicieni ai Belgiei actuale: Charles Michel, care din premierul Belgiei devine președintele Consiliului European, și Didier Reynders, care, pe lângă faptul ca e unul din cei doi politicieni însărcinați de regele Philippe cu negocierile în vederea formării viitorului guvern de coaliție, mai este și ministru cumulat de externe și al apărării. Didier Reynders mai sperase să fie comisar european și în 2014, iar anul acesta el a ratat cu foarte puține voturi numirea în fruntea Consiliului Europei de la Strasbourg (instituția paneuropeană care nu are nimic de a face cu UE).
Belgia a mai cunoscut un caz dezastruos de politician în fruntea unei mari organizații internaționale care a trebuit să demisioneze: socialistul flamand Willy Claes, secretar general al NATO, forțat să demisioneze în 1994 din pricina unei anchete de corupție.
Deocamdată însă Didier Reynders nu a fost convocat și a declarat doar că nu are cunoștință de niciun soi de anchetă judiciară preliminară deschisă împotriva sa.
Franțuzoaica Sylvie Goulard: Goulard a trebuit în 2017 să demisioneze după numai o lună în fruntea Ministerului Apărării (rebotezat de Macron Minister al Armatelor) din pricina dosarului asistenților fictivi în Parlamentul European care lucrau în realitate pentru Modem, formațiunea sa politică centristă de atunci.
Afacerea a fost stinsă după ce ea a rambursat Parlamentului European cele șapte luni de salariu percepute de propriul ei fals asistent în perioada august 2014 - februarie 2015. Parlamentul European a închis procedura, nu însă și justiția franceză. Sylvie Goulard a fost convocată de poliția anticorupție la Paris exact în momentul în care numele său era anunțat la Bruxelles de Ursula von der Leyen.
### Vezi și... ### Noua Comisiei Europeană propusă de Ursula von der Leyen: membri și portofolii
Mai mult însă decât acea afacere a unui fals asistent, Sylvie Goulard trebuie să dea explicații în legătură cu o alta afacere care, chiar dacă nu are în sine nimic ilegal, pune probleme de ordin moral. Ea a lucrat între octombrie 2013 și decembrie 2015, pentru un think tank eurosceptic din SUA, Institutul Berggruen, muncă pentru care era plătită nu mai puțin de 12.000 euro pe lună. Mai ciudat însă este că nu e deloc limpede pentru ce fel de muncă a fost ea plătită atâta vreme, cât timp ea era și europarlamentară (salariul de eurodeputat fiind de altfel mai mic decât ce percepea ea dincolo, la organizația americană de lobby).
Sau, la un alt nivel, maghiarul László Trócsányi a primit relațiile cu vecinătatea și la extinderea UE, știndu-se însă că țara lui s-a înconjurat cu un gard. Pe deasupra, Trócsányi a fost ministrul Justiției în Ungaria exact în perioada în care Viktor Orban construia un gard de sârmă ghimpată de-a lungul frontierei și introducea pedeapsa cu închisoarea pentru imigranții ilegali. Altfel zis, ca jurist el a participat la redactarea legilor care au făcut Ungaria să încalce legislația europeană. Tot așa, el a participat, ca jurist, la întreaga serie de măsuri impuse de Orban, ca în Polonia, pentru controlul aparatului justiției.
Paolo Gentiloni, apoi: ca și maghiarul Trócsányi, Paolo Gentiloni nu pune o problemă legată de competența sa, ci mai degrabă de faptul că un italian a primit portofoliul economiei. Italia se scaldă într-un deficit bugetar permanent, iar Comisia a închis ochii de-a lungul anilor la asta. Cum o să explice Gentiloni acasă măsurile de austeritate pe care va fi obligat să le aprobe împotriva Italiei?
Unii în Comisie bănuiesc că noua șefă, Ursula von der Leyen, are un foarte pronunțat simț al umorului negru...
Și în sfârșit este aproape comic că letonul Valdis Dombrovskis, un sec economist ultraliberal, partizanul regulamentelor asupra bunăstării oamenilor, să fie pus comisar al portofoliului economia pentru oameni (Economy that Works for People)? De aceea, unii în Comisie bănuiesc că noua șefă, Ursula von der Leyen, are un foarte pronunțat simț al umorului negru. Rămâne de văzut dacă momentul a fost bine ales pentru a-l practica.
Compoziția propusă a viitoarei Comisii
Iată lista, la fiecare comisar indicând de la început și grupul politic (EPP = conservatorii, PES = socialiștii, RE = Renew Europe):
Mai întâi, trei vicepreședinți executivi, care vor avea o funcție dublă: atât coordonatori peste “clusters”, cât și comisari simpli. Aceștia sunt:
- Frans Timmermans (PES, Olanda): El va fi în vârful avântului ecologic al UE și se va ocupa de climă (the Green Deal).
- Margrethe Vestager (RE, Danemarca): Competiție și agenda digitală.
- Valdis Dombrovskis (EPP, Letonia): Servicii financiare și „Economia pentru Oameni” (Economy that Works for People)
Alți cinci vicepreședinți sunt:
- Josep Borrell (PES, Spania): Înalt Reprezentant, șeful diplomației UE;
- Věra Jourová (RE, Cehia): Valori și transparență;
- Margaritis Schinas (EPP, Grecia): Protejarea Modului de Viață European (European Way of Life);
- Maroš Šefčovič (PES, Slovacia): Relații interinstituționale și previziuni;
- Dubravka Šuica (EPP, Croatia): Democrație și Demografie.
Ceilalți comisari sunt:
- Johannes Hahn (EPP, Austria): Buget și administrație (va raporta direct lui von der Leyen).
- Didier Reynders (RE, Belgia): Justiție.
- Mariya Gabriel (EPP, Bulgaria): Inovație și tineret.
- Stella Kyriakides (EPP, Cipru): Sănătate.
- Kadri Simson (RE, Estonia): Energie.
- Jutta Urpilainen (PES, Finlanda): Parteneriate internaționale.
- Sylvie Goulard (RE, France), Piața internă, dar și, ca fost ministru al apărării, noul Directorat pentru Industria Apărării și Spațiu.
- László Trócsányi (EPP, Ungaria): Vecinătate și extindere.
- Phil Hogan (EPP, Irlanda): Comerț.
- Paolo Gentiloni (PES, Italia): Economie.
- Virginijus Sinkevičius (ecologist, Lituania): Mediu înconjurător și oceane.
- Nicolas Schmit (PES, Luxembourg): Muncă (‘Jobs').
- Helena Dalli (PES, Malta): Egalitate.
- Janusz Wojciechowski (ECR, eurosceptic, Polonia): Agricultură.
- Elisa Ferreira (PES, Portugalia): Coeziune și reforme.
- Janez Lenarčič (fără afiliere politică, Slovenia): ‘Crisis Management'.
- Ylva Johansson (PES, Suedia): Afaceri interne.
- Rovana Plumb (PES, Romania): Transporturi.
Cu Ursula von der Leyen însăși sunt 27 de Comisari, 13 femei și 14 bărbați, în vreme ce Marea Britanie, dată fiind incertitudinea Brexitului, nu a desemnat un candidat.