O mare sperietoare electorală e aici, ani de zile, aceasta: Nu vota candidatul fără şanse deoarece votul tău se duce pe apa sîmbetei!
Dar cum rămîne cu faptul că anume acel candidat „fără şanse” ţi se pare mai credibil, mai onest, mai bun în plan profesional? Ei bine, o mulţime de sfătuitori îţi vor spune imediat că asta nu contează. Contează candidatul cu şanse! Nu arunca votul pe geam!
Your browser doesn’t support HTML5
O sperietoare electorală: candidatul „fără şanse”!
Şi tu renunţi la dorinţa ta şi cauţi un candidat cu şanse. Sfătuitorii te laudă, te încurajează, îţi spun că eşti pe drumul cel bun. „Bravo!” auzi din toate părţile. Numai că apare o mică problemă. Candidatul cu şanse nu e cel pe care ţi-l doreşti cu adevărat. El e de fapt „răul mai mic”. Şi tu votezi răul mai mic ani de zile.
Ani de zile cauţi un candidat cu şanse care să ţi se pară OK şi nu-l găseşti. Şi tot votezi răul mai mic. Am descris aici o situaţie pe care mulţi moldoveni o trăiesc. Cred că mulţi votează la noi răul mai mic, votează de nevoie, votează pentru ca votul lor să aibă pondere.
Şi tot alegem, din 1991, răul mai mic, iar situaţia e în continuare deplorabilă, jalnică. Şi atunci mă întreb: dar poate a venit timpul să voteze omul chiar ceea ce doreşte cu adevărat? Poate a venit timpul să-l voteze pe cel fără şanse dacă aşa îi dictează conştiinţa? Sau poate să nu voteze pe nimeni, dacă nu-i place nici un candidat? Aici ar apărea imediat a doua sperietoare electorală: nu se poate să nu alegi pe cineva!
Mă gîndesc că omul ar trebui să fie sincer şi împăcat cu sine şi să voteze chiar aşa cum doreşte, indiferent de sperietorile locului. Să-l votezi pe cel cu şanse numai dacă crezi într-adevăr în el. Iar dacă nu crezi, să-i spui Arivederci! Şi nimeni să nu te blameze pentru asta.