Oleh Sențov în greva foamei: „Dacă voi muri înainte de campionat sau în timpul lui, cazul va avea rezonanță…” (Video)

Labîtnanghi, locul de detenție a prizonierului politic, regizorul ucrainean Oleh Sențov

Regizorul ucrainean, acuzat de terorism și deținut într-o închisoare din Siberia, cere eliberarea tuturor deținuților politici ucraineni din Rusia

Regizorul ucrainean Oleh Sențov a anunțat că va continua pentru o perioadă nedefinită greva foamei, singura lui cerință fiind eliberarea a 64 de deținuți politici ucraineni din Rusia. Avocatul lui Sențov, Dmitri Dinze, care l-a vizitat pe regizor într-un penitenciar din districtul autonom Iamalo-Nenețk (în Siberia, la limita cercului polar), a declarat că greva foamei a fost anunțată încă pe 14 mai.

Prin intermediul avocatului său, Oleh Sențov a transmis următoarea declarație: „Eu, Oleh Sențov, cetățean al Ucrainei, condamnat ilegal de instanțele din Federaţia Rusă și aflat în colonia orașului Labîtnanghi, declar că intru într-o grevă a foamei pe termen nelimitat, începând cu 14 mai 2018. Singura condiție pentru încetarea acesteia este eliberarea tuturor deținuților politici ucraineni care se află pe teritoriul Federaţiei Ruse. Împreună și până la capăt. Slavă Ucrainei!”.

Oleh Sențov în timpul procesului, august 2015

Dmitri Dinze a declarat pentru serviciul rusesc al Europei Libere, că Sențov s-a pregătit de greva foamei timp de o lună și jumătate. El a renunțat să mai primească pachetele cu alimente, lua cantități minime de hrană. După această pregătire a trimis șefului coloniei o declarație prin care anunța că intră în greva foamei.

Sențov cere eliberarea a 64 de deținuți politici ucraineni…

Dmitri Dinze: „El a scris o declarație prin care solicita să fie eliberați 64 de deținuți politici ucraineni. Fără indicarea numelor. El nu a cerut propria eliberare. Este vorba exclusiv de eliberarea deținuților politici. A fost vizitat de reprezentanți ai Consiliului pentru drepturile omului de pe lângă Serviciul federal al penitenciarelor care au încercat să-l convingă să înceteze greva foamei. Dar Sențov a răspuns că a luat o decizie și că nu va renunța.

Din considerente de securitate el a fost transferat într-o încăpere izolată unde se află și acum. Starea lui este monitorizată de un medic. I s-a spus că dacă vor exista consecințe, se va recurge la alimentație forțată prin metoda medicamentoasă, nu prin furtun. În replică, Sențov a răspuns că va merge până la capăt cu greva foamei – fie va muri, fie revendicarea lui va fi îndeplinită”, a declarat avocatul lui Sențov.

Dmitri Dinze

Conducerea coloniei, față de care Sențov nu are nicio obiecție, a încercat, la fel, să-l convingă să înceteze greva foamei.

Nu renunț la greva foamei…

Dmitri Dinze: „Nici nu vrea să audă despre asta. Este ferm în decizia lui și intenționează să meargă până la capăt. În timpul întâlnirii noastre așa și mi-a spus: „Dacă voi muri înainte de campionat sau în timpul lui, va fi rezonanță în favoarea celorlalți deținuți politici”.

Your browser doesn’t support HTML5

Avocatul Dinze despre greva foamei lui Sențov

Avocatul mai spune că Serviciul federal al penitenciarelor ar putea încerca să obțină ca Sențov să fie recunoscut ca bolnav psihic pentru a fi trimis într-un spital de psihiatrie unde să fie tratat și hrănit cu forța. El a subliniat însă că în materialele cazului există o expertiză psihologică care spune că Sențov este în deplinătatea capacităților mentale.

Verișoara lui Oleh Sențov, Natalia Kaplan, povestește pentru Radio Svoboda că a aflat de la avocat despre greva foamei și are o atitudine negativă față de această idee:

Natalia Kaplan: „Sănătatea lui este proastă (în martie 2018 Sențov a spus că i se strică dinții și îi cade părul. Toamna trecută se relata că regizorul a avut probleme cu inima în penitenciar – n.r.). El a slăbit, cât s-a pregătit timp de două luni de greva foamei. Cred că revendicările lui Oleh sunt irealizabile. Și mai cred că Ucraina nu face suficient pentru eliberarea deținuților săi politici.”

Labîtnanghi

În august 2015, judecătoria militară din Rostov-pe-Don l-a condamnat pe Oleh Sențov, reținut în Crimeea, la 20 de ani de detenție, într-o colonie cu regim strict, acuzându-l de crearea unei rețele teroriste. Alexandr Kolcenko, învinuit ca fiind complice al acestuia, a fost condamnat la 10 ani de privațiune de libertate. Încă doi figuranți ai cazului, Alexei Cirnii și Ghenadi Afanasiev, au primit șapte ani de detenție. În vara anului 2016, Afanasiev și un alt ucrainean condamnat în Rusia, Iurii Soloșenko, au fost eliberați, într-un schimb de deținuți cu doi jurnaliști din Odesa. Centrul pentru drepturile omului Memorial i-au declarat pe Sențov și Kolicenko drept deținuți politici.

Cazurile lui Oleh Sențov și ale altor deținuți politici ucraineni sunt urmărite de jurnalistul Radio Svoboda, Anton Naumliuk:

Greva foamei a ajuns să fie singura metodă de a exercita presiuni asupra sistemului…

Anton Naumliuk: „Avocatul Dmitri Dinze l-a întrebat pe Sențov dacă acesta este gata să oprească greva foamei și în ce condiții, însă Sențov a spus că va continua până în momentul în care „fie îi vor fi îndeplinite revendicările, fie va veni sfârșitul tragic”.

Radio Svoboda: Ce părere aveți despre decizia lui Oleh Sențov de a declara greva foamei, în condițiile în care starea sănătății lui și așa nu este perfectă?

Anton Naumliuk: „Impresia mea este că greva foamei pentru deținuții politici a ajuns să fie singura metodă de a exercita presiuni asupra sistemului cu care ei se confruntă.

Sunt în Crimeea acum, unde are loc procesul împotriva ucraineanului Vladimir Baluh - și acesta este în greva foamei, este deja a 59-a zi. Din cauza stării sănătății a fost nevoit să adopte un regim mai blând și acum

Anton Naumliuk

mănâncă pesmeți. Și astfel de cazuri de greve sunt, de fapt, multe. Recent, după anunțarea sentinței, a intrat în greva foamei și tătarul din Crimeea Ruslan Zeitulaev. Dar și acesta a fost nevoit să întrerupă greva foamei pentru că nu a existat niciun fel de reacție din partea conducerii politice a Rusiei. În plus, era atât de slăbit încât nici nu putea citi namaz-ul și a ieșit din grevă. Așa că decizia lui Sențov nu este una surprinzătoare, având în vedere că nu există niciun fel de evoluții pozitive în cazul lui și a lui Alexandr Kolicenko, dar și a altor deținuți politici.”

Radio Svoboda: Oleh Sențov cere eliberarea tuturor deținuților politici ucraineni. Cât de realizabilă este această revendicare? Face Ucraina destule pentru a obține eliberarea acestor oameni?

Toate negocierile au loc în format secretizat…

Anton Naumliuk: „O decizie politică poate fi adoptată în cazul tuturor celor 64 de deținuți politici, fie în cazul unor figuranți concreți ai unor dosare – nu văd nicio piedică din acest punct de vedere. Altceva este că nici decizii politice, nici voință politică din partea Rusiei nu există, la fel cum nu există interes de a face pași în această direcție și de a depune eforturile necesare din partea Ucrainei. Toate negocierile despre care vorbesc ambele părți au loc într-un format secretizat, nu există niciun fel de control public, niciun fel de transparență a acestor negocieri. Nici nu știm cu siguranță dacă astfel de negocieri chiar au loc.

În orașul Labîtnanghi, cercul polar, Siberia

Din partea Ucrainei avem declarația Ministerului de Externe, solicitări permanente făcute inclusiv prin intermediul organizațiilor internaționale de apărare a drepturilor omului, dar și demersuri oficiale prin intermediul instituțiilor Uniunii Europene, solicitări de eliberare a deținuților politici, de îmbunătățire a tratamentelor în raport cu aceștia, dar rezultate practice nu sunt.

Radio Svoboda: În lista lui Oleh Sențov sunt 64 de nume, fiecare cu povestea sa. Din punctul Dumneavoastră de vedere, care sunt punctele comune, prin ce se aseamănă aceste cazuri?

Dacă nu ar fi fost anexată Crimeea, nu ar fi fost nici acești deținuți politici…

Anton Naumliuk: „Dacă nu ar fi existat conflictul din Donbas, dacă nu ar fi fost anexată Crimeea, dacă nu ar fi fost acțiunile militare ale Rusiei împotriva Ucrainei, nu ar fi existat nici acești deținuți politici. Dacă nu ar fi existat anexarea, nu ar fi existat nici cazul Sențov și figuranții acestui caz nu ar fi devenit deținuți politici. Dacă nu ar fi fost agresiunea din Donbas, nu ar fi fost nici cazul Savcenko și multe altele. Nu mai spun de persecutarea tătarilor din Crimeea și a activiștilor ucraineni din peninsulă, care durează deja de câțiva ani. Sursa apariției acestor zeci de deținuți politici sunt acțiunile Rusiei în Donbas și Crimeea”.