Oleg Tofilat: „Important este să fie cunoscută situația în profunzime și să avem un plan rațional și consecvent de acțiuni...”

Ce opțiuni are guvernul prim-ministrei Maia Sandu după ce concesionarul aeroportului Chișinău s-a schimbat în mod neașteptat, este întrebarea adresată de corspondenta noastră lui Oleg Tofilat, expert international in politici publice aeronautice.

Oleg Tofilat

Oleg Tofilat: „Eu o să răspund ca un om cinic, care cunoaște și sectorul corporativ destul de bine, întrucât zece ani am lucrat în businessul aviatic, și sectorul guvernamental destul de bine deja. Guvernul are diverse opțiuni și eu nu pot să spun că o opțiune este corectă, iar restul nu sunt corecte. În ultimă instanță, scopul Guvernului este de a sluji intereselor societății și, respectiv, orice decizie ar lua Guvernul, chiar dacă ea poate părea nu chiar atât de echitabilă, dar dacă ea servește în cea mai bună manieră intereselor societății, această decizie e corectă și cred că pe această linie și ar trebui să meargă Guvernul; dar iarăși mai sunt și responsabilitățile politice.

Cu expertul Oleg Tofilat despre concesionarea Aeroportului Chișinău

Ca să trec de la abstractul acesta la concret, dacă, de exemplu, noi astăzi am admite că în loc de Nathaniel Rothschild, să zicem că a preluat concesiunea Fraport-ul. Fraport-ul este compania care gestionează aeroportul din Frankfurt și încă vreo 25 de aeroporturi. Probabil că noi am fi avut o altă atitudine, nu? Ar fi, cel puțin, o opinie destul de puternică că noi avem un aeroport gestionat de una din marile companii care gestionează aeroporturi, unul din inovatorii businessului aeroportuar și, în principiu, nu am avea motive să fim nefericiți, nu? Deci, aici noi avem două probleme în primul rând.

Una constă în calitatea concesionarului și capacitatea lui de a gestiona bine și a doua – condițiile sau prețul pe care îl plătește societatea pentru aeroport și aici e vorba despre tarifele aeroportuare și-i vorba despre restul businessului din aeroport.

În ultimă instanță, Guvernul ar putea să aibă câteva opțiuni. Prima: ceea ce este promovat, probabil, în mai mare măsură de dl ministrul Brînzan și cu care eu personal mai degrabă aș fi de acord, de a aduce concesiunea existentă într-un cadru absolut convenabil pentru societate, deci să fie tarife corecte, avantajoase pentru călători; și a doua: aici să fie un concesionar cu o reputație ireproșabilă și cu o calitate de a gestiona concesiunea asta.

A doua opțiune mai radicală, pe care a expus-o, de exemplu, dl Igor Munteanu, președintele Comisiei de anchetă, și care a fost expusă la fel și de guvernanți în cadrul ședinței Consiliului de Securitate Națională este de a rezilia concesiunea și de a aduce aeroportul în administrarea statului. Aici la fel poate fi o opțiune pertinentă cu câteva remarci din partea mea.

În cazul în care statul reziliază concesiunea, statul își asumă riscul de a se confrunta cu concesionarul în arbitrajul internațional și noi putem afirma foarte mult și declara foarte mult că a fost o procedură viciată și trunchiată și cu asta eu sunt absolut de acord, la fel cum sunt de acord că și contractul de concesiune este absolut nociv pentru societate.

Însă acest contract și această concesiune au fost votate de câteva ori de Guvernul Republicii Moldova și mai departe investitorul poate să pretindă că el este de bună-credință, atâta timp cât Guvernul a votat de trei ori și, respectiv, prin reziliere noi putem să-i facem un mare bine concesionarului, care va obține compensații destul de substanțiale prin arbitraj. Deci există așa un risc.

Pentru a merge la asemenea pași, în opinia mea, ar fi cel puțin necesar ca să existe dosare penale, condamnări pentru vicierea procedurii, pentru că dacă noi nu prezentăm probe clare că procedura de concesionare a fost viciată de la bun început, dar probe clare asta ar fi, cel puțin, condamnări ale persoanelor implicate și în cel mai bun caz să arătăm legătura directă

cu entitatea care a preluat aeroportul după asta. Și al doilea moment pe care noi îl avem în această paradigmă este faptul că aeroportul gestionat de stat asta nu înseamnă că-i mai bine pentru călători, pentru că în aeroportul gestionat de stat, înainte de concesiune, se fura tot la fel de bine și poate că noi am uitat.”

Europa Liberă: Revenim la prima opțiune despre care vorbește dl Brînzan. Ea este realistă? Pentru că din moment ce dl Șor l-a ales pe acel britanic, adică statul nu se poate implica în asta, statul trebuie să facă alt concurs sau ce să facă?

Oleg Tofilat: „Deci, după părerea mea, noi trebuie să fim absolut realiști și să înțelegem că tranzacția între Șor și acel britanic s-a petrecut prin intermediul unei

companii din statul Cipru și Republica Moldova nu avea niciun mod direct de influențare. Evident, statul nostru poate pune presiune pe Avia Invest și să-i oblige să respecte legislația în vigoare.

Statul poate demara anchete privind incompetența unor factori de la Avia Invest, de exemplu, în asigurarea securității în aeroport. Atunci când unele persoane pleacă de pe Aeroportul Chișinău fără ca să treacă controlul de securitate, fără ca să treacă vama și frontiera, cred că este o problemă cu managementul securității din partea companiei Avia Invest și cred că asta poate fi subiect de, să zicem, suspendare a calității de operator de securitate în aeroport și asta poate pune sub risc chiar și licența de operator aeroportuar, eventual.

Și atunci, evident că oricare ar fi concesionarul va trebui să iasă la discuții cu Guvernul, pentru că riscă să rămână fără licență, dar eu cred că noi nu trebuie să vorbim cu concesionarul ca Guvern, pentru că asta nu este normal. Guvernul are un singur agent cu care trebuie să-i discute și acesta e Avia Invest și documentul de bază este contractul de concesiune. Atâta timp cât Avia Invest încalcă ceva din contractul de concesiune, trebuie silit, obligat ca să respecte inclusiv regimul de securitate în aeroport, inclusiv toate obligațiile de investiție pe care și le-au asumat. Și cum numai ceva este încălcat, trebuie să-i presăm pentru rezilierea contractului.”

Europa Liberă: Ce va alege Guvernul? Cum credeți?

Oleg Tofilat: „Eu, ca cetățean, aș prefera ca Guvernul

să fie lucid, rațional și consecvent în alegerea pe care a făcut-o. Deci, dacă Guvernul merge, de exemplu, pe renegocierea concesiunii, atunci Guvernul trebuie să înțeleagă foarte bine care sunt condițiile care trebuie puse pe masă și pentru mine este clar, în primul rând, aplicarea aquis-ului comunitar în aviație pe marginea tarifelor aeroportuare, pe marginea accesului la business în aeroport, pe marginea distribuirii sloturilor orare de către aeroport.

Al doilea moment – obligațiunile de investiții tratate și agreate pe toată perioada concesiunii nu numai până la

3,2 milioane de pasageri, dar până la sfârșitul ei. Dacă concesiunea va funcționa în limitele legislației aplicabile și dacă obligațiunile vor fi extinse pe întreg termenul contractului, eu nu văd mari probleme la negocieri, dar noi trebuie să știm toate astea ca Guvern. Și la fel dacă Guvernul va decide să meargă la reziliere, la fel trebuie să înțeleagă foarte bine de ce are nevoie pentru a rezilia și pentru a nu pierde arbitrajul internațional.”

Europa Liberă: Dosare și condamnări?

Oleg Tofilat: „Mai bine zis, probe concludente că contractul de concesiune a constituit o înțelegere dolosivă. Și aici, da, dosarele și condamnările cred că ar fi probe concludente.”

Europa Liberă: Dar Guvernul riscă - în caz de reziliere - să meargă în arbitraj cu Șor sau cu britanicul?

Oleg Tofilat: „Puteți să vă imaginați că britanicul poate să mai vândă cuiva. Trebuie să nu ne facem iluzii, eu sunt sigur că dl Nathaniel Rothschild este foarte bun în business și, dacă noi studiem puțin specificul businessului cu care se ocupă dl Rothschild, vedem că el a avut performanțe uluitoare în gestionarea fondurilor de investiții în Europa de Est. Deci, eu sunt sigur că el este la curent cu cutumele balcanice și sigur că este la curent cu justiția din țările bananiere și cu calitatea guvernelor din țări precum Moldova. Nu mi-aș face iluzii, eu cred că el înțelege foarte bine unde a intrat și are un plan de joc foarte bun.”

Europa Liberă: Și cum va proceda?

Oleg Tofilat: „El poate proceda foarte diferit ca investitor – poate continua situația existentă, unde este clar că aeroportul percepe tarife mult mai mari decât costurile sale reale și deci poate ține aeroportul pe mai mulți ani și să obțină o rentă foarte bună pe investiția pe care a făcut-o; al doilea moment: el poate ceda acest aeroport, îl poate vinde mai departe cuiva care este mult mai interesat să scoată o marjă mai bună datorită unei puteri de negociere mult mai mare decât a proprietarului precedent. Ar putea adopta mai multe strategii, dar cel puțin două le văd destul de convenabile pentru un manager de fonduri.”

Europa Liberă: Dar revenim la acelea două pe care ar putea merge Guvernul ca să renegocieze concesiunea. Cu cine trebuie să renegocieze acum Guvernul?

Oleg Tofilat: „Contractul de concesiune este semnat cu Avia Invest.”

Europa Liberă: Dar prin tranzacția care s-a anunțat nu decade acest concesionar?

Oleg Tofilat: „Nu, nu decade, pentru că concesionarul a fost și va rămâne Avia Invest și Guvernul are înțelegere exclusiv cu Avia Invest.”

Europa Liberă: Dar Avia Invest nu poate să dispară, dl Jardan să…?

Oleg Tofilat: „Dacă dispare dl Jardan, rămâne compania Avia Invest, care va numi un alt director, pentru că în contractul de concesiune concesionarul este definit drept Avia Invest SRL, oricine ar fi proprietarul lui.”

Europa Liberă: Înțeleg că e complicată sarcina pentru Guvern?

Oleg Tofilat: „Guvernul are de rezolvat diverse sarcini complicate și cazul cu aeroportul nu este cu nimic mai

complicat decât alte chestiuni serioase care stau pe agenda de zi, este important ca să fie cunoscută profund situația și să avem un plan rațional și consecvent de acțiuni.”

Europa Liberă: Da, dar, știind cine stă în spatele la Avia Invest, parcă cu greu îmi imaginez că autoritățile actuale vor încerca să negocieze, să renegocieze, că cumva e de la sine înțeles că condiții mai bune, o eficiență mai bună acest concesionar nu va arăta.

Oleg Tofilat: „Eu cred că există destule pârghii pentru a convinge pe Avia Invest ca să coopereze cu Guvernul și în ultimă instanță cu societatea. Nu este normal când aeroportul și societatea merg în direcții opuse. Eu cred că este în interesul ambelor părți să încerce să ajungă la un numitor comun, la o situație de echilibru care aranjează ambele părți.”

Europa Liberă: Dvs. atunci când ați zis că ați înclina mai degrabă spre soluția propusă de dl Brînzan, probabil ați analizat ce pierdem, ce câștigăm, da? Haideți iată ca și concluzie, ce pierdem și ce câștigăm, dacă se merge pe prima soluție sau, mă rog, Guvernul și prin el cetățenii ce pierd și ce câștigă?

Oleg Tofilat: „În principiu și în prima soluție și în a doua soluție, într-un caz fericit, rezultatul este același. Și rezultatul eu l-aș vedea cam așa: dl Șor și toți care sunt culpabili de organizarea și desfășurarea concesiunii sunt condamnați și averile însușite ilicit sunt confiscate în folosul statului, iar Aeroportul Internațional Chișinău funcționează normal și la tarife de vreo două ori mai mici sau cel puțin cu vreo treime mai mici decât la momentul de azi și asta poate fi atins indiferent care soluție Guvernul o ia - ori prin renegocierea concesiunii și lucrul organelor de anchetă, ori prin reîntoarcerea aeroportului la stat și la fel lucrul organelor de anchetă.”

Europa Liberă: Dar constrângerile? Adică, ce ar putea împiedica Guvernul să atingă ținta despre care vorbeați?

Oleg Tofilat: „În primul caz, probabil concesionarul va fi mai reticent în a-și asuma anumite obligațiuni și probabil mai reticent în a accepta tot cadrul normativ imediat și când vorbesc despre cadrul normativ am în vedere, în primul rând, Hotărârea de Guvern nr. 476 din 2016 privind tarifele aeroportuare. Noi vorbim în genere despre tot cadrul tarifar, despre vreo 30 de euro pe care-i încasează de pe fiecare pasager Aeroportul Internațional Chișinău.”

Europa Liberă: Și atunci se aplică a doua, dar merită de încercat prima?

Oleg Tofilat: „Eu cred că orice investitor rezonabil nu va avea nimic împotriva primei opțiuni, pentru că aceeași Hotărâre de Guvern nr. 476 este o transpunere a cadrului normativ din Uniunea Europeană și orice

manager de aeroport cunoaște specificul cadrului normativ european și eu cred că același lucru e și prin alte aeroporturi din lume, pentru că logica gestiunii infrastructurii aeroportuare este că veniturile aeroportului sunt în linii mari egale cu costurile, banii investitorul și-i face prin veniturile ne-aeronautice, prin hoteluri alături de aeroport, parcări aeronautice, business centre și altele. Când la noi problema e prea mare, reiese că pasagerul plătește prea mult.”