Olesea Perean: „Mai avem un pas de făcut, să ne asigurăm că drepturile omului garantate internațional sînt implementate la nivel național”

Din păcate, 2018 a fost anul care a testat capacitatea de intervenție a persoanelor și instituțiilor cunoscute ca apărători consecvenți ai drepturilor omului. Cazurile ce au servit drept prilej pentru a da alarma au fost mult mai numeroase decât și-ar fi dorit guvernanții, responsabili, de fapt, de asigurarea drepturilor omului. Tratamentul inuman al deținuților în instituțiile de detenție preventivă ori în penitenciare, neglijarea drepturilor minorităților și ale persoanelor cu dizabilități, abuzurile comise de forțele de ordine în timpul protestelor pașnice, iată doar câteva repere din cronologia anului 2018. Cum se întâmplă că în acte normative, în strategii și rapoarte drepturile omului sunt anunțate drept țintă prioritară, dar practica arată total diferit? La aceasta și la alte întrebări va răspunde Olesea Perean, coordonatoare națională în domeniul drepturilor omului, în cadrul Oficiului ONU din Republica Moldova.

Interviul dimineții: cu Olesea Perean

Olesea Perean: „Discursul despre drepturile omului nu mai este o noutate pentru Republica Moldova, pentru autorități, pentru ONG-uri și din considerentul acesta deja vorbim pentru Republica Moldova despre perioada de implementare mai mult decât despre cunoștințe în domeniul drepturilor omului sau consolidarea capacităților autorităților statului.

Din acest punct de vedere, îmi este greu să spun dacă au fost unele realizări la capitolul implementare a drepturilor omului în Republica Moldova, pentru că una dintre puținele evoluții pe care le-am avut este adoptarea Planului național de acțiuni în domeniul drepturilor omului în mai 2018 și crearea unui

secretariat, unui Consiliu național pentru drepturile omului, prezidat de primul ministru. Din păcate, consiliul respectiv nu s-a întrunit încă niciodată, dar sunt evoluții pozitive și la acest capitol.

În cadrul Cancelariei de Stat a fost creată o entitate care se va ocupa de ținerea lucrărilor de secretariat ale consiliului respectiv, deja structura este formată. Deci, adoptarea Planului național de acțiuni în domeniul drepturilor omului și crearea Secretariatului pentru drepturile omului la nivel de Cancelarie de Stat ar fi unele dintre evoluțiile pe care aș putea să le menționez.”

Europa Liberă: Ați menționat că autoritățile au adoptat acest Plan național de acțiuni în domeniul drepturilor omului. Înseamnă asta că planul precedent a fost pus în aplicare pe nota 10?

Olesea Perean

Olesea Perean: „Planul este pentru anii 2018-2022. Ultimul plan, de fapt, și-a încheiat ciclul de implementare tocmai în 2014, dacă nu mă înșel, și noi am avut o perioadă destul de lungă, aproximativ patru ani, în care nu a existat o politică națională în domeniul drepturilor omului în Republica Moldova. Nu a fost făcută, din păcate, o evaluare completă a modului în care planul precedent a fost implementat. Este important faptul că planul nou, spre deosebire de cel vechi, s-a bazat pe recomandările pe care Republica Moldova le-a obținut de la Consiliul pentru Drepturile Omului, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului în cadrul procesului de evaluare periodică universală și pe unele dintre recomandările obținute de stat în cursul evaluării Republicii Moldova de către comitetele specializate ONU. Și asta este îmbucurător, pentru că planul este mult mai complex și conține activități mult mai precise, targetate într-un mod mai potrivit decât planurile precedente.”

Europa Liberă: Public, autoritățile vorbesc deschis despre angajamentele lor față de respectarea drepturilor omului, dar nimic nu arată mai clar implicarea lor în acest domeniu ca alocarea resurselor financiare necesare acestor scopuri. În ce măsură în 2018 aceste eforturi au fost finanțate de stat?

Olesea Perean: „Depinde la care drepturi facem referință. Autoritățile au depus eforturi considerabile ca să mărească diferite categorii de plăți. Și pensia minimă s-a mărit, s-au mărit alte plăți de protecție socială pe care beneficiarii titulari de drepturi le obțin. Pe alte dimensiuni desigur că întâmpinăm în continuare provocări. Spre exemplu, PNADO (Planul național în domeniul drepturilor omului - n.r.) nu are un buget separat și nu a trecut prin procesul de costificare, deci noi nu știm, de fapt, cât o să coste fiecare dintre acțiunile din plan și asta este îngrijorător, pentru că atunci când nu știi cât o să coste implementarea unei politici publice este greu să planifici activități, întrucât nu ai un buget clar al activităților date.

„Nu trebuie să ne rușinăm să spunem că drepturile noastre sunt încălcate”

Respectiv, acesta este unul dintre riscuri atunci când vorbim despre implementarea drepturilor omului, căci, dacă nu există un buget separat alocat, riscul este că nu se va reuși implementarea completă a obligațiilor pe care le are statul în ceea ce ține de drepturile omului.”

Europa Liberă: Și atunci când nu e clar pentru care acțiuni va exista finanțare și pentru care nu, de obicei care drepturi umane ajung la coada listei de priorități a guvernanților?

Olesea Perean: „Lipsa fondurilor are un impact considerabil în special asupra drepturilor economice și sociale, pentru că multe dintre drepturile civile și politice nu necesită investiții și resurse financiare considerabile și ele necesită finanțare, dar nu toate aceste drepturi și impactul desigur că este asupra drepturilor economice și sociale, cum ar fi dreptul la sănătate, dreptul la protecția socială, dreptul la educație. Și dacă e să ne uităm peste percepțiile pe care populația le are în privința drepturilor sale și priorităților pe care populația le vede atunci când vorbim despre cele mai importante drepturi asupra cărora ar trebui să se atragă atenția când vorbim despre implementare sunt anume aceste trei despre care eu vorbeam.

Oamenii consideră că mai mult efort statul ar trebui să depună pentru a asigura dreptul la sănătate; este

în top primul drept, cel mai important din perspectiva oamenilor, urmat de dreptul la educație și dreptul la protecție socială. Asta potrivit unui studiu elaborat anul acesta de Oficiul Avocatului Poporului. Un studiu reprezentativ național care a arătat că, de fapt, pentru populația Republicii Moldova dreptul la sănătate rămâne ca și în 2016 cel mai important drept, care ar trebui să se depună eforturi ca să fie realizat și dreptul la educație cu dreptul la protecție socială se alternează. Deci, în 2016 dreptul la protecție socială era mai important decât dreptul la educație, anul acesta, după doi ani, este invers.”

Europa Liberă: Într-un raport proaspăt publicat de Comitetul Antitortură al Consiliului Europei, experții de la Strasbourg au subliniat că Republica Moldova ar trebui „să ia măsuri pentru eliminarea ierarhiilor informale în instituțiile de detenție”. În opinia lor, în așa mod deținuții sunt expuși la intimidări și violență între prizonieri. Ce arată, iată, datele Națiunilor Unite la acest capitol? Cum a fost 2018 pentru prizonierii din Republica Moldova?

Olesea Perean: „În 2017, Republica Moldova a trecut revizuirea în fața Comitetului ONU împotriva torturii și, de fapt, constatările Comitetului ONU împotriva torturii sunt similare cu cele citate de Dvs. Comitetul a elaborat, după ce a analizat raportul pe

care l-a prezentat statul, rapoartele alternative pe care le-a prezentat societatea civilă și a constatat că în Republica Moldova există încă provocări la capitolul condiții inumane și degradante în instituțiile de detenție și că tratamentul inuman și degradant și tortura, din păcate, încă persistă în instituțiile de detenție, în instituțiile de custodie ale statului. Și da, una dintre măsuri pentru a îmbunătăți situația ar fi și cea pomenită de Dvs., dar nu numai asta. Statul ar trebui să întreprindă măsuri complexe pentru a combate tortura și tratamentele inumane și degradante din închisori și din alte instituții de detenție.”

Europa Liberă: Când vorbiți despre măsuri complexe, ce anume aveți în vedere?

Olesea Perean: „Este vorba despre, și Comitetul asta recomandă, în primul rând, este vorba despre modificarea cadrului legal, astfel încât cadrul legal să ofere garanții de bază pentru persoanele care nimeresc în custodia statului în ceea ce ține de tortură și tratamente inumane și degradante, adică controlul persoanelor înainte de a nimeri în instituții, de fiecare dată când funcționarii merg în instituții ca să se convingă de lipsa urmelor de tortură sau tratamente inumane.

Deci, vorbim, pe de o parte, despre modificarea cadrului legal, pe de altă parte, este vorba despre îmbunătățirea condițiilor de detenție, evitarea supraaglomerării locurilor de detenție și desigur implementarea unor acțiuni targetate pe probleme separate. Spre exemplu, relațiile neoficiale și cultura criminală care există în instituțiile de detenție ar trebui să fie remediate prin acțiuni complexe combinate – de ordin legal, de ordin sociologic, psihologic, antropologic ș.a.m.d. E destul de complex.”

Europa Liberă: În câteva instanțe s-a vorbit despre faptul că persoanele cu dizabilități sunt unul dintre cele mai discriminate grupuri în Republica Moldova. Dacă îmi permiteți să împărtășesc o observație, clădirea proaspăt renovată a Președinției nu are o rampă de acces pentru persoanele în scaun cu rotile, de exemplu, sau, cel puțin, eu nu am văzut-o. În același timp, au fost elaborate strategii în ajutorul lor și a fost revizuită legislația în domeniile relevante. Deci, de unde apare această schismă dintre ceea ce vedem la nivel de politici și ceea ce se întâmplă de facto?

Olesea Perean: „Într-adevăr, acomodarea rezonabilă pentru persoanele cu dizabilități rămâne a fi una dintre problemele cele mai mari când vorbim despre drepturile persoanelor cu dizabilități, pentru că una reiese din alta. Deci, spațiul neacomodat pentru aceste persoane duce la excluziunea socială; excluziunea socială duce la excluziunea din educație și din câmpul muncii. Și atunci rămâne în continuare o problemă integrarea socială veritabilă a acestor persoane în afara declarațiilor și prevederilor legale. Republica Moldova are un cadru legal destul de bun în ceea ce ține de drepturile persoanelor cu dizabilități și Comitetul pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, care tot în 2017 a revizuit Republica Moldova, a menționat faptul că la nivel de reglementări totul pare să fie acceptabil, dar avem probleme în continuare cu implementarea garanțiilor care există pe hârtie.

Eu cred că este o problemă iarăși destul de complexă, pentru că este vorba și despre percepțiile populației generale care nu aparține grupului persoanelor cu dizabilități în ceea ce ține de drepturile persoanelor cu dizabilități și gradul de conștientizare a drepturilor persoanelor cu dizabilități de către aceste persoane și de către autorități și fiecare dintre noi.

Deci, acțiunile de schimbare a comportamentului în ceea ce ține de discriminarea persoanelor cu dizabilități sunt destul de complexe și ele. Există evoluții, deci tot mai multe locații în Chișinău, în special, nu pot să confirm asta pentru toată Republica Moldova, dar în Chișinău devin mai accesibile pentru persoanele cu dizabilități, dar așa noțiuni ca design universal, de exemplu, încă sunt străine pentru populația Republicii Moldova, din păcate.”

Europa Liberă: Tot în acest an, apărătorii drepturilor omului din Republica Moldova s-au plâns că au devenit ținta unor campanii de denigrare și hărțuire. Ce să înțeleagă cetățenii din asta și, nu în ultimul rând, partenerii externi ai țării?

Olesea Perean: „Da, de fapt, în iunie 2018 Republica Moldova a fost vizitată de raportorul special al ONU pentru situația apărătorilor drepturilor omului și în cursul vizitei sale dl Michel Forst a avut ocazia să se întâlnească și cu autoritățile statului, cu reprezentanții autorităților și cu reprezentanții societății civile, cu apărători ai drepturilor omului la nivel individual și la sfârșitul vizitei sale dl Forst a emis o declarație de presă în care a listat observațiile sale pe marginea situației apărătorilor drepturilor omului în Republica Moldova.

În primul rând, ar trebui să înțelegem că apărător al drepturilor omului nu este doar organizația, ONG-ul care promovează drepturile omului sau are activități în acest domeniu, nu este doar avocatul care lucrează pe un anumit dosar. Deci, noțiunea de apărător al drepturilor omului este destul de largă și include jurnaliști, activiști civici la nivel local, nu știu, ombudsmanul, spre exemplu, Avocatul Poporului, ONG-iști ș.a.m.d. Deci, spectrul de profesioniști sau de oameni care se includ în această categorie e destul de larg și, într-adevăr, dl Forst a observat că spațiul apărătorilor drepturilor omului este constrâns în Republica Moldova și că tot mai des ei, fie jurnaliști sau activiști devin victime ale campaniilor de denigrare și de discreditare din partea instituțiilor media, din partea reprezentanților autorităților ș.a.m.d.”

Europa Liberă: În Republica Moldova este o democrație relativ tânără. Într-un interviu anterior, Dvs. ați menționat că mecanismul de monitorizare a drepturilor omului a început să funcționeze la modul practic abia prin anii 2000. Ar trebui cetățenii să se aștepte la o stare a lucrurilor mai bună?

Olesea Perean: „Promovarea drepturilor omului, în general, nu este o activitate ușoară și simplă, dar, dacă să privim în retrospectivă, odată ce drepturilor omului sunt revendicate de titularii de drepturi, evoluții pozitive oricum au loc. Deci, noi nu putem compara, chiar dacă să luăm cadrul legal al Republicii Moldova pe diferite dimensiuni ce țin de drepturile omului, nu știu, 15 ani în urmă și acum, s-a îmbunătățit. Mai avem un pas de făcut, mai avem să ne asigurăm că drepturile care sunt garantate de standardele internaționale și de cadrul național vor fi totuși implementate la nivel național. Iarăși nu putem fi siguri că o să fie o cale ușoară, dar sunt sigură că o să fie o cale care va aduce îmbunătățiri pe această dimensiune.”