S-au împlinit opt ani de la tulburările de pe 7 aprilie 2009, când o nouă victorie electorală a Partidului Comuniștilor a scos tinerii în stradă. În zilele și nopțile de după devastarea Parlamentului și Președinției, poliția a răpit de pe străzi zeci de tineri. Unul, Valeriu Boboc, a fost ucis. Mulți alții - maltratați în arestul Poliției. Din peste 100 de dosare, numai patru polițiști au fost condamnați. Dar, în acești ani, mulți participanți la proteste și apărători ai protestatarilor au ajuns în funcții înalte și astăzi ei fac justiția. Li s-a schimbat cumva perspectiva asupra celor întâmplate?
În al optulea an de la protestele din 2009, tinerii iar spun că dezamăgirea lor este cauzată de faptul că mulți dintre vechii funcționari se regăsesc și astăzi la conducerea Republicii Moldova, iar vinovații de deturnarea protestelor pașnice nu au fost găsiți.
Your browser doesn’t support HTML5
La Chișinău la opt ani de la protestele tinerilor din 2009
Câteva opinii ale celor cu care am vorbit la flashmob-urile organizate astăzi în capitală:
Vlad Bilețchi: „Actorii politici s-au schimbat dintr-un partid în altul, se regăsesc într-o formulă sau alta... unii la guvernare, iar alții în așa zisa opoziție. Sunt niște lucruri regretabile și cred că societatea ar trebui să privească mai limpede la acele acțiuni și cum ulterior au fost ele utilizate în scopuri meschine.”
Adrian Băluțel: „Vedem că în realitate schimbarea nu s-a vrut. Cei care s-au făcut vinovați nu au fost trași la răspundere, și s-a dorit revenirea acestor persoane care să instaleze un regim în care oamenii să nu fie liberi.”
Liliana Nicolaescu-Onofrei: „Eu nu vreau să cred că protestele de atunci nu au eșuat. Mai suntem în stare să gândim, mai suntem în stare să analizăm, și vom protesta în continuare. Asta trebuie să facem până când vom ajunge să fim suficienți de puternici pentru a înlătura acest regim și acest sistem oligarhic.”
Astăzi la Chișinău
Rezumând discursurile lor, se impune concluzia că sistemul a rămas practic neschimbat. Presa a scris despre zeci de persoane care au avut funcții importante în perioada guvernării comuniste și care continuă să se afle la guvernare și astăzi. Ziarul de Gardă amintește că „unii dintre politicienii care erau atunci la guvernare au ajuns astăzi să lucreze cot la cot cu cei care erau atunci în opoziţie şi strigau Jos Comuniştii!”. Și Anticoruptie.md subliniază că „toți demnitarii fideli atunci comuniștilor au fost spălați și adăpostiți sub umbrela Partidului Democrat și cea a Partidului Socialiștilor”.
Pe de altă parte, în toți acești ani zeci de victime ale abuzurilor din aprilie 2009 continuă să-și caute dreptate pe holurile instanțelor de judecată. Din peste 70 de cauze penale pornite împotriva reprezentanților autorităților, învinuiți de tortură și exces de putere, patru persoane au fost condamnate la închisoare.
Agenția de știri IPN notează în 2012 că Teodor Cârnaț, care atunci era avocat în două dosare, declara că „examinarea dosarelor 7 aprilie se mimează, iar la acest lucru contribuie atât politicienii, cât şi procurorii, poliţiştii şi sistemul judecătoresc”.
Am căutat să aflăm dacă astăzi Teodor Cârnaț vede progrese de la înălțimea poziției sale de membru al Consiliului Superior al Magistraturii:
„Dosarele legate de 7 aprilie au fost foarte slab instrumentate de acuzatorul de stat. În sensul că nu s-au prezentat probe, poate intenționat, sau din imprudență, sau din neglijență, sau din abuz, nu s-au prezentat probe pertinente și obiective în vederea acuzării și demonstrării vinovăției factorilor de decizie care atunci erau la conducerea statului. De aceea, [...] judecătorii nu au avut de ales.”
Victimele protestelor din aprilie 2009, care consideră că nu li s-a făcut dreptate în instanțele moldovenești, ajung la CEDO. Doar juriștii Promo Lex au câștigat deja trei dosare la Curtea Europeană, iar astăzi au mai preluat un caz al unui tânăr care invocă faptul că a fost bătut în 2009. Potrivit Anticoruptie.md, dosarul privind moartea tânărului Valeriu Boboc la fel a ajuns la CEDO.
Directorul Promo Lex, Ion Manole: „În primul rând, dacă există mai multe cereri de un anumit caracter, asta demonstrează că instanțele naționale nu sunt eficiente. Procedurile din fața instanțelor naționale încă nu sunt în măsura să protejeze sau să restabilească drepturile încălcate ale cetățenilor. Din păcate, trebuie să recunoaștem că avem o asemenea situație chiar și după ani buni de implementare a reformelor în justiție și promisiuni din partea tuturor părților, inclusiv ale autorităților de a face dreptate și lumină în evenimentele care au avut loc în aprilie 2009.”
Evenimentele din 2009 au fost anchetate de două comisii parlamentare, însă nici una nu a prezentat un dosar cu răspunsuri mulțumitoare pentru societate.