Pandemie cu… focuri de artificii în dricul nopţii

Pandemie cu… focuri de artificii în dricul nopţii

În noaptea de duminică spre luni, am fost trezit din somn de un zgomot infernal şi am avut impresia că blocul de locuinţe se cutremură. Ei bine, nişte flăcăi ai tranziţiei, în dricul nopţii, au organizat în spaţiul dintre blocuri o distracţie cu focuri de artificii. Pentru o fracţiune de secundă, am avut impresia că sunt în noaptea de Revelion, dar apoi am realizat că e sfârşit de octombrie. N-am mai putut să adorm multă vreme după aceea şi mi-au trecut prin minte multe gânduri triste…

Mi-am amintit că în ajun muriseră de Covid alţi 38 de moldoveni, că numărul de infectaţi creşte pe mică de ceas, că spitalele şi secţiile de terapie intensivă sunt arhipline, că moldovenii nu vor să se vaccineze, că stăm foarte prost acum, extrem de prost. Şi iată că cineva face abstracţie de situaţia asta tristă în care ne aflăm şi începe să ardă materii inflamabile în toiul nopţii, băgându-şi picioarele în odihna oamenilor. Cineva trăieşte în bula lui, în bula distracţiei fără frontiere, sfidând pandemia, bunul-simţ, obligându-ne să sărim speriaţi din paturi. E de domeniul evidenţei că ceva nu e în regulă cu aceşti indivizi.

În mod normal, văzând ce se întâmplă în zona asta, ar trebui să existe un dram de compasiune pentru cei care mor sau care se chinuiesc la terapie intensivă, şi anume această compasiune ar trebui să-ţi mai tempereze apucăturile. Da, poţi să te distrezi şi în pandemie, dar cu măsură. Or jerbele de flăcări colorate în curtea blocurilor, în dricul nopţii, mi se par o porcărie ordinară. Voi din ce dimensiune aţi fost proiectaţi în cotidianul nostru, flăcăi petrecăreţi? Cine v-a crescut şi v-a educat? Ce gânduri roiesc în capetele voastre? De fapt, cine sau ce sunteţi?