Parisul arde, tiramisù e o invenție recentă și cum un Big Mac este mai scump în Moldova decât în Japonia

Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție istorică, salutată de întreaga presă, prin care cere justiției internaționale să clarifice „obligațiile” statelor în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Toată presa internațională salută victoria „uriașă” a micuțului stat Vanuatu, care a propus și sprijinit textul votat.

„O mică națiune insulară din Pacific” tocmai a reușit să „obțină genul de victorie diplomatică” pentru care chiar și unele „superputeri globale” se zbat uneori vreme îndelungată, notează New York Times.

«Parisul arde!…»

Numărul special din săptămânalul Courrier International, proaspăt apărut, se ocupă de continuarea revoltelor în Franța și de ceea ce apare din ce în ce mai mult ca o necesitate absolută de a aduce mari schimbări îm sistemul politic francez.

De la Paris la Bordeaux, trecând prin Sainte-Soline, săptămâna trecută a fost marcată de imagini de violență, de incendii, nori de gaze lacrimogene, de cohorte de răniți și arestați în timpul demonstrațiilor, de crisparea puterii și violența poliției în fața unei populații a cărei furie este în continuă creștere.

Așa se deschide articolul apărut în Financial Times și semnat de unul din cei mai fini cunoscători ai Franței, Simon Kuper. Jurnalistul britanic caută să le explice britanicilor furia care se cristalizează în jurul lui Emmanuel Macron. Potrivit lui, figura monarhului prezidențial (președintele Franței) aparține de acum trecutului. „Franța nu poate continua așa. Este timpul să se pună capăt Republicii a cincea și președinției sale atotputernice – figură care, în lumea dezvoltată, se apropie cel mai mult de cea a unui dictator ales – și să se treacă la o a șasea republică, mult mai puțin autocratică. Macron poate fi cea mai potrivită persoană într-un asemenea rol”, estimează Kuper. Un text stimulant.

Rusia: arestarea tatălui fetiței cu desenul

Washington Post continuă povestea tragică a tatălui unei fetițe de 13 ani din Rusia, condamnat de un tribunal rus la o pedeapsă de doi ani de închisoare pentru că fetița lui făcuse în clasă un desen antirăzboi.

Cazul a dus la sechestrarea fiicei de către autorități și la plasarea ει într-un orfelinat. Luni seara, optând să nu aștepte verdictul aproape sigur de vinovăție după ce procurorul de stat ceruse pedeapsa de doi ani de închisoare, Aleksei Moskaliov a fugit din țară și a fost în cele din urmă arestat în Minsk, în Bielorusia, cum o relatează MediaZona.

Zelenski îl invită pe Xi în Ucraina

La nivelul președintele ucrainean Volodimir Zelenski l-a invitat pe omologul său chinez, Xi Jinping, în Ucraina, pentru ceea ce ar fi prima comunicare directă între cei doi lideri de la începutul războiului total al Rusiei împotriva Ucrainei. „Vreau să vorbesc cu el”, a spus Zelenski.

Erdoğan îl va găzdui oare pe Putin?

„Poate că există o posibilitate” ca Vladimir Putin să călătorească în Turcia pe 27 aprilie pentru inaugurarea primului reactor nuclear din țară construit de compania de stat rusă de energie nucleară Rosatom, a declarat miercuri președintele turc Recep Tayyip Erdoğan. Reuters are o întreagă analiză despre asta.

Cum un Big Mac e mai scump în Moldova decât în Japonia

Site-ul britanic Statista preia în detaliu ultimul «indice Big Mac» al săptămânalului The Economist pentru anul 2023, însă combinând cu un alt studiu în care The Economist compară întreaga evoluție sau involuție de-a lungul întregii perioade 2000 - 2023.

Burgerul McDonald’s este un amalgam de costul ingredientelor, alelectricității și forței de muncă, precum și a cât costă și carnea de vită, pâinea și brânza. Prin urmare, prețul său indică presiunile inflaționiste mult mai ample decât ar arăta-o simplul produs de fast food. Și pentru că burgerul este practic același oriunde te-ai afla în lume, prețul său poate dezvălui și modul în care inflația a schimbat costul relativ al produselor de bază în diferitele țări.

The Economist a inventat acest instrument economic încă din 1986. Altfel zis, e vorba de un soi de indice ludic pentru a lămuri dacă monedele sunt la nivelul lor „corect”. Se bazează pe teoria parității puterii de cumpărare (PPP, purchasing power parity), ideea de bază fiind că pe termen lung cursurile de schimb ar trebui să se îndrepte spre un curs care ar egaliza prețurile unui coș identic de bunuri și servicii (în acest caz, un burger McDonald's) în oricare două țări care sunt comparate.

„Burgeronomia” (burgernomics) a devenit intre timp un standard global, inclus chiar și în manuale și în studiile academice.

Degeaba ne uităm însă acolo. Descoperim doar că un Big Mac e mai scump în Republica Moldova decât în Japonia (sau decât în România). Fluctuația dolarului față de euro riscă să ne strice meniul și să ne facă să regretăm că un Big Mac nu se mănâncă și reîncălzit.

Tiramisù și carbonara sunt invenții italiene recente

În sfârșit, rămânând în domeniul culinar, presa italiană este dezlănțuită împotriva unui articol masiv apărut în același britanic Financial Times care, sub semnătura unei mare expert și critic gastronomic italian pe nume Alberto Grandi, demolează tot ce credeam că știm despre bucătăria italiană.

Grandi explică, de exemplu, că panettone, brioșă aceea mare care se mănâncă în timpul sărbătorilor de Crăciun, este o invenție industrială a anilor 1920 și că înainte de aceasta, termenul desemna „o pâine plată, subțire și tare, umplută cu stafide”. Cât despre faimosul tiramisù, care se regăsește în toate meniurile de deserturi ale restaurantelor italiene, ni se spune că „a apărut în cărțile de bucate abia în anii ’80”.

Istoricul merge și mai departe, afirmând că „bucătăria italiană este mai mult americană decât italiană”. El aduce o dovadă în acest sens: „primul restaurant cu pizza ar fi apărut în New York în 1911” și „în 1943, când soldații americani au fost trimiși în Sicilia și au urcat în Peninsula Italică, le-au scris familiilor pentru a-și exprima uimirea: în Italia nu existau pizzerii”, scrie Financial Times. Alberto Grandi mai susține și că parmezanul făcut astăzi „în Wisconsin” seamănă foarte mult cu parmezanul produs în Italia înainte de război, care de atunci a evoluat în peninsulă pentru a deveni mai ferm și mai voluminos, cu roți de aproape de 40 kg., comparativ cu ce era prin anii 1960. În fine, el afirmă că rețeta de paste carbonara a fost inventată la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, cu ingrediente pe care soldații americani le-ar fi adus în Italia.

Polemică în Italia

Cum o scrie și în Franța Libération, în Italia, interviul acordat ziarului britanic a stârnit un val de condamnări. Cea mai virulentă critică a venit de la Coldiretti, principalul sindicat agricol al Italiei, care a denunțat „un atac suprarealist asupra preparatelor emblematice ale bucătăriei italiene, declanșat tocmai cu ocazia anunțării candidaturii bucătăriei italiene la titlul de patrimoniu imaterial al umanității Unesco. De teamă că articolul ar putea avea „implicații îngrijorătoare pentru economie și pentru forța de muncă”, importantul lobby agroalimentar a numit argumentele lui Alberto Grandi „speculații fanteziste”, subliniind în special afirmațiile conform cărora „carbonara ar fi fost inventată de americani și că panettone și tiramisu ar fi produse comerciale recente”.

Până și vicepremierul și populistul de extremă-dreapta Matteo Salvini a reacționat pe Facebook denunțând „nutriscore-ul, insectele, iar acum și „experții” și ziarele care ne invidiază gusturile și frumusețea”. Guvernul actual de extrema dreaptă, care apără o viziune tradiționalistă a bucătăriei italiene, relansează aici câteva controverse recente, care l-au văzut acuzând Bruxelles-ul că penalizează produsele italiene autentice impunând un nutriscore sau că pune în pericol tradițiile culinare europene prin autorizarea comercializării de făină de insectes.