În ultimele săptămâni, în Uniunea Europeană se vorbește tot mai mult despre metode de reducere mai drastică a imigrației ilegale, mai ales sub presiunea partidelor de dreapta.
Uniunea Europeană neagă ferm că are de gând să deschidă centre de deportare în țări vecine, cum a făcut deja Italia, care trimite în Albania oamenii în așteptarea procesării solicitării lor de azil de către autoritățile italiene.
Două astfel de centre, cu investiții de 670 de milioane de euro, au fost deschise pe 11 octombrie. Dacă solicitările oamenilor care vor fi duși acolo vor fi aprobate, li se va permite să călătorească în Italia; altfel, vor fi deportați.
„Deschideți granițele”: Protest în favoarea redeschiderii punctului de frontieră de la Idomeni, între Grecia și Macedonia de Nord - una dintre trecerile cheie de pe ruta balcanică.
Deocamdată, UE ca întreg colaborează pentru stăvilirea migrației cât mai departe de granițele sale doar cu Turcia și cu țări din nordul Africii - iar acolo au loc, potrivit activiștilor, lucruri care nu fac cinste „construcției europene”.
Parteneriatele cu țări terțe pentru a opri migrația duc la încălcările drepturilor omului
O nouă investigație Lighthouse Reports, la care a colaborat și Politico, dezvăluie rolul UE în deportările refugiaților din Turcia către Siria și Afganistan.
„Printre ultimele lucruri pe care Sami le-a văzut înainte ca Turcia să-l deporteze a fost steagul Uniunii Europene”, scrie Politico despre un tânăr sirian bătut într-o tabără de refugiați din Turcia și trimis cu forța înapoi, în zona de război din care tocmai reușise să scape.
În 2016, UE a încheiat un parteneriat cu Turcia în valoare de peste 11 miliarde de euro: atât fonduri umanitare, cât și finanțare pentru metode de a opri trecerea migranților din Siria către Europa.
Centrele de primire a refugiaților s-au transformat în centre de detenție și deportare, iar autoritățile europene au ignorat toate apelurile propriilor angajați, ai diplomaților și ai ONG-iștilor care încercau să le spună despre tratamentul inuman din aceste tabere.
De la începutul acestui acord, autoritățile turce au reținut peste două milioane de migranți, dintre care 700.000 de afgani și 400.000 de sirieni. Operațiunile de arestare au fost ajutate de un sistem digital primit de la UE.
Un grup de migranți din Orientul Mijlociu încearcă să treacă din Turcia în Grecia, pe uscat, lângă Edirne. Martie 2020.
În ultimul an, UE a încheiat noi acorduri cu Egiptul (7,4 miliarde de euro), Libanul (un miliard de euro) și Mauritania (200 de milioane de euro) pentru a ține la distanță oamenii care ar încerca să intre în UE.
În Maroc, Mauritania și Tunisia, autoritățile se folosesc de resursele primite de la UE (instructaj, mașini și alte tehnologii) pentru a răpi oameni - atât unii care ar fi încercat să treacă Mediterana înspre UE, dar și oameni oarecare, doar în baza originii lor sub-sahariene - și a-i arunca în deșert.
O investigație Lighthouse Reports arată natura sistemică și rasistă a acestor operațiuni și faptul că autoritățile europene nu doar că știu de ele, dar și participă.
Operațiuni asemănătoare de deportare organizează și Egiptul, la granița cu Sudanul. Și acolo, cu bani europeni.
În Tunisia, planul italian de oprire a migranților este efectuat de autoritățile țării nord-africane prin bătăi și colaborări corupte cu traficanții de persoane.
Liderii europeni au încheiat un acord de migrație cu președintele Tunisiei, Kais Saied (al treilea din stânga). La Cartagina, în 2023, au fost premierul de atunci al Olandei, Mark Rutte, președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, și premiera Italiei, Giorgia Meloni.
Comisia Europeană nu mai poate ignora, însă, încălcările drepturilor omului din Tunisia, cu care a încheiat în 2023 un acord în valoare de 225 de milioane de euro, din care Tunisia a returnat 60 de milioane la scurt timp după ce autoritățile au refuzat intrarea în țară a cinci europarlamentari din comisia de afaceri externe.
UE a introdus tehnologii de supraveghere în Senegal, pentru a opri oameni care încearcă să treacă pe acolo înspre UE - însă autoritățile senegaleze au început să folosească aceste tehnologii și pentru a reprima opoziția, presa liberă și activiștii - potrivit celor vizați.
Autoritățile europene resping refugiații, pe uscat și pe mare
Activiștii spun că abuzurile împotriva migranților se petrec mai ales în Europa.
La granițele terestre ale UE, mai ales în Balcani, poliția respinge cu brutalitate migranții care încearcă să meargă mai departe, spre țări precum Germania sau Franța. La granița Bulgariei cu Turcia, cel puțin 87.650 de oameni au fost împinși cu forța în afara UE doar în 2022.
Tabără improvizată a migranților care încearcă să treacă din Serbia în Ungaria, pe ruta balcanică. Octombrie 2022.
Anul acesta, au apărut imagini cutremurătoare de la granița Serbiei cu Macedonia de Nord, care arată un grup de migranți dezbrăcați, în toiul iernii, pe care grănicerii sârbi îi împingeau înapoi în Macedonia.
Și polițiștii croați sunt acuzați că au aplicat tratamente degradante refugiaților, inclusiv incendiind telefoanele și pașapoartele celor care încercau să solicite azil în UE. Autoritățile italiene sunt bănuite că strâng oamenii în containere navale și îi aruncă înapoi în Grecia, în timp ce autoritățile spaniole care ocupă enclava Ceuta din nordul Marocului resping adesea cu gaze lacrimogene eforturi coordonate ale refugiaților de a trece pe teritoriu european.
Autoritățile elene nu doar că resping bărcile care încearcă să ajungă în Europa prin Mediterană, dar au fost acuzate că ar fi aruncat oameni peste bord, lăsându-i să se înece. Atena neagă asemenea acuzații. Frontex, agenția UE pentru protecția granițelor externe, este la rândul ei ținta multor critici, inclusiv că ar fi lăsat oamenii să moară pe mare. În alte cazuri, Frontex a ascuns „operațiunile de respingere” efectuate de autoritățile naționale, precum cele din Grecia.
Frontex, agenția pentru paza granițelor externe ale UE, câteodată salvează, dar nu întotdeauna.
Agenții navali ai Libiei, echipați de Italia încă din 2017, au devenit adevărate „forțe mandatare ale UE”, conform Carnegie Endowment, recurgând uneori la măsuri inumane în încercarea de a opri trecerea migranților.
În ultimii zece ani, cel puțin 30.000 de oameni au murit sau au dispărut în Marea Mediterană, în încercarea de a ajunge în Europa. Acesta este bilanțul oficial, dar activiștii cred că numărul real ar putea fi mai mare.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te