Alegerile europarlamentare, care vor loc peste o lună, s-ar putea sfârși cu o revoluție la urnele de vot. „Locotomivele” acestei revoluții ar putea fi partidele eurosceptice și anti-migrație, partidele populiste de dreapta. Majoritatea sunt aliați politici ai Kremlinului.
„Islamul este un cult medieval, contrar tuturor ideilor europene despre libertate.”„Jos dictatura oficialilor care încurajează migrația!”, „Uniunea Europeană este inamicul tuturor patrioților, al valorilor, tradițiilor și culturii europene. Actuala UE nu ar trebui să existe!”, „Luptăm pentru supraviețuire. Europa este invadată de străini, națiunile libere trebuie să se opună!”, „Britanicii au votat pentru Brexit, e timpul să le urmăm exemplul!”
Asemenea sloganuri au răsunat în seara zilei de 25 aprilie, în centrul Pragăi, la un protest la care au participat „vedetele” scenei populiste de dreapta din Europa: Marine Le Pen, lidera Adunării Naționale Franceze (fostul Front Național), Geert Wilders, liderul Partidului Libertății din Olanda, reprezentanții partidelor naționaliste și anti-migrație din Marea Britanie, Austria și Bulgaria.
În pofida prezenței oficialilor de rang înalt, participarea la miting a fost modestă: conform estimărilor poliției (și ale autorului), au fost prezenți circa o mie de oameni. Acest lucru nu a împiedicat postul rus de televiziune „Zvezda” să transmită că „la Praga, 25 de mii de oameni au ieșit să protesteze împotriva Uniunii Europene”.
Oponenții Uniunii Europene s-au adunat în Piața Wenceslas. (Video: Anton Șiriaev, Radio Svoboda)
Mitingul a fost organizat de mișcarea cehă „Libertate și democrație directă” (LDD) a lui Tomio Okamura. Okamura , fost om de afaceri, are 46 de ani și s-a născut la Tokyo, dintr-o mamă cehă și un tată japonez. Acum câțiva ani a devenit o figură de frunte în flancul naționalist al politicii cehe. La ultimele alegeri parlamentare, LDD a obținut mai mult de 10% din voturi, ocupând locul patru.
Din acel moment, partidul a fost zdruncinat de scandaluri interne, iar rating-ul i-a scăzut într-o oarecare măsură. În ajunul alegerilor europarlamentare, Okamura i-a cerut sprijinul lui Le Pen, lui Wilders și lui Matteo Salvini, viceprim-ministru și ministru de interne italian, liderul Partidului de extremă dreaptă „Liga”. Okamura îi numește pe toți invitații „prietenii lui dragi”. Le Pen și Wilders au venit la Praga în persoană, pe când Salvini a transmis câteva cuvinte publicului prin intermediul unui apel video. Salvini se afla în acel moment în orașul sicilian Corleone, unde inaugura o secție de poliție.
La Praga au protestat și oponenții partidelor populiste
Salvini este considerat cel mai popular politician european de dreapta: chiar și Marine Le Pen i-a plasat portretul pe panourile electorale ale partidului său. La începutul lunii aprilie, Salvini a anunțat că va forma o nouă alianță a partidelor populiste de dreapta : „Alianța Europeană pentru Popoare și Națiuni ”(European Alliance for Peoples and Nations, EAPN).
La baza alianței se află partidele din cadrul blocului existent „Europa Națiunilor și a Libertății ”(Europe of Nations and Freedom, ENF) care include Liga lui Salvini, Adunarea Națională a lui Le Pen, Partidul Libertății din Austria și alte forțe populiste de dreapta.
ENF are doar 37 din cele 751 de locuri în actualul Parlament European, dar sondajele promit partidelor alianței cel puțin 62 de locuri în noul legislativ care va fi ales în perioada 23-26 mai (alegerile din diferite țări ale UE vor avea loc în zile diferite).
De fapt, alianța ar putea avea și mai mulți parlamentari dacă i se alătură Alternativa pentru Germania, Partidul Popular Danez și Partidul Finlandezilor (foștii Adevărații finlandezi). Nu este exclusă nici o apropiere de partidul Fidesz al premierului Ungariei, Viktor Orban, și de partidul „Lege și Justiție”, aflat la putere în Polonia, în frunte cu Jarosław Kaczynski.
Daniele Albertazzi, specialist în partide europene populiste de la Universitatea din Birmingham, a remarcat o schimbare semnificativă. Până acum, partidele naționaliste din Europa de Nord îi considerau pe Le Pen și Salvini prea radicali pentru a face o alianță deschisă cu ei. Potrivit politologului, „renașterea naționalismului în întreaga Europă a dus la faptul că retorica populiștilor de dreapta a devenit din multe puncte de vedere o normă, o parte a mainstream-ului politic”. În țările lor, ratingurile partidelor politice sunt destul de ridicate: în Franța, pentru Marine Le Pen ar vota 22% (la fel de mult ca și pentru partidul președintelui Macron). În Italia, Salvini este susținut de 30% din alegători.
Matteo Salvini (dreapta) și colegii lui în Parlamentul European, îmbrăcați în tricouri pe care scrie „Nu sancțiunilor împotriva Rusiei”
Scopul populiștilor de dreapta în aceste alegeri este să strângă un număr suficient de voturi care să le permită să blocheze adoptarea de către Parlamentul European a deciziilor la care se opun. Dacă aceste predicții se vor adeveri și aceste forțe politice vor reuși să devină a patra sau chiar a treia fracțiune ca mărime în noul Parlament European, pentru prima dată, populiștii de dreapta vor deveni un grup politic capabil să exercite o influență reală asupra politicii europene.
Înțelegând că șansele de succes de data aceasta sunt foarte mari, liderii partidelor de extremă dreaptă desfășoară o campanie electorală agresivă, vizitează pe rând țările europene și își încurajează simpatizanții să iasă la vot.
Mitingul și negocierile populiștilor de dreapta din Praga în contextul alegerilor europarlamentare au fost comentate pentru Europa Liberă de Ondřej Soukup, analist politic pentru ziarul ceh Hospodářské noviny.
Europa Liberă: Ce înseamnă această întâlnire la Praga, cu participarea liderilor partidelor populiste de dreapta, care se desfășoară deja a doua oară? Înseamnă cumva că naționaliștii radicali cehi și eurosceptici au devenit membri deplini ai unui fenomen internațional populist?
Ondřej Soukup: Da, sigur. În ceea ce privește motivația lui Tomio Okamura și a partidului său, există mulți concurenți pe acest flanc, iar Okamura urmărește să arate alegătorilor care sunt înclinați să voteze pentru astfel de partide că este cel mai puternic și capabil să realizeze ceva, că are legături cu politicienii europeni. Pentru partenerii externi ai lui Okamura, această întâlnire este o modalitate de a întări coaliția euroscepticilor și a populiștilor cu o lună înainte de alegerile pentru Parlamentul European, cu scopul de a obține o influență vizibilă în noul legislativ. Ținând cont de viitoarea retragere a Marii Britanii din UE, este important pentru oponenții integrării europene să arate că fac parte dintr-o mișcare mare, care a străbătut întreaga Europă.
Europa Liberă: Putem presupune că țările Europei Centrale, în special cele patru state din grupul de la Vișegrad, vor deveni „furnizori” de deputați eurosceptici și naționaliști în viitorul Parlament European?
Ondřej Soukup: Mi se pare dificil să mă pronunț despre alte țări, dar, potrivit sondajelor din Republica Cehă, mișcarea lui Tomio Okamura va obține aproximativ 7% din voturi, adică nu mai mult de două locuri în Parlamentul European. Cu toate acestea, scrutinul europarlamentar este destul de specific. De obicei, participarea este mai scăzută decât la alegerile parlamentare naționale, astfel rezultatul va depinde și de modul în care populiștii reușesc să-și mobilizeze electoratul.
FOTO: Unul dintre participanții la mitingul de la Praga. Inscripția de pe tricou: „Migranții și Islamul - noua epidemie a Europei. Migrantul este moartea în picioare. Nu"
Europa Liberă: În afară de partidul lui Okamura, în țara dvs. există totuși o gamă destul de largă de forțe eurosceptice moderate. Judecând după sondajele Eurobarometru, Cehia se situează în mod regulat printre cele mai critice țări cu privire la Uniunea Europeană. Cum explicați asta?
Ondřej Soukup: Mulți sociologi și politologi s-au întrebat asta, dar nu au ajuns la un răspuns clar. Mi se pare că unul dintre motive este scepticismul inerent al cehilor. Din punct de vedere istoric, Cehia și-a manifestat întotdeauna scepticismul față de Viena în epoca Austro-Ungariei sau Moscova în timpul comunismului. Se pare că această atitudine s-a transferat cumva asupra Bruxelles. Pe de altă parte, nimeni nu este gata pentru o ruptură decisivă: numărul celor care susțin ieșirea din UE este, în mod constant, mic. Deci, într-o oarecare măsură, sentimentul nostru eurosceptic este o eliberare de supărări. Nu ne place totul, trebuie să ne plângem de ceva - păi, iată, Uniunea Europeană este de vină.