Paula Stihi - născuta la 13 noiembrie 2002 în orașul Ialoveni. Este finalista programului FLEX 2019-2020 și la moment studiează la Liceul Teoretic “Mihai Eminescu” din Chișinău. Joacă handbal de nouă ani și visează să își continuie studiile universitare în domeniul medicinei.
Luni
O săptămână nouă. Deșteptătorul îmi sună la ora 7:30. Pisica, ca de obicei, îmi sare în pat cum vede că m-am trezit și sigur că nu pot s-o refuz. Îmi aranjez frumos “cabinetul de muncă”, pentru că deja de trei săptămâni învăț online, pornesc lecțiile și încerc să mă concentrez la ore. Somnul e prea dulce, patul e prea cald și pisica e prea gingașă, dar trebuie. Online încerc cât mai mult să interacționez cu noii colegi. Da noii colegi, noua școală: Liceul Teoretic “Mihai Eminescu”, deja a patra instituție în care învăț. Nu m-am așteptat ca tranziția dintr-o școala americană în una din Moldova și mai ales la o școală nouă să fie atât de plăcută.
Colegii sunt extraordinari, la fel ca profesorii și diriginta. Mă simt de parcă am învățat cu ei mereu...
Majoritatea copiilor când ajung la vârsta de 17 ani se înscriu la școala auto, ne dorim cu toții să mergem cu mașina prin Chișinău, să scăpăm de problemele transportului public. Aveam și eu așa dorințe, dar trecând prin experiența ambuteiajelor din capitală, îmi cam pierde pofta. Totuși oricum permis nu e rău sa ai...
Marți
Încep ziua cu repetarea materialului celor două teste pe care le am astăzi. Mi-e greu pentru început, deoarece trebuie sa recuperez temele pierdute cât am fost în state. Mult de lucru, dar cum se spune “per aspera ad astra”, prin greutăți spre stele, încerc și eu sa mă conving în asta. Astăzi mă ocup cu colegii mei de organizarea planului de actiuni pentru evenimentul care dorim să-l facem în cadrul proiectului “Make It Green Again”, implementat în cadrul Wave Week Moldova 2020. Am decis să desfășurăm evenimentul în Ialoveni, fiindcă suntem cu toții originari de acolo. Toată viața am călătorit Ialoveni-Chișinău, am ajuns la un moment în care doar dormeam acasă. În rest: engleza, voluntariatul, antrenamentele de handbal, CEMF “Raisa Pacalo”, toate activitățile mele erau în oraș.
Mulți tineri ambițioși și cu idei formidabile avem în Ialoveni, păcat ca nu toți își exploatează puterile la maxim...
Poate unul dintre factorii care contribuie este dezinformarea tinerilor în ceea ce privește învățământul non-formal. Asta e ceva ce doresc sa schimb în comunitatea mea, toți au dreptul sa știe de ce sunt capabili, cum pot folosi și profita de oportunitatile care sunt prestate chiar aici, la noi în țară. Oportunități sunt foarte multe și foarte accesibile.
Miercuri
Ador ziua de miercuri, e cumva la mijloc de săptămână și știu ca a mai rămas puțin până vine weekendul. Azi sunt mega entuziasmată! Am uitat deja de informația învățată la școală. Am primul antrenament de handbal după o pauză de mai mult de un an. Sunt jucătoare de handbal de peste nouă ani deja și în America nu am avut oportunitate sa practic acest sport. Am fost parte a echipei de baschet a școlii, dar nimic nu se compara cu handbalul. Recunosc, chiar am avut emoții fiindcă nu m-am antrenat de timp bun. La primul cerc puțin îmi cedau plămânii, dar satisfacția de după a meritat fiecare gram de transpirație. După așa de multe și așa de variate exerciții, sunt sigură că mâine voi avea o febra musculara. Ca în vremurile bune!
Joi
O simt, simt durerea. Abia puteam sa mă ridic astăzi din pat. Dar îmi place, înseamnă ca am muncit nițel. Azi am doar patru lecții: fericire pe sufletel, mai mult timp dedicat mie. Nu prea am făcut nimic toata ziua. Exact în momentul când aveam intenția să ies cu câinele la plimbare am observat-o pe fereastră. Iat-o! În sfârșit a venit ploaia! Bucurie mare, dar cred ca bunica și bunelul la sat mai tare se bucură decât mine. Seceta de anul acesta ne-a cam indispus pe toți. Totuși cum putea sa vină ploaia mult așteptata fără peripeții? Pana de electricitate!
Nu avem lumină...
Totul parcă imediat a devenit mult mai romantic, sunetul minunat al ploii pe fundal, eu îmi fac lecțiile la lumina telefonului care mai are puțin până se descarcă. Dintr-o dată îmi amintesc că au avut loc înscrierile preliminare la vot peste hotare. Fratele meu trăiește în Germania, imediat i-am amintit să se înregistreze. Dreptul de cetățean trebuie sa fie exercitat! Așa că mergeți la vot, dragi cititori!
Tragedie pentru poporul nostru astăzi, a fost cuprinsă de flăcări Filarmonica Naționala. Țin minte cum de mică copiliță mergeam acolo cu părinții, unde am vizionat zeci de spectacole și concerte, am avut chiar și o competiție de dans la care am luat locul întâi. Era un loc de suflet. Păcat.
Vineri
Îmi plac lecțiile la care cu adevărat aflu ceva nou. Astăzi, la ora de limbă româna am discutat despre originea acesteia. Am accentuat cu toții faptul că nu exista limba moldovenească! Graiul moldovenesc face parte din dialectul dacoromân (limba română). De asemenea, am conștientizat cât este de ușoară dispariția unei limbi, ca exemplu limba dalmată. Au rămas doar câteva cuvinte în aceasta limbă.
Ultimul vorbitor de dalmată, Antonia Udina, a murit spre finalul secolului XIX...
Vasile Romanciuc spune in poezia “Astfel ne întrebam” de dispariția limbii latine, “Cum e când nu ai cui sa lași limba cu limbă de moarte?”. Ar fi tragic dacă ne-am pune aceeași întrebare despre limba română, nu? Din această cauză, consider că toți trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a păstra limba noastră frumoasă prin a o vorbi corect gramatical. Nu vrem să ajungem în 100 de ani cu un pumn de cuvinte românești stâlcite. În fine, gata săptămâna! Am două zile la dispoziție să-mi încarc bateriile și iarăși “per aspera ad astra”.