„Muzică pentru pace” se intitulează un CD apărut recent în Japonia, rod al unui proiect discografic mai puțin obișnuit, realizat de un cunoscut pianist american, Peter Serkin, în amintirea unei tinere studente japoneze ucisă de bomba atomică lansată la 6 august 1945 de forțele americane asupra orașului Hiroshima.
Aliată a Germaniei naziste în cel de-al Doilea Război Mondial, țară agresoare în sud-estul Asiei și angajată într-un conflict plin de cruzime împotriva Statelor Unite, Japonia nu a acceptat să oprească ostilitățile în 1945 decît în luna august și aceasta după ce la Washington a fost luată o decizie teribilă, aceea de a se lansa prima bombă atomică asupra unui oraș japonez, Hiroshima.
Your browser doesn’t support HTML5
Un mesaj pentru pace al pianistului american Peter Serkin
Pianistul Peter Serkin, o personalitate în lumea muzicii americane, profesor astăzi la Conservatorul de Muzică de la Bard College, a decis – după o călătorie în 2017 în Japonia – să înregistreze un disc cu totul special, în beneficiul promovării păcii, în amintirea victimelor civile (peste 140 de mii de oameni) și, în mod special, a unei tinere ucisă aproape imediat de radiațiile nucleare: Akiko Kawamoto, în vîrstă de 19 ani.
Discul, apărut recent la o casă japoneză, se intitulează „Muzică pentru pace. Peter Serkin cîntă pe pianul lui Akiko”, iar programul recitalului ad-hoc include piese-reflecții muzicale de Johann Sebastian Bach, Mozart și Chopin. Venit la Hiroshima pentru a da un concert cu orchestra simfonică locală, Peter Serkin a aflat, întîmplător, povestea tinerei Akiko și a pianului ei, pe care o rezumă în livretul CD-ului, dîndu-i ca titlu: „Pianul care vroia să cînte”.
„O tînără, născută în America într-o familie de japonezi, a revenit în orașul natal al mamei sale, pe cînd avea șase ani. Familia a adus cu ea, odată cu mutarea la Hiroshima, pianul ei vertical, Baldwin.. După ce s-a petrecut la Hiroshima în august 1945, un vecin i-a spus mamei că i-a văzut fata prăbușindu-se pe stradă. Mama a căutat-o, a găsit-o, și a purtat-o în spate pînă acasă. O zi mai tîrziu, la 7 august, tînăra a murit în urma efectelor radiațiilor nucleare.”
În fapt, cum notează un ziarist japonez, Akiko se născuse la Los Angeles, iar pianul fusese un cadou al tatălui ei, angajat american și mereu pe drumuri, pentru soția lui, care suferea de singurătate acasă. Reveniți în 1932 la Hiroshima, Akiko a început să țină un jurnal, în care nota mereu plăcerea ei pentru lecțiile de pian...
Peter Serkin (Photo Credit: Regina Touhey Serkin)
Pentru Peter Serkin, faptul că pianul lui Akiko, o piesă împodobită cu mici aripi de sticlă, a supraviețuit, iar apoi a fost și restaurat, este un semn teribil al sorții, pentru a aminti astăzi de tînăra fată și de atîția alții care au murit și au suferit de pe urma acelei îngrozitoare bombe atomice.
Pianul lui Akiko (stînga sus)
Peter Serkin notează că „pianul Baldwin vertical este, într-o privință, unul din cele mai obișnuite produse de firma din Cincinnati, dar are, în mod surprinzător, o voce a lui, proprie, ce amintește de sunetul cald al unor piane din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, cu o căldură și voce umană, care vor să cînte! Sunetul lui ne consolează – scrie pianistul american - și poate da expresie și recunoștiinței pentru viața însăși.”
Și, încheie istoria profesorul de pian de la Bard College, din Statele Unite: „întîlnirea mea cu pianul acesta a fost întîmplătoare și am cîntat pe el fără să mă pregătesc în vreun fel. M-a dus cu gîndul la muzica lui Bach – așa că i-am cîntat cîteva piese - și la frumosul Adagio de Mozart, iar în final, atunci cînd cineva din preajmă a spus că, probabil lui Akiko iar fi plăcut să cînte Chopin pe el, am cîntat Nocturna în Fa diez major... Muzică pentru pace...