Franco Frattini cunoaște criminalii și lumea lor. Noul reprezentant special al OSCE pentru rezolvarea conflictului din Transnistria este un avocat și magistrat italian care a fost Comisar European pentru justiție, iar în țara lui, Italia, un neobosit adversar al Mafiei, numit ulterior de Berlusconi ministru de externe, deși anterior Frattini fusese membru al Partidului Socialist italian.
Your browser doesn’t support HTML5
Franco Frattini în Transnistria: balet între Berlusconi și Moscova
Născut în 1957, Franco Frattini a fost procuror general în anii în care Mafia primea lovitură după lovitură din partea statului italian.
El este, în același timp, un personaj controversat pentru multe din inițiativele sale. În 2006, în calitatea sa de Comisar European, a apărat libertatea de expresie în momentul crizei și violențelor generate de publicarea de către ziarul danez Jyllands-Posten a caricaturilor cu Mahomed (preluate ulterior și de Charlie Hebdo). Cu toate acestea, un an mai târziu, în 2007, într-un interviu cu agenția de știri Reuters, Frattini sugera interzicerea cuvintelor „bombă”, „a ucide”, „genocid" sau „terorism” pe Internet. S-a justificat spunând că ideea lui de a interzice folosirea unor asemenea cuvinte în căutările de pe Internet era mai ales pentru a împiedica găsirea unor rețete de fabricare a bombelor artizanale.
A mai fost printre cei care au cerut interzicerea jocurilor video violente și a vorbit în permanență despre limitarea accesului copiilor la Internet, ceea ce i-a făcut pe mulți să îl bănuiască de o tendință spre cenzură.
Dorește o interdicție totală a pedepsei cu moartea, pe întreaga planetă și a fost unul din promotorii proiectului de creare a funcției de Procuror European (proiect la care a participat activ și eurodeputata română Monica Macovei).
Pe de altă parte, el a fost și foarte criticat pentru că, în calitatea de ministru italian de externe, semnase în 2009 un acord cu Libia lui Gaddafi, prin care Libia primea înapoi toate navele cu refugiați din Africa sub-Sahariană, cu toate că regimul lui Gaddafi nu semnase convenția ONU asupra refugiaților.
A mai fost criticat și pentru faptul că în multe crize internaționale, precum scurtul război ruso-georgian din august 2008, el nu și-a întrerupt vacanța pentru a veni la Bruxelles la reuniunile de urgență ale miniștrilor UE de externe. La fel, documentele din Wikileaks au arătat în Frattini un ministru de externe total supus lui Berlusconi, descurajat și care renunțase să mai ia vreo inițiativă.
Foarte catolic, el a definit ateismul ca pe un „fenomen pervers”, care ar fi o formă de extremism.
Printre alte controverse trecute intră și faptul că în calitate de comisar european, el a promovat un acord intitulat „Facilitarea vizelor între Comunitatea Europeană și Federația Rusă” (2007/340 / CE: Decizia Consiliului din 19 aprilie 2007).
Vorbind de vize, Frattini este însă și un foarte vechi prieten al Moldovei. Este unul din cei care, în cadrul Comisiei UE, au militat în vederea ridicării obligativității vizei pentru moldoveni. Pe de altă parte (și aici nu pot fi uitate simpatiile filoruse ale fostului său patron Berlusconi), într-un interviu recent cu agenţia rusă Ria Novosti, Frattini a declarat că fără suportul Moscovei rezolvarea conflictului transnistrean e imposibilă.
Mai îngrijorător pentru eficacitatea sa în cazul rezolvării conflictului din Transnistria este însă faptul că Berlusconi, care efectuează acum o întoarcere în politică, după ce și-a rezolvat problemele cu justiția, a lăsat de înțeles că l-ar vedea pe Franco Frattini în fruntea guvernului, ceea ce ar însemna că rolul său actual în legătură cu Transnistria e doar o pauză așteptând reîntoarcerea în forță a lui Berlusconi în politică.
Știind simpatia personală a lui Berlusconi pentru Putin, simpatie la limita fascinației, și faptul că Frattini îl numește pe ministrul de externe rus Serghei Lavrov un „bun prieten”, e limpede că un oarecare scepticism poate pluti asupra intențiilor sale de a rezolva într-adevăr conflictul transistrean.