Povestea lui Eugeniu Botnari, un migrant rom: de la visul de a avea o casă și vulnerabilitatea unei minorități

Eugeniu pleca din Strășeni spre Germania în octombrie 2015, împreună cu soția sa, pentru a căuta locuri de muncă mai bine plătite decât acasă, unde lucra ca sudor, din spusele nașei sale, Larisa Neamțu.

Cei doi visau să facă bani pentru o casă. Inițial, și-au lăsat băiețelul la bunei, iar soția lui Eugeniu și-a găsit la scurt timp un post de muncă într-un hotel din Berlin, precum și un loc unde să stea, din ce a povestit presei germane.

Lui Eugeniu i-a venit însă mai greu să se adapteze la noua viață și situația lui s-a înrăutățit inclusiv după niște neînțelegeri în familie, când el a început să consume alcool.

„Ei sunt trei frați la părinți. Eugeniu era un băiat bun, mai avea minusuri, dar muncea cum putea. Nu știu cum trăia înainte de a deceda, dar nu a cerut ajutor de la noi”, adaugă Larisa Neamțu.

Visul lui Eugeniu la o viață mai bună s-a spulberat în dimineața zilei de 17 septembrie 2016, când a intrat într-un magazin din Berlin.

Reconstituire: loviturile care au dus la deces

Potrivit mărturiilor din dosarul pe acest caz, transmis Europei Libere de către autoritățile germane, totul s-a petrecut într-un magazin Edeka din cartierul Lichtenberg din Berlin.

Învinuitul, André S., avea în subordine 35 de angajați la filiala respectivă și susținea că în perioada anterioară crescuse numărul furturilor din magazin, în ciuda adresărilor la poliție. Astfel, în loc să apeleze la oamenii legii, atunci când unele persoane erau prinse că fură, acestea erau conduse în partea din spate a magazinului și bătute ori de către directorul filialei, ori de unul dintre angajații acestuia.

André S. afirma că l-a prins pe Eugeniu Botnari în dimineața zilei de 17 septembrie 2016, când ar fi încercat să fure din magazin. Acesta a condus apoi victima, care „nu prezenta deficiențe nici în mișcare, nici în fluența vorbirii”, în pasajul din spatele magazinului și, în prezența unui angajat de-al său, l-a lovit pe Botnari.

Atacul fizic a fost înregistrat de o cameră de supraveghere, iar ulterior managerul magazinului a filmat această înregistrare de pe monitorul calculatorului cu telefonul mobil și a transmis-o în chat angajaților cu mențiunea „prieteni din Moldova în vizită”. El nu a depus plângere la poliție pe numele lui Eugeniu Botnari pentru furtul de care îl acuza.

În după-amiaza zilei de 17 septembrie 2016, Eugeniu a mers în vizită la niște rude aflate la Berlin. Acestea au spus, în mărturiile lor, că Eugeniu avea o vânătaie sub ochiul stâng. El le-a povestit rudelor că a fost bătut. În perioada care a urmat, starea sănătății sale s-a deteriorat, astfel că a rămas peste noapte în apartamentul cuplului respectiv.

În dimineața următoare, ochiul vânăt a devenit și mai întunecat, iar capul îi era umflat, afirmau rudele. În plus, „vorbea lent, îi sângera nasul și tremura atât de tare încât nu putea ține o lingură la masă”. Când rudele sale au vrut să cheme o ambulanță, Eugeniu a refuzat, motivând că nu era asigurat și nu avea bani. Seara, el a părăsit locuința respectivă.

Eugeniu a ajuns, totuși, la un cabinet medical, pe 19 septembrie, la două zile după ce a fost bătut. El a explicat unei asistente situația sa. I s-a recomandat să meargă la un centru de urgențe aflat în apropiere. În drum spre acesta, Eugeniu s-a oprit pe o bancă, unde a fost apoi abordat de un angajat al spitalului.

Într-un final, a fost diagnosticat cu hemoragie cerebrală în emisfera dreaptă a creierului, care a dus la edem cerebral. Pe 20 septembrie 2016, Eugeniu Botnari a murit la ora 8:58, în urma unei leziuni cerebrale traumatice.

Raportul criminalistic citează opinia unui expert care susține că „este extrem de evident” că loviturile primite de Eugeniu la magazin au cauzat sângerarea în creier și au dus la moartea sa.

Acuzatul și-a recunoscut vina în instanță și a declarat că regretă cele petrecute. Acesta a primit o sentință de trei ani și trei luni pentru vătămare corporală care a dus la deces.

Cum a ajuns o piață din Berlin să poarte numele lui Eugeniu Botnari

Cererea pentru o piață în numele lui Botnari a pornit de la „Initiative Antifaschistische Vernetzung Lichtenberg” (AVL), aceasta fiind inițial respinsă de către autoritățile locale. Legea germană prevede că un loc public poate fi numit după numele unei persoane după cinci ani de la deces.

ONG-uri și grupuri civice locale din Berlin au organizat mai multe acțiuni stradale, la care au cerut autorităților să numească o piață în numele lui Eugeniu Botnari

Organizația AVL este de părere că „victimelor violenței de dreapta ar trebui să li se acorde un loc vizibil” în viața de zi cu zi. În acest context, au insistat ca, simbolic, lui Eugeniu, care nu avea un loc de trai stabil în ultima perioadă a vieții sale, să-i fie redat un loc în oraș.

„Considerăm că această modalitate de comemorare este adecvată pentru a-i reda simbolic lui Eugeniu Botnari un loc în spațiul public. Considerăm că piața este foarte potrivită, deoarece se află în imediata apropiere de locul incidentului și este o zonă pe unde trec mii de oameni în fiecare zi”, adaugă AVL.

În piața Eugeniu Botnari din Berlin a apărut o pictură murală în memoria victimelor violențelor rasiste

Inițiatorii proiectului menționează că au primit mult sprijin pentru proiect de la comunitățile locale și că, împreună cu alte organizații și inițiative sociale, au semnat o scrisoare deschisă cu privire la denumirea pieței, care a fost aprobată de partidele de stânga din parlamentul districtual.

„Din păcate, procesul a fost întârziat și sabotat de partide de dreapta. În mod surprinzător, însă, cea mai mare rezistență a venit din partea partidului (neo-) liberal FDP. Reprezentanții acestuia l-au atacat în mod repetat pe Botnari, au negat motivația rasistă și au susținut că Botnari nu a realizat suficient în viață pentru a avea o piață care să-i poarte numele”, spun cei de la AVL.

Cu toate acestea, ideea a fost dusă la capăt, prin presiune asupra autorităților locale cu ajutorul mitingurilor, demonstrațiilor, materialelor informative și a scrisorii deschise. Adunarea districtuală a aprobat numirea pieței în ianuarie 2023.

Piața Eugeniu Botnari se află în fața celei mai mari gări din Berlinul de Est, în cartierul Lichtenberg

R. Moldova, „țară sigură” pentru romi?

Organizațiile care au insistat ca piața din Berlin să fie numită după Eugeniu, invocând faptul că a fost o victimă a rasismului, fiind de etnie romă, acum bat alarma în privința repatrierii forțate a romilor cărora li se refuză solicitările de azil în Germania.

În anii precedenți, după cum se arată într-un răspuns al Oficiului Federal pentru Migrație și Azil pentru Europa Liberă, moldovenii, în special cei de etnie romă, au depus sute de cereri de azil, majoritatea acestora fiind însă respinse.

În perioada cât așteaptă un răspuns de la autoritățile germane, ei beneficiază de condiții ce adesea le lipsesc acasă: au un spațiu de cazare, iar copiii pot merge la școală.

În martie 2023 s-a încheiat moratoriul, potrivit căruia, toate expulzările cetățenilor străini aflați în ilegalitate pe teritoriul german erau puse pe pauză pe timp de iarnă.

În primăvara acestui an, presa locală scria despre peste 3.000 de romi moldoveni care urmau să fie trimiși înapoi în țară, în pofida protestelor unor organizații pentru drepturile omului. Mai mult, autoritățile germane au luat ulterior decizia de a declara R. Moldova, alături de Georgia, drept țări sigure.

„Prin această declarație privind țările sigure, ne prefacem că acolo situația nu este la fel de rea. Oamenii au niște condiții proaste de viață, dar atât. Și asta e lipsit de sens. Dacă nu spun despre discriminare, dacă nu spun cum este situația, nu o pot schimba”, crede Stephan Müller, de la Consiliul Central al Sinti și Romilor din Germania.

Organizația umanitară Pro Asyl a lansat anul trecut un raport despre situația romilor din R. Moldova.

Nora Brezger, Pro Asyl

„Acolo arătăm că pentru mulți romi din Moldova, venirea pe timp de toamnă în Germania, de exemplu, se face pentru a supraviețui iernii, din motiv că nu au locuri adecvate unde să stea când vine frigul, și atunci copiii nu pot merge la școli, nu pot accesa servicii de sănătate. Deci există discriminare în Moldova, care continuă și aici, pentru că sunt tratați mai rău decât alți refugiați”, spune Nora Brezger, responsabilă pentru Networking și Advocacy la Pro Asyl.

Ministra de Interne a Germaniei, Nancy Faeser, a prezentat decizia de a declara Moldova și Georgia drept țări sigure ca pe un pas în efortul de a reduce migrația ilegală. Activiștii pentru drepturile omului sunt, însă, de altă părere.

O țară sigură „trebuie să fie sigură pentru toate grupurile și în toate zonele”, adaugă Nora Brezger, potrivit căreia decizia de a declara Moldova țară sigură este doar un instrument pentru a ține oamenii departe sau pentru a ușura deportarea lor.

„Pentru romi, discriminarea face parte atât de mult din viața lor încât ei nu menționează asta în interviul pentru azil. Dacă ar merge la un consultant înainte, ar ști că dacă menționează, există șansa de a obține un document sau de a obține dreptul de ședere. Dar din moment ce, pentru ei, e parte din viața de zi cu zi să fie discriminați, nu este nimic de spus”, susține Brezger.

Într-un răspuns pentru Europa Liberă, oficiul de la Berlin al Organizației Internaționale a Migrației menționează că, în ultimii patru ani, în R. Moldova au fost returnate 1864 de persoane, în contextul în care numărul de respingeri la solicitările de azil a fost mai mare.

Romii expulzați din Germania ajung din nou în UE

Secretarul general al coaliției „Vocea Romilor”, Marin Alla, spune că „este normal pentru un grup de persoane ce-și doresc un trai decent, pe care statul lor nu-l poate oferi”, să aleagă calea emigrării.

Potrivit unei monitorizări efectuate de coaliție anul trecut asupra unui grup de 300 de cetățeni întorși în august din Germania în R. Moldova, aceștia nu rămân acasă. „Au fost deportați dintr-o țară și s-au dus în altă țară. Toți 300 sunt înapoi în spațiul Uniunii Europene”, afirmă Marin Alla.

Marin Alla, secretarul general al coaliției „Vocea Romilor”

El adaugă că oamenii nu rămân în Moldova din diverse motive, enumerând aici locul de trai, accesul la un post de muncă și servicii calitative.

„Dar cel mai mare impact este faptul că ei au văzut o schimbare pozitivă, au văzut că se poate trăi altfel: copiii s-au dus la școală, au avut acces la servicii de hrană, la servicii de încălzire, cu toate că erau în condiții, poate în unele situații mai puțin umane, dar totuși mai bune decât acasă”, explică Alla.

În opinia sa, programul de susținere a persoanelor rome anunțat de autorități pentru anii 2022-2025 ar trebui „să nu fie trecut doar pe hârtie periodic”, iar la implementare accentul să fie pus pe acțiuni din domeniul educației, sănătății și participării comunității în luarea deciziilor.

„Noi trebuie să creăm condiții. Atunci când omul sau grupurile de persoane nu au deprinderea de a lucra, nu au deprinderea de a sta într-un loc sau altul, nu au deprinderea de a fi în școală, trebuie statul să intervină”, punctează Marin Alla.

Cea mai mare pondere a populației de etnie romă este concentrată în raioanele de nord ale țării

Raportul privind cartografierea localităților dens populate de romi din R. Moldova efectuat de GIZ în 2021 arăta că situația romilor pe piața muncii rămânea o problemă actuală, ratele de ocupare şi veniturile în rândul populației de etnie romă fiind mult sub cele înregistrate la nivelul întregii populații. Documentul menționează că lipsa calificării profesionale determină romii să se angajeze la posturi cu venituri reduse sau să desfășoare activități pe cont propriu.

De asemenea, printre problemele semnalate în raport erau accesul limitat al populației rome la protecție socială, lipsa documentelor de identitate, informare insuficientă din partea autorităților de stat, precum și accesul limitat la educație (inclusiv rata mare de abandon școlar) și sistemul de sănătate.

Potrivit UNICEF, copiii romi și copiii cu dizabilități din R. Moldova, în special, sunt săraci în măsură disproporționată, iar gospodăriile cu trei sau mai mulți copii sunt mai vulnerabile la sărăcie.

Migranții romi în Germania: cum s-a schimbat situația în ultimii 20 de ani

De la începutul anilor 2000, numeroase persoane de etnie romă din alte țări, în special din Balcanii de Vest, au încercat să obțină azil în Germania.

În august 2015, urmare a crizei de refugiați din Europa, în contextul războiului din Siria, Germania anunța despre garanțiile de protecție oferite pentru sute de mii de refugiați.

Situația s-a schimbat însă în scurt timp, iar autoritățile au schimbat legea privind azilul în luna octombrie a aceluiași an, declarând Albania, Kosovo și Muntenegru „țări sigure”.

În acest an, lista țărilor sigure s-a extins cu Georgia și R. Moldova, o decizie criticată de activiști, inclusiv în contextul în care o bună parte din solicitanții de azil sunt de origine romă, iar acasă aceștia ar reveni adesea la un trai în condiții precare.

Conform Eurostat, în al doilea trimestru al anului curent, 105.865 de cetățeni din afara UE au fost obligați să părăsească o țară UE, iar un total de 26.600 au fost returnați într-o altă țară, în urma unui ordin de plecare. Comparativ cu același trimestru din 2022, numărul cetățenilor extracomunitari cărora li s-a ordonat să părăsească un stat UE a crescut cu 9%, în timp ce numărul persoanelor returnate în altă țară a crescut cu 29%.

Dintre cei returnați în altă țară, cei mai mulți erau cetățeni ai Georgiei (9%), urmați de Albania (8%), Moldova (5%), Turcia (5%) și India (4%).

Germania se află, în acest an, atât în topul țărilor UE din care au fost returnate cele mai multe persoane în altă țară decât una din UE (fiind urmată de Franța și Suedia).

În 2023, Germania a primit circa 175.000 de cereri de azil, cu excepția ucrainenilor, care trec printr-un proces special pe care UE l-a introdus în contextul războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Germania a primit peste un milion de refugiați din Ucraina.