Precursorul centralei de la Cernobîl: Cum s-a născut prima centrală nucleară de la Obninsk

Centrala Nucleară Obninsk, fotografiată în 1957.

Pe 27 iunie 1954, a fost trimisă către rețea energia electrică generată prin fisiune nucleară în interiorul acestei clădiri situate la 100 de kilometri de Moscova.

Forografie de arhivă: carcasa așa-numitei „Bombă a Țarului”, cea mai mare bombă nucleară testată vreodată.

În perioada în care dictatorul sovietic, Iosif Stalin, era la putere în URSS, resursele științifice ale Rusiei au fost dedicate dezvoltării armelor apocaliptice.

În august 1949, a fost testată prima bombă nucleară sovietică - după aceasta, unii dintre cei mai buni fizicieni ai URSS au fost redirecționați către valorificarea puterii uriașe a fisiunii nucleare pentru producerea energiei.

Occidentul urmărea același obiectiv. Cercetarea a fost numită „atomi pentru pace” de către Statele Unite și „atomul pașnic” de către Moscova.

Fotografie a Atomului Păcii, în reactorul Centralei Nucleare Obninsk.

Uniunea Sovietică a încercat să valorifice fisiunea nucleară pentru producerea de energie - motivul a fost, în parte, și cauza distribuției dificile a combustibililor fosili care alimentau o mare parte din industria ei.

Iakutsk, estul îndepărtat al URSS - vagoane de tren încărcate cu cărbune.

Cea mai mare parte a hidrocarburilor Uniunii Sovietice era în regiunile dificile din Siberia, iar populația URSS era în mare parte concentrată în regiunile de vest ale țării.

A fost chiar un moment în care aproape jumătate (40%) din tot transportul feroviar sovietic era dedicat cărbunelui care trebuia să ajungă la centralele electrice.

1955, camera de control a Centralei Nucleare Obninsk.

Centrala folosea căldura rezultată din fisiunea nucleară a uraniului îmbogățit pentru a transforma apa în abur, care era folosit la turbine de producere a electricității. Puterea reactorului nuclear trebuia limitată la puterea pe care o putea suporta turbina.

1957 - oamenii de știință măsoară nivelul radiațiilor în interiorul Centralei Nucleare Obninsk.

Un martor la activarea reactorului experimental, în 1954, a povestit că a văzut „un jet de vapori care ieșea din supapă cu un șuierat puternic. Norul alb de abur obișnuit, care nu era încă suficient de fierbinte pentru a roti turbina, ni s-a părut un miracol. La urma urmei, acesta a fost primul abur produs de energia atomică”.

 

Anii 1970 - porțiune neidentificată din Centrala Obninsk.

Centrala Nucleară a rămas în funcțiune, fără să fi suferit vreun incident major, până în 2022, când a fost desființată.

Succesul acestei uzine mici a stat la baza proiectării reactoarelor RMBK, care ar fi baza mai multor centrale nucleare sovietice, inclusiv o instalație de lângă Kiev, în Ucraina sovietică, cunoscută sub numele de Centrala Nucleară de la Cernobîl.