Moldova: un parlament la unison cu președinta este titlul articolului din Le Monde. „Alianța de stânga a lui Igor Dodon nu va mai putea, cum a făcut-o până acum, să blocheze reformele promise de Maia Sandu.” Cât despre „partidul oligarhului Ilan Șor, cu 7 sau 8 locuri acesta își ratează obiectivul pe care și-l fixase de a se poziționa în arbitru între cele două principale partide ale țării. Celelalte 18 formațiuni participante rămân excluse din parlament.”
Le Monde mai scrie că în ultimul deceniu, Moldova a fost o adevărată „spălătorie de bani” pentru Rusia, rețeaua trecând chiar prin băncile țării.
Le Monde menționează și faptul că discursul lui Dodon a urmat cu strictețe linia Moscovei și că liderul socialist a fost des invitat la Kremlin, dar se vede că marele cotidian francez nu a calculat, căci „des” este departe de amploarea vizitelor la Moscova ale lui Dodon, care a fost omul politic care l-a vizitat cel mai mult pe Putin în ultimii ani: de mai bine de zece ori în doi ani!
Cine nu se vaccinează își pierde salariul
Cine nu se vaccinează, nu mai poate lcura. Mai întâi — în sectorul medical. Tot Le Monde, dar și întreaga presă franceză, analizează în această dimineață discursul de ieri seară adresat națiunii de președintele Emmanuel Macron în legătură cu măsurile supmentare de luat în fața a ceea ce Franța consideră deja că ar fi al patrulea val al pandemiei!
Libération, care are un înșelător format tabloid, își face din asta coperta, prima pagină: „Tratament de șoc!”. E vorba, mai întâi, de vaccinarea obligatorie a personalului din domeniul sănătății până pe 15 septembrie.
Pașaport sanitar, apoi, un pass partout pentru oricine, începând din august, pentru baruri, restaurante și transport pe distanțe lungi (trenul sau avionul).
Macron a spus chiar că teoretic, scopul final este chiar vaccinarea tuturor francezilor. Cât despre personalul din domeniul sănătății, care va fi obligat, dacă dorește să-și păstreze postul, să se vaccineze până pe 15 septembrie, Macron a spus că după acea dată vor urma controale și sancțiuni. În principu, nevaccinații nu vor mai putea lucra și nu-și vor mai primi salariul.
Macron pune astfel o mare presiune pe cei nevaccinați. La Geneva, Le Temps scrie chiar că aceștia sunt “hăituiți” sau vorbește despre “războiul” (!) lui Macron împotriva masei de vaccino-réticents. “Macron și-a ales ținta: nevaccinații, împotriva cărora e declarată mobilizarea generală”, scrie cotidianul elvețian, care estimează că o alternative mai înțeleaptă ar fi fost un nou confinement, o nouă carantină general sau parțială în zonele cele mai contaminate.
Pentru Le Soir, principalul cotidian din Bruxelles, “dacă anunțul vaccinării obligatorii a personalului medical a surprins prin duritatea lui, lupta se va duce în jurul armei fatale care e obligativitatea pașaportului vaccinal” pentru a frecventa restaurant și baruri. În realitate, analizează cotidianul belgian, asta face de facto vaccinul obligatoriu pentru toată lumea.
“Președintele Macron a declarant că vaccinarea este singura modalitatea de a reveni la o viață normală”, observă Der Spiegel. Nu e o idee nouă, dar unii se pare că n-au înțeles decât ieri seară”, remarcă revista germană.
Strategia lui Macron e lăudată la Milano de Corriere della Sera. Emmanuel Macron “are curajul de a distinge între cetățenii care au suficient simț civic pentru a se vaccina și cei care tărăgănează”. Efectul a fost imediat: ieri seară, 900.000 de persoane au luat randevu la medic pentru vaccinare, cum s-a anunțat în această dimineață la radio RMC.
Cum o scrie la Londra The Guardian, care urmărește evoluția pandemiei sub forma unui live blog, și în Olanda, premierul Mark Rutte, tocmai a anunțat că regretă relaxarea prea timpurie a regulilor sanitare. În Olanda, De Telegraaf publică pe site secvența video în care premierul își cere scuze, textual, pentru relaxarea prea rapidă a regulilor sociale.
De altfel, nu doar Franța, ci și Grecia va face obligatoriu vaccinul pentru lucrătorii din sănătate. În schimb, în Marea Britanie Boris Johnson a reconfirmat că săptămâna viitoare vor fi ridicate toate restricțiile.
Protestele in Cuba
Presa spaniolă se ocupă pe larg de protestele anti-guvernamentale din Cuba, cum regimul nu a mai cunoscut în cele șase decenii de existență în insula comunistă supusă sancțiunilor SUA. El Pais „cheile” pentru a înțelege noua criză cubană: manifestațiile sunt cauzate de deteriorarea condițiilor economice și creșterea prețului produselor de bază, totul pe fundalul unei combinații de pandemie și de sancțiuni americane.
Mulți cubanezi sunt flămânzi, electricitatea e tăiată între 6 și 8 ore pe jur. Nici nu e de mirare: petrolul cubanez provine din Venezuela, țară care are probleme similare.
Președintele Miguel Diaz-Canel (la putere din aprilie) a dat vina pe SUA pentru aceste „provocări” stradale și a lansat ceea ce sună aproape ca un apel la război civil,
Washingtonul a avertizat Havana contra folosirii forței împotriva manifestanților. La fel, El Mundo, în Spania, explică poziția Uniunii Europene. Șeful diplomației UE, Josep Borrell, este de altfel un fost ministru de externe socialist al Spaniei, iar el e citat de El Mundo adresându-se președintelui cubanez: „Permiteți manifestațiile și ascultați nemulțumirea oamenilor”.
Cotidianul Washington Post estimează că în chestiunea Cubei, Joe Biden este „forțat să danseze pe sârmă”, între posibilități în egală măsură riscante. Asta, cu toate că luni, Biden a descris scenele din Cuba ca pe un “semnal de sirenă pentru libertate” după “decenii de represiune și suferință economică la care populația a fost supusă de regimul autoritar din Cuba.” Biden a avertizat autoritățile de la Havana în fața “eforturilor de a înăbuși vocea populației din Cuba.”
Voalul islamic și dez-văluirea problemelor ce vor veni
În Belgia, coaliția heteroclită aflată la putere se sfâșie în chestiunea vălului islamic pentru femei și a prezenței semnelor religioase în viața publică. Sistemul politic al regatului Belgiei este la fel de laic precum cel al Franței vecine (moștenire Napoleoniană)
Totul a pornit de la demisia și anunțul ieșirii din viața publică a militantei feministe și purtătoare de voal islamic Ihsane Haouach. Fostă comisară a guvernului pe lângă institutul pentru egalitatea între femei și bărbați de la 1 iunie încoace, această feministă belgian- s-a dovedit a întreține legături cu organizația Frații Musulmani. Cazul ei pune la grea încercare fragila coaliție guvernamentală federală a primului ministru, Alexander De Croo. Sprijinită de ecologiști, favorabili portului voalului musulman în public, ea devenise repede ținta naționaliștilor flamanzi, după ce începuse să vină la reuniunile oficiale cu voal islamic.
Lucrurile au degenerat în cadrul coaliției guvernamentale după după ce numita, într-un lung interviu cu cotidianul Le Soir, a afirmat că a fost victima unor «acte rasiste și sexiste». Legăturile ei cu Frații Musulmani, organizație interzisă în multe țări ale UE, au pus capăt polemicii, transformând-o într-o dezbatere de un alt tip.
Recent, în mai multe țări europene s-a pus problema legiferării în chestiunea codului vestimentar musulman în public. În multe mari orașe occidentale, se pot vedea deseori mai multe femei voalate decât în Kabul. Asta, desigur, și pentru că fundamentalismul islamic este în primul rând un fenomen urban. La țară, la sat, în lumea musulmană, femeia lucrează la câmp și în curte. Voalul integral, burka ar împiedica-o să facă treabă. La oraș – bărbatul înstărit își arată femeia voalată ca să dovedească că e suficient de avut ca femeia lui să nu lucreze.
Mai multe țări europene, Franța și Belgia în primul rând, au legiferat în chestiunea vălului islamic în public. Germania de asemenea, însă într-o asemenea țară federală, fiecare Land are legislația lui, astfel încât interdicțiile respective funcționează în unele orașe, în vreme ce în altele legislația locală e încă indiferentă.
În Franța, mai bine de 30 de orașe au interzis acele burkini, voalul integral pentru plajă, o formă de burka pentru mers la mare. În Belgia, de asemenea, voalul integral în public este interzis.
Incidentul relatat din Belgia nu face decât să anticipeze o lungă serie de conflicte și dezbateri ce vor veni odată trecută pandemia.