Cu aerul că ne spune ceva foarte important, ceva care ne poate influenţa destinele, Dumitru Diacov, preşedintele de onoare al PD, ne anunţă că PD devine un partid „pro-moldovean”, un partid „printre oameni”. Pro Moldova este şi o reacţie „la isteria geopolitică din ultimii ani”, ne lămureşte domnul Diacov.
Ce să zic? Nimic nou sub soare. Partidul Democrat aruncă în mase un slogan scos de la naftalină, unul cu care masele au fost bombardate în toţi anii tranziţiei. Ideea asta, că trebuie să fim Pro Moldova, e folosită de politicienii moldoveni de la începutul tranziţiei, cînd Mircea Snegur înjgheba „Casa noastră – Republica Moldova”. Şi dacă Dumitru Diacov vorbeşte despre „o isterie geopolitică”, de ce nu am vorbi şi noi despre o isterie statalistă sau Pro Moldova?
Găselniţa asta vetustă – Pro Moldova – a fost la fel de sterilă ca şi sloganurile pro-europene şi pro-ruse. Toate sunt o apă şi-un pămînt. De ce? Pentru că dincolo de ele nu s-a întrezărit niciodată dorinţa sinceră de a îmbunătăţi viaţa oamenilor simpli. Dincolo de ele exista numai pofta conducătorilor de a huzuri, de a-şi rezolva problemele personale. De aceea, privite de pe palierul simplului muritor, toate aceste sloganuri sunt la fel de înşelătoare şi ineficiente. Vorbărie şi praf aruncat în ochii alegătorilor!
Oamenii vor să fie recuperate sumele uriaşe ciordite din bănci. Oamenii sunt nedumeriţi de amnistia fiscală, de invalidarea unor alegeri şi de amînarea altor alegeri. Oamenii vor salarii şi pensii normale, nu chiar ca ale judecătorilor, dar normale. Oamenii vor să nu se mai fure. Şi ce au oamenii? Păi, li se dă un slogan steril, cu iz de naftalină. Uitaţi de toate şi bucuraţi-vă că guvernanţii sunt Pro Moldova. Cît de naiv trebuie să fii ca să sari în sus de bucurie?