La multitudinea de probleme existente în societatea moldoveană, afectată de migrație, sărăcie și inechități, doar în o treime din școlile din țară activează psihologi, una din trei fiind în Chișinău.
Your browser doesn’t support HTML5
Psihologii şcolari, între necesitate şi absenţă
În raionul Orhei, unde situația este oarecum mai bună, activează psihologi doar în șapte școli din cele peste 40 existente. Liceul din Peresecina este singura instituție rurală din raion cu psiholog. De aproape 30 de ani, Zinaida Popa se îngrijește de starea emotivă a elevilor, părinților acestora și dascălilor. Copiii, deși mai puțini decât în anii trecuți, oricum sunt foarte mulți pentru un singur specialist. Multe sunt și problemele cu care elevii bat la ușa psihologului.
„Copiii, le zic copii și la cei din clasa întâi, și la cei din a 12-a, se confruntă cu o mulțime de probleme despre care nu le pot povesti părinților. Diferite probleme, începând cu relațiile cu colegii de clasă și terminând cu relațiile de dragoste sau probleme de alegerea profesiei”.
Zinaida Popa
Zinaida Popa, deși este la pensie de vreo patru ani, nu îndrăznește să abandoneze școala. De dragul copiilor și a satisfacției pe care i-o aduce această meserie, dar și pentru că nu ar avea cine o înlocui. Studenții vin la Peresecina să-și facă practica, în cel mai bun caz, dar nimeni nu prinde rădăcini, inclusiv salariile mici îi demotivează.
Când ajung să iau salariul, mi-i foarte greu pe suflet...Zinaida Popa
„Nu am murit de foame, dar când ajung să iau salariul, mi-i foarte greu pe suflet, din faptul că totuși nu-s apreciată așa ca toată lumea cu studii superioare care activează, care depune suflet, nu de mântuială. De multe ori ești pus în situații mult mai dificile decât cadrul didactic la o lecție. Atâta timp cât o să fie inechitatea aceasta în atitudinea față de psihologii școlari… Ce salariu are un psiholog? 6500 salariul de funcție. Dar dacă nu aș avea gradul unu, că eu am gradul didactic unu, ar fi în jur de cinci mii”.
Lipsa psihologilor, în special din școlile de la sate, încearcă să o compenseze specialiștii Serviciului de Asistență Psihopedagogică, prescurtat SAP, acestea existând în toate raioanele și municipiile țării. Unul sau doi psihologi puși la dispoziție de SAP sunt departe de a reuși să facă față necesităților. De multe ori ei sunt nevoiți să își asume rolul de pompier, merg acolo unde arde, adică unde sunt cele mai grave cazuri: tentative de suicid, violență, absență școlară.
La Orhei, până de curând Maria Garabajiu era singurul psiholog al serviciului. Probabil și cel mai tânăr specialist din raion.
Maria Garabajiu
„Din colegii mei lucrează doi sau trei. Lucrau. Majoritatea sunt plecați peste hotare. Alții au încercat să se angajeze, dar din cauza salariului mizer, să spun așa, și din cauză că aveau mult mai multe atribuții decât li se cereau, au lăsat sau nici nu au avut interesul atât de mare ca să-și continue activitatea în domeniul acesta. Salariul ca un tânăr specialist - 2800-3500, mi se pare. Eu, când m-am angajat, în 2015, aveam 3200”.
Soluțiile pe care le vede Virginia Rusnac, directoarea Centrului Republican de Asistență Psihopedagogică, instituție subordonată Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, sunt la îndemână: majorarea salariilor și promovarea profesiei, inclusiv în rândul managerilor școlari.
Noi acționăm, în majoritatea cazurilor, post-factum...Virginia Rusnac
„Este un număr foarte mare de copii cărora nu se reușește să li se presteze servicii conform necesităților lor. De fapt, noi acționăm, în majoritatea cazurilor, post-factum, când s-au realizat deja niște comportamente, niște tulburări, mai puțin ne implicăm pe psiho-educație, pe dezvoltarea unor comportamente adecvate”.
După exact un an de când au fost stabilite repere metodologice clare de activitate a muncii psihologului școlar, la modul practic starea de lucruri nu s-a ameliorat. Bugetul pentru anul viitor nu dă speranță pentru cei din domeniu. Psihologii, alături de logopezi și psihopedagogi, rămân a fi cei mai prost salarizați specialiști din educație, fapt ce-i demotivează pe tineri să se angajeze. Drept urmare, deficitul de cadre crește și se constituie într-o bombă cu efect întârziat pe care societatea se preface a nu o vedea.