Audiovizualul moldovenesc și Caragiale: „Noi vrem să protejăm spațiul informațional propriu al R. Moldova, care este patrimoniu național, dar noi, practic, nu-l avem”

Bunele intenții nu țin de foame. Ba mai mult, ele pavează drumul spre infern, zice o vorbă înțeleaptă. Ce folos că politicienii s-au tot căinat că propaganda de la televizor a devenit sufocantă și au promis să o stăvilească? În realitate, însă, tot ei scot profituri din propaganda vândută angro și cu amănuntul. Despre propaganda de la televizor și zăgăzuirea acesteia vorbim cu invitații mei de astăzi. La cât de mult s-au lamentat politicienii că sunt victime ale propagandei rusești, ei, dar și telespectatorii astăzi ar fi trebuit să nu mai avem nici un talk-show rusesc din care aflăm cât de răi sunt ucrainenii, americanii, dar și moldovenii care, bunăoară, i-au interzis lui Rogozin să vină la Chișinău cum ar dori.

Vasile Botnaru

Dacă veți butona acum la televizor, nu veți vedea mare schimbare. Vreau astăzi să discutăm cu doi experți, colegi de breaslă, doi oameni care au fost în interiorul mașinăriei de luat decizii, să-i întreb: Cum se întâmplă că a rămas doar vorba din efortul politicienilor de a stăvili propaganda rusească, propaganda antieuropeană, de fapt, să-i spunem pe șleau, sau propaganda în favoarea Răsăritului nostalgic?

Europa Liberă: Domnule Țurcanu, Dvs. ați urmărit împreună cu noi cât de hotărâți apăruseră decidenții din partidul de guvernământ, cât de patriotarde erau chemările lor să stăvilească televiziunile și, cum zice rusul, „A voz i nîne tam”?

Vlad Țurcanu: „Nu m-aș raporta exact la ultimele inițiative care au vizat însănătoșirea climatului din audiovizualul Republicii Moldova, aș aminti că acest proces a început în anii ‘90, atunci când decidenții politici, influențându-i pe acei din Consiliul Audiovizualului, au decis ca spațiul nostru vizual să arate de o anumită manieră.”

Europa Liberă: Adică, foarte deschis?

Vlad Țurcanu: „Cu împrumuturi multe, majoritare din Federația Rusă, ajungându-se acum să se constate că audiovizualul nu este controlat. S-a putut convinge și Vladimir Voronin prin 2005, atunci când a trebuit să facă față unui tir de propagandă și acuzații de la Moscova, el care admisese ca lucrurile să continue și să degenereze.

Vlad Țurcanu

Ne amintim de perioada premergătoare alegerilor parlamentare din 2005, când posturile rusești l-au atacat la scenă deschisă pe Vladimir Voronin. S-a văzut atunci cât de contraproductivă poate fi o situație lăsată ca și cum în voia ei, dar, de fapt, a fost tot timpul un haos controlat.

Punct și de la capăt

Practic, moldovenii n-au fost decuplați de la ideologia și de la frazeologia sovietică prin păstrarea unor elemente de audiovizual în spațiul Republicii Moldova definit patrimoniu național, deci aparține poporului. Cât privește ceea ce spuneți Dvs. acum cu privire la…”

Europa Liberă: recentele decizii…

Vlad Țurcanu: „…inițiativa Partidului Democrat, trebuie făcută, probabil, o distincție între interesul unui partid și interesul național. Dacă s-ar fi urmărit interesul național, s-ar fi intervenit mai devreme și cu mai multă hotărâre, iar ceea ce vedem este, de fapt, o inițiativă de suprafață, una care să conteze la impresia artistică.

În fiecare duminică la Europa Liberă: Punct și de la capăt

Putem specula pentru cine – pentru prietenii noștri americani, pentru prietenii noștri români sau europeni, în general. Și nici finalități prea multe n-am observat, dar lucrurile sunt prea complexe ca să fie reduse la o inițiativă de acest gen care să vizeze, de exemplu, emisiunile de știri și nici n-am văzut prea multă disponibilitate din partea Consiliului Audiovizualului, cel puțin la nivel retoric, de a arăta că începe să se preocupe de acest aspect. Și un element foarte important, după părerea mea: De ce am început să vorbim atâta despre propaganda antieuropeană, rusească, în fond?

Pentru că, între timp, în ultimii șapte-opt ani, retorica Federației Ruse și politica de stat, am putea spune, a degenerat; s-au readus în platourile de televiziune niște teme proprii mai curând perioadei Uniunii Sovietice, după ce o vreme Federația Rusă a dat sentimentul că adoptă și promovează principiile democratice în jurnalism și nu mai este cazul acum, dar ar fi trebuit să ne uităm la ce se întâmplă pe ecranele televiziunilor rusești încă înainte ca să se adâncească diferențele între ceea ce știm noi despre Europa, despre NATO, despre America și ceea ce promovează Federația Rusă, din simplul motiv că un stat este obligat să-i asigure cetățeanului surse alternative proprii, dacă se poate, și se putea cred, dar nu s-a dorit, pentru ca să-și păstreze cetățeanul aproape, ca să nu constate la un moment dat că cetățenii gândesc în alți termeni, în alte dimensiuni, dar interesul politic și, mai ales, corupția care a dominat elitele noastre politice în toți acești 25-26 de ani a făcut ca lucrurile să se prezerveze și să se înrăutățească. Acum ar fi foarte greu de imaginat cum am putea îndepărta anumite televiziuni nocive pentru climatul european din Republica Moldova, pentru că s-a ajuns prea departe. Să vedem.”

Europa Liberă: Dar europenii spun că interdicția nu este soluția cea bună. Ce răspuns aveți Dvs. pentru aceste principii europene?

Vlad Țurcanu: „Da, am văzut și atunci când a fost închisă televiziunea NIT, oficialii europeni au fost extrem de deranjați și discuțiile oficiale care se purtau în acea vreme pe teme politice cuprindeau în proporție de trei sferturi televiziunea NIT.

Vlad Țurcanu

Cum să vă spun? Depinde și de ce poziție avem noi. Noi nu avem o poziție. Europenii privesc lucrurile din Republica Moldova din perspectiva lor, noi însă trăim aici și simțim impactul informațiilor cumplite, aș putea să le numesc așa, pe care le recepționează cetățenii noștri și noi ar trebui să știm…”

Europa Liberă: Dar după Crimeea și Ucraina s-a schimbat atitudinea lor?

Vlad Țurcanu: „Aș putea spune…”

Europa Liberă: Pe ucraineni e foarte greu să-i convingi că trebuie să dea tot felul de păreri.

Vlad Țurcanu: „Aș putea spune că, după anexarea Crimeii, europenii și americanii, în mod special, au început să fie interesați de acest subiect, dar și pentru că au fost afectați ei înșiși de propaganda unor entități mediatice rusești, care au căpătat răspândire și în Europa, în foarte multe țări. Nu s-au aclimatizat în toate țările, cum ar fi, de exemplu, Norvegia sau Finlanda, dar au reușit să dea impresia că pot înclina balanța uneori în favoarea unor partide populiste și atunci s-au autosesizat și europenii, iar noi trăim aceste realități de foarte multă vreme, dar cred că totul pleacă de la o poziție pe care trebuie s-o avem, dacă este posibil unitară, care să nu fie una în cazul domnului Dodon și alta în cazul Partidului Democrat.

Nimeni nu discută cu cărțile pe masă cu puterea dacă aceasta este bifurcată, dacă lucrurile sunt confuze și nu se înțelege foarte bine ce-și dorește o guvernare. Dar noi nu am ajuns încă la acea situație în care să prezentăm o poziție unitară și să cerem fonduri pentru dezvoltarea unor entități mediatice, pentru îndepărtarea unor emisiuni în primă instanță care dăunează unor concepte înscrise și în Constituție, și în Declarația de Independență. O abordare a instituțiilor de stat pentru aceste concepte, o abordare europeană ar putea ajuta la rezolvarea unor lucruri despre care vorbim.”

Europa Liberă: Adică, dincolo de gravitatea subiectului, trebuie și o abordare pragmatică. Anatol, dumneata ești din televiziune, știi ce înseamnă, de fapt, costurile televiziunii și oamenii care trebuie să închidă robinetele propagandei, de fapt, spun asta: Dar noi cu ce trăim după aceea, dacă nu retransmitem și, mai ales, canalele care aparțin liderului democraților păcătuiesc în sensul acesta și tot din motivul acesta? Înainte de a ne spune punctul Dvs. de vedere asupra acestei situații duplicitare cumva, unii spun: Lăsați totul în emisie și telespectatorul se va dumeri și pasărea pre limba ei piere, un telespectator va înțelege unde e propagandă. Dvs. ce părere aveți?

Anatol Golea: „Subiectul este foarte contradictoriu și este discutat în contradictoriu. Toți ne dăm seama, avem și această contradicție interioară, pe de o parte, înțelegem că, da, propaganda este nocivă, nu este obiectivă. Cei care sunt cât de cât instruiți și au surse, diferite alternative de informare, înțeleg ce se întâmplă; oamenii simpli înghit, consumă această informație nocivă și situația este care este.

Anatolie Golea

Pe de altă parte, ar trebui de făcut ceva. Toți înțelegem și același lucru spune și OSCE, și convențiile europene – cenzura este interzisă. În cazul inițiativei Partidului Democrat cu interdicția propagandei rusești, de fapt, sună puțin altfel, interdicția programelor informative și informativ-analitice din țările care nu au ratificat Convenția europeană cu privire la televiziunea transfrontalieră. Și aici iarăși apare contradicția: pe de o parte, Convenția prevede obiectivitate, imparțialitate, reflectarea realității așa cum este ea, pe de altă parte, Convenția interzice cenzura. De fapt, sustragerea anumitor programe din contentul anumitor posturi de televiziune nu este altceva decât cenzură, trebuie s-o spunem că, da, noi mergem pe această cale, pentru că a ajuns, după cum spunea Vlad, a ajuns cuțitul la os, mai departe nu se poate, s-a umplut paharul și trebuie să facem ceva. Și aplicarea cenzurii ar fi o soluție.

Poate, în anumite circumstanțe, dar s-a întârziat mult prea mult. Astăzi, aceasta nu cred că este o soluție foarte eficientă. Noi am ajuns în situația în care în localitățile rurale lumea nu privește posturile de televiziune din Republica Moldova. Atunci când mergeți pe trasee și vedeți în fiecare a treia casă la țară antene parabolice de satelit, să știți că acestea sunt cele mai ieftine antene, care transmit foarte multe posturi rusești și internaționale și posturile moldovenești nu sunt pe satelit, pentru că costurile sunt destul de mari, nimeni nu-și poate permite. Practic, ceea ce a fost încercarea cu Focus Sat, a eșuat, până la urmă. Acum, posturile moldovenești nu sunt pe satelit, dar dacă și ar fi sau sunt undeva pe Ethor-2, ele nu merg în aceste antene simple, cu cel mai simplu utilaj.”

Europa Liberă: Dvs. ați anticipat cumva întrebarea mea. Dacă se va face efortul și se vor opri fluxurile acestea de propagandă, nu cumva oamenii vor găsi alte soluții?

Anatol Golea: „Da, se vor găsi alte soluții. Ele deja sunt, aceste soluții; vor găsi alte soluții și noi deja suntem în situația când cei care fac propagandă internă, pe interior (cred că este și aici un subiect de discutat), lucrează în van, pentru că, de fapt, oamenii privesc altceva. Ei nici nu se informează. Când merg la țară, la nord, mă îngrozesc. De fapt, oamenii în genere nu știu ce se întâmplă în țară. Și ei nici nu prea știu ce se întâmplă în Rusia, în Ucraina. Ei privesc doar filme seara. Situația, de fapt, este groaznică. Ea a degenerat foarte mult. Ceea ce ține de mediul urban - situația iarăși este cu totul alta - tinerii de la 20 de ani în sus nu au televizoare.

Anatolie Golea

Copiii mei nu au televizoare și nu privesc televizorul, pentru că ei sunt pe internet și privesc și posturile de televiziune pe internet. Și nu le poți interzice. Iar cenzura pe internet, care este iarăși aplicată în Ucraina, merg chiar foarte des în Ucraina și mă confrunt cu faptul că anumite site-uri sunt blocate. Eu nu știu dacă asta este soluția în secolul XXI, ca să interzicem anumite emisiuni, anumite televiziuni, anumite portaluri de știri, putem ajunge și la anumită literatură să interzicem, care se aduce, se importă. Nu știu dacă este demnă pentru secolul XXI o astfel de metodă.”

Europa Liberă: Bine, dar nu veți nega faptul că, totuși…

Anatol Golea: „Nu, nu neg!”

Europa Liberă: …e toxic ceea ce intră pe…

Anatol Golea: „E toxic, e toxic… Vlad vorbea despre situația cu NIT-ul. Atunci când era în emisie NIT-ul, era o agendă falsă la NIT, și nu numai la NIT, pentru că era un holding întreg. Această practică actualmente a mass-mediei Partidului Democrat, de fapt, a fost preluată de acolo.”

Europa Liberă: Deci, NIT-ul a rămas mic copil pe lângă ceea ce este acum?

Anatol Golea: „Da, a fost preluată în perioada 2005-2009. Agenda era dictată de „Omega”, după care era preluată de NIT, televiziunea publică și încă câteva media care erau atunci. Astăzi este același lucru – noi avem un holding, avem alte câteva posturi de televiziune afiliate președintelui Dodon, care au agenda lor și noi, practic, nu avem informație nepărtinitoare, obiectivă în televiziune.”

Europa Liberă: Dvs. ați lucrat la un post de televiziune care a retransmis televiziuni rusești. Chiar e atât de important câștigul acesta, profitul acesta sau doar faptul că retransmiți și ai în spate imaginea unui post-monstru contează? Sau contează chiar banii concreți care vin de la aceste retransmisiuni?

Anatol Golea: „Banii întotdeauna contează în business. Dacă televiziunea este o afacere, iar eu vreau ca televiziunea să fie o afacere, atunci banii contează. Noi trăim în diferite lumi, dacă vreți. În cinci ani, situația s-a schimbat radical. Este cu totul altă situație. Atunci când noi am început să retransmitem NTV-ul în 2006, NTV-ul era un etalon al echidistanței și informației imparțiale.”

Europa Liberă: Nu vă era rușine să retransmiteți?

Anatol Golea: „Nu ne era deloc rușine, pentru că NTV-ul era tot aceeași ce era „Eho Moskvî”, de exemplu. NTV-ul, cu părere de rău, a degradat. Este unul din cele mai părtinitoare posturi de televiziune care se ocupă de propagandă și are foarte multe emisiuni de acest gen. Dar să revenim la întrebarea Dvs. Într-adevăr, pentru a face televiziune, este nevoie de bani, de bani mulți. Și aici depinde de concepția proprietarului, în primul rând. Ce vrea să facă – vrea să facă business sau vrea să aducă bani din altă parte pentru televiziune?

Cu părere de rău, astăzi noi, practic, nu avem, cu excepția Prime-ului, cred că nu avem televiziuni care se autofinanțează. Și aici situația este dramatică. Ați văzut una din ultimele postări ale președintelui Dodon pe Facebook, unde trage alarma că numai o fundație americană a acordat peste două milioane de dolari pentru mass-media și organizații neguvernamentale? Și în felul său, are dreptate, pentru că nici cei care emit pe banii americani nu pot fi considerați echidistanți și independenți, pentru că fac o altfel de politică. Noi vrem să protejăm spațiul informațional propriu al Republicii Moldova care, într-adevăr, este patrimoniu național, dar noi, practic, nu-l avem, pentru că el este finanțat și influențat sau din Vest, sau din Est.”

Europa Liberă: Noi, de exemplu, nu suntem pe lista aceea pomenită de Dodon, dar suntem plătiți de Congresul american și ceea ce pot eu spune absolut ferm este că finanțatorul american tocmai ne cere să fim echidistanți, tocmai ne sancționează atunci când nu facem ceea ce scrie în deontologia noastră. Dar, domnul Țurcanu, vreau să vă întreb: Cum priviți Dvs. poziția asta duplicitară vădită, că astăzi, dacă pornim televizorul (Eu, de exemplu, când vin pe la prânz, pe după prânz, mă uit la „Vremea pokajet”, ORT-ul, o emisiune zilnică foarte deșănțată…)

Anatol Golea: „Și un prezentator pe măsură…”

Europa Liberă: (Da, au doi acolo sau un trio din ăstea care fac ping-pong și bombardează niște ucraineni și un american acolo, Michael) …și asta se dă la postul de televiziune patronat de Partidul Democrat, exponenți importanți ai acestei guvernări, care la Știri, de exemplu, pledează pe invers? Adică își dau cu stângul în dreptul în cadrul canalului.

Anatol Golea: „Și, Vasile, emisiunea la care te referi, îmi cer scuze, emisiunea la care te referi nu va nimeri sub incidența legii despre care vorbeam…”

Europa Liberă: Nu-i nici informativă…

Anatol Golea: „…pentru că nu este nici informativă, nici informativ-analitică, este mai curând o emisiune de discuție și din astea sunt foarte multe. Trebuie să interzici postul de televiziune sau nu știu ce să faci, pentru că cu informative și informativ-analitice nu se rezolvă toată problema.”

Vlad Țurcanu: „Sigur, există o problemă de credibilitate în dreptul Partidului Democrat care, prin liderul său, difuzează numeroase posturi rusești, nu numai Prime, pentru că și celelalte – Canal2, Canal3 – cuprind multe emisiuni și dezbateri importate din Federația Rusă, chiar dacă vorbim despre talk-show-uri pe teme sociale, care au și ele impactul lor. Cred că s-ar cuveni făcute câteva precizări. În primul rând că una din atribuțiile statului este să reglementeze spațiul audiovizual în interesul cetățenilor Republicii Moldova.

Celelalte discuții cu privire la profitabilitatea unor agenți economici care lucrează în branșă, cu privire la niște afaceri care au început și care (nu-i așa?) trebuie să continue, se spune, sunt secundare, pentru că primează ce urmăresc telespectatorii moldoveni. După aceea, când vorbim despre un echilibru al informațiilor, nu putem percepe falsurile flagrante drept o alternativă la informație. Eu m-am confruntat în activitatea mea jurnalistică cu asemenea abordări când, vorbindu-se despre Mihai Eminescu, am fost solicitat odată să iau și o opinie de pe stânga eșichierului politic față de Mihai Eminescu.

Deci, ceea ce s-a indus în conștiința colectivă a Republicii Moldova este că falsurile pot deveni o alternativă. Ceea ce este fals, n-ar trebui să fie nicio problemă pentru autoritățile Republicii Moldova – fie că se numesc Parlament sau Consiliul Audiovizualului – să interzică o televiziune, să o închidă, în termeni simpli, dacă aceasta este contrară în mod flagrant unor valori, unor concepte care sunt stipulate și în Declarația de Independență, și în Constituție. Nu trebuie să ne ascundem după deget, sunt niște lucruri evidente.”

Europa Liberă: Dar Anatol sugerează că oricum vor găsi cale spre mintea omului?

Vlad Țurcanu: „Nu, nu, stați puțin. Asta cu internetul rămâne de văzut. Să ajungem până acolo. Da, tineretul, și nu numai tineretul…”

Anatol Golea: „Trebuie din start să ne gândim care sunt următorii pași și atunci când vorbim de interesul cetățeanului, îmi cer scuze, Vlad, dar cine determină acest interes al cetățeanului?”

Vlad Țurcanu: „Instituția statului.”

Anatol Golea: „Dacă astăzi în Consiliul Coordonator al Audiovizualului sunt instalați în fotolii de către Partidul Democrat, ei vor apăra interesul cetățeanului…”

Vlad Țurcanu: „Nu, ei vor face exact ce le va spune persoana care i-a trimis acolo.”

Anatol Golea: „Exact. Și vor determina interesul cetățeanului în interesul persoanei care i-a trimis acolo. Dacă mâine…”

Vlad Țurcanu: „Nici cei de la Consiliul Audiovizualului nu pot avea judecăți de valoare pe baza unor concepte inexistente. Ei trebuie să se sprijine…”

Anatol Golea: „Dacă mâine în CCA vin adepții președintelui Dodon, interesul cetățeanului va fi altul. Nu?”

Vlad Țurcanu: „Uitați-vă, trebuie să discutăm în termeni concreți.”

Anatol Golea: „În termeni concreți.”

Vlad Țurcanu: „Consiliul Audiovizualului a adoptat, în ultimii zece ani, două strategii; una în 2007 și una în 2011, care prevăd (a doua a fost, pur și simplu, ușor îmbunătățită, cea din 2011) aceste strategii pentru o perioadă de aproximativ șapte-zece ani. Se va ajunge la oferirea de licențe de emisie doar într-o proporție covârșitoare de aproximativ 80 la sută doar posturilor de televiziune care transmit informație locală. Ce a urmat? Aceeași situație care a pornit în anii ’90. CCA, dacă ar fi luat la bani mărunți, pe baza propriilor decizii și strategii, ar trebui să fie desființat acest consiliu în ziua următoare după emiterea unor concluzii.”

Anatol Golea: „Dar licența pentru NTV Moldova a fost eliberată până la sau după adoptarea acestei strategii din 2011?”

Vlad Țurcanu: „Nu contează. O dată la șapte ani…

Anatol Golea: „Cum nu contează? Contează!”

Vlad Țurcanu: „O dată la șapte ani se încheie valabilitatea unei licențe de emisie și atunci se examinează prestația postului respectiv, radiodifuzorului respectiv, se vede câte sancțiuni au existat pentru postul respectiv și se decide dacă postul respectiv capătă o nouă licență sau nu. În felul acesta, se construiseră, pe hârtie, lucrurile, dar nu s-au aplicat din rațiuni politice, pentru că actuala componență a Consiliul Audiovizualului nu dă sentimentul că este independentă în deciziile sale și operează niște lucruri de suprafață, care nu ajută cu nimic spațiul audiovizual.”

Anatol Golea: „Față de Consiliul Coordonator al Audiovizualului eu am un singur exemplu, după care nu există credibilitatea acestui consiliu. În alegerile locale din 2015, am văzut la un post de televiziune ziua în amiaza mare în ziua alegerilor cum cineva chema să voteze un anumit candidat, numind numele candidatului, de ce trebuie să votăm… În ziua alegerilor!

Consiliul Coordonator al Audiovizualului a fost sesizat, și nu a întreprins nimic. După aceasta, pentru mine nu mai există, deși s-a schimbat puțin componența consiliului. Și atunci când vorbim despre propaganda din exterior, propaganda rusească, sigur că are impact și sigur că trebuie să întreprindem ceva. În opinia mea, cenzura este…”

Vlad Țurcanu: „Încă o dată. Nu poți vorbi de cenzură…”

Anatol Golea: „Este cenzură.”

Vlad Țurcanu: „…când te referi la niște falsuri. Nu poți trata un concurent, un adversar politic, nu-l poți trata în limitele legii, dacă acesta nu respectă regulile elementare.”

Anatol Golea: „Absolut de acord. Deci, la o încălcare a legii, noi aplicăm cezura, pentru că oricum este cenzură atunci când cramponezi un post de televiziune, este cenzură, scoți ceva, asta nu are altă denumire, dar apare întrebarea: Oare propaganda internă este mai puțin toxică?”

Europa Liberă: Dar să începem cu cea externă.

Anatol Golea: „Nu, ar fi trebuit să începem cu cea internă, pentru că atunci când acorzi licență de emisie unui post de televiziune care se obligă să fie corect și echidistant ș.a.m.d. și dă falsuri evidente. Ați văzut campania cu, ultima campanie cu votul mixt sau votul uninominal, câte falsuri au fost în această campanie?! S-a autosesizat Consiliul Coordonator al Audiovizualului cumva? Au fost întreprinse careva măsuri? Am văzut transparență din ce bani, s-au cheltuit milioane de lei pentru agitație și propagandă cu falsuri… Agitație, sunteți de acord?”

Europa Liberă: Domnul Golea, dar Dvs. spuneți că oricum nu putem rezolva. Ce trebuie să facem?

Anatol Golea: „Eu nu am soluții.”

Vlad Țurcanu: „Este adevărat, numai că trebuie să-i tratăm pe toți radiodifuzorii, pentru că să ne înțelegem: Toată propaganda rusească din Republica Moldova este retransmisă de niște entități juridice moldovenești. Adică, există SRL-uri care au un contract cu o televiziune de la Moscova pentru retransmiterea postului respectiv.

Anatol Golea: „Și mai și plătesc pentru aceasta…”

Vlad Țurcanu: „Da, unele plătesc, altele – mai puțin. Ce voiam să spun este că orice entitate juridică care lucrează în audiovizual trebuie tratată în mod egal.”

Anatol Golea: „Absolut.”

Vlad Țurcanu: „Și un radiodifuzor local sută la sută, și unul care retransmite informații dinspre Federația Rusă.”

Anatol Golea: „Absolut de acord.”

Vlad Țurcanu: „Dar am urmărit în ultima vreme, cu ocazia scandalului în care a fost implicat vicepremierul Rogozin, o deteriorare a mesajului rusesc care vizează Republica Moldova și suntem nevoiți să înghițim niște insulte transmise prin intermediul unor televiziuni rusești.”

Anatol Golea: „De acord.”

Vlad Țurcanu: „Și aceste lucruri trebuie cumva rezolvate. Prin informații de alternativă, vreți să spuneți? Informațiile de alternativă nu ajung să acoperi și este din capul locului o întreprindere lipsită de finalitate să acoperi falsurile – multe și flagrante –, care sunt transmise în spațiul nostru audiovizual.”

Europa Liberă: Domnul Țurcanu, Anatol Golea spune că nu avem o instituție credibilă care să măsoare cât de fals sau nu este?

Vlad Țurcanu: „Nu, nu, asta este o problemă colaterală, aș putea spune, secundară, pentru că, în primul rând, vorbim despre voința politică a clasei politice din Republica Moldova, care n-a fost niciodată puternică această voință, de a schimba lucrurile, de a construi o viziune pentru cetățenii Republicii Moldova. Cred că în Republica Moldova revoluțiile au fost mai mici decât restaurațiile care au urmat. Asta s-a întâmplat și în ‘93-’94, când au venit agrarienii, și în 2001, când a venit Vladimir Voronin, și recent, de doi-trei ani, de când discursul european a căpătat niște note foarte greu de definit. Iată…”

Europa Liberă: Domnul Țurcanu, dar voința este lipsă, pentru că acești politicieni care decid, de fapt, profită din starea asta de lucruri sau nu?

Vlad Țurcanu: „Și asta, bineînțeles, pentru că nu sunt de neglijat niște bani de ordinul a 18 milioane de euro, care era bugetul pentru publicitate televizată prin 2008. Nu-i așa, Anatol?”

Anatol Golea: „Cam așa.”

Vlad Țurcanu: „Acum se cifrează la aproximativ 10 milioane de euro, sunt bani care intră în conturile televiziunilor care reușesc să demonstreze că au o audiență mai mare decât a altora. Dar nu acest lucru primează. A contat faptul că, la nivel politic, moldovenii nu s-au decis să se reorienteze către spațiul european. Au fost niște încercări nereușite, trebuie să recunoaștem, în ciuda semnării Acordului de asociere, dar în linii mari nu putem spune că ne-am întors cu fața spre Vest. Și componenta audiovizualului este un exemplu în acest sens. Ce vedem la televizor, este definitoriu pentru ceea ce avem în minte. Ne influențează informațiile căpătate de la televiziunile rusești pentru opțiunile noastre politice pe care le exprimăm.”

Europa Liberă: Adică, la un sondaj răspundem într-un fel. Domnul Țurcanu, ați deschis cutia Pandorei, sper să putem s-o discutăm. Nu cumva acest comportament, la care faceți trimitere Dvs., este unul deliberat? De ce să-mi ard eu podul spre Răsărit, dacă Dumnezeu știe dacă ne primește în Occident? Oare duplicitatea asta, pe care a formulat-o foarte sincer Vladimir Voronin – noi o să fim acolo unde este laptele mai dulce…

Vlad Țurcanu: „Am auzit și alte exprimări recent din partea unor politicieni care se consideră de opoziție, care spun că nu mai trebuie să ascultăm ce spune Washingtonul, ce spune Moscova, dar trebuie să ne facem politica noastră. De parcă ne-am întors în timp, în anii ‘90, o

politică exact așa cum ați descris-o Dvs., duală, care nu ne-ar putea folosi în niciun fel. Republica Moldova este evident, dacă te uiți la parametrii macroeconomici, la modul în care gândește tineretul, este condamnată să aibă o relație mai mult decât specială cu Occidentul.

Punerea în balanță a factorului rusesc cu cel european nu poate decât să dăuneze Republicii Moldova și faptul că nu ne-am determinat că acesta ne este parcursul, adică prooccidental, se reflectă și la nivelul audiovizualului. Așa este audiovizualul, pentru că așa ni-l dorim noi.

În Polonia, de exemplu, aș aminti un singur fapt, în anii ‘90 a existat interdicția de a se vinde întreg pachetul de acțiuni al ziarelor poloneze până în 2004, atunci când Polonia a aderat la Uniunea Europeană. O treime din pachetul de acțiuni al ziarelor poloneze trebuia să rămână în proprietatea unor entități poloneze. Deci, statul are instrumente, trebuie să aibă și voință, să-și protejeze spațiul informațional, dacă dorește, dacă nu, atunci lasă lucrurile ca și cum să decurgă la întâmplare, dar, de fapt, în spate există interese care diriguiesc, dirijează procesele.”

Anatol Golea: „Asta și este problema, pentru că interesul politic, credeți-mă, nu au grijă cei care se preocupă de interdicția posturilor de televiziune rusești, nu au ei grijă de interesul național și de protejarea spațiului informațional. Au interes politic. Atâta timp cât primează interesul politic, eu nu cred că vom reuși foarte multe, pentru că interesul politic se schimbă, forțele politice se schimbă, legile nu funcționează și nici nu sunt; noi avem Codul audiovizualului din 2006.

Eu am pledat întotdeauna împotriva modificărilor și adoptării unui cod nou, atâta timp cât nu trecem la televiziunea digitală, pentru că nu avea rost, am trecut la televiziunea digitală și avem impetuoasă nevoie de un Cod al audiovizualului nou, adoptarea unui document clar, distinct, fără a se introduce modificări. Noi iarăși am introdus modificare peste modificare cu produsul autohton, acum, după produsul autohton, interdicția, trebuie să fie stipulat într-un Cod al audiovizualului, să nu chinuim Codul audiovizualului și Codul electoral, de altfel. Înainte de fiecare alegeri, se introduc modificări. Să fie lege și să fie respectată. Prin formarea transparentă a Consiliului Coordonator al Audiovizualului, prin formarea Consiliului de Observatori al companiei „Teleradio-Moldova”, unde iarăși sunt probleme și la televiziunea publică. Prin decizii de astea – azi într-o parte, mâine în alta, un pas înainte, doi înapoi – noi nu vom rezolva prea multe lucruri.”

Europa Liberă: Domnul Golea, totuși, ați spus de interese politice. Sunt aceste interese ca în „Trembita” – „Opiati vlasti meniaetsea!”?Stăm și vedem care curent politic va fi mai favorabil pe acela să-l îmbrățișăm?

Anatol Golea: „Așa este. Deocamdată, așa este. Cum se schimbă, se schimbă și componența sau opțiunile unor membri ai Consiliului Coordonator al Audiovizualului care decid și batem pasul pe loc. Bine, eu sunt sigur că acest proiect de lege va fi adoptat la toamnă, probabil, cel târziu, la toamnă.”

Europa Liberă: Dar înainte de a fi adoptat, domnul Golea, se putea face deja, după atâta vorbăria și de fapt asta era întrebarea generică a emisiunii noastre de astăzi: Dacă tot îi vedem pe oamenii aceștia foarte preocupați să rezolve problema asta – să închidă breșele care sunt vitale ca într-un submarin –, poate face așa cum a făcut de bunăvoie Chiril Lucinschi, de exemplu, a renunțat la propagandă sau altcineva?

Anatol Golea: „Un gest frumos. La asta mă și refeream. După care CCA a aplaudat și a acordat licență pentru același post de televiziune altui post de televiziune, care a continuat retransmisia acelorași programe la care a renunțat Chiril Lucinschi…”

Europa Liberă: Da, bomboana la care a renunțat Chiril Lucinschi i-au dat-o cuiva. Se putea face asta decât astăzi?

Anatol Golea: „Foarte frumos. Exemplul este extraordinar. Deci, iată aici se vede mentalitatea și comportamentul celor de la CCA care, apropo, au votat împotrivă, iar peste trei zile au votat pentru. Au convocat o ședință specială, ca să voteze pentru. De ce? Interesul. Peste tot este interesul. Deocamdată, aceasta este situația în Republica Moldova, dar eu vreau să revin și la propaganda internă, pentru că astăzi când vorbești cu oamenii, mergeți la aeroport și vorbiți cu cei care pleacă pentru totdeauna din țară. În fiecare zi, conform statisticii oficiale, 106 persoane pleacă. Uite, acești oameni pleacă, în primul rând, din cauza propagandei interne, din cauza a ceea ce văd…”

Vlad Țurcanu: „..a unei atmosfere și a unei lipse de șanse.”

Anatol Golea: „Atmosfera aceasta creată, Dvs. spuneți că nu este atât de important, să ne lămurim întâi cu propaganda din exterior… De acord, trebuie să ne lămurim, dar noi nu facem nimic pentru propaganda din interior. Și atunci când o să ajungem că trebuie să rezolvăm și problema aceasta, noi nu vom mai avea pentru cine o rezolva, pentru că în sate au rămas doar bătrâni, doar pensionari; tinerii pleacă, și să vedem care sunt cauzele.”

Vlad Țurcanu: „Propaganda ia forme extrem de subtile în ultima perioadă și chiar și exponenții politici pro-estici, să-i numim așa, se transformă și ei, nu mai sunt liniari și nu mai promovează niște concepte strict sovietice, ci încearcă să se muleze pe anumite tendințe care îi atrag pe oameni, încep să se numească, de exemplu, socialiști, încearcă să facă paralele între ceea ce sunt ei și ceea ce se poartă în Occident, dar, până la urmă, vorbim despre politică, pentru că audiovizualul în Republica Moldova, în primul rând, este politică, vorbim despre intenția de a se prezerva în niște forțe politice care să stăvilească pornirile firești ale cetățenilor Republicii Moldova de a se europeniza. Și audiovizualul are, în această ecuație, o cotă-parte importantă, de aceea nici lucrurile nu se schimbă esențial, pentru că miza politică este una extrem de importantă.”