„Pur și simplu, Moldova” - un nou sezon, un nou format

Primul documentar din noul sezon este dedicat, fără mari surprize, pandemiei de coronavirus, Premiera emisiunii va fi difuzată la „Moldova 1” mâine, miercuri, 3 februarie ora 21:20, și în reluare, joi - în limba rusă- tot la Moldova 1, la ora 12:30. O discuție cu autorii primului film, jurnaliștii Eugenia Crețu și Nicu Gușan.

Interviul matinal cu Eugenia Crețu și NIcu Gușan despre noul sezon „Pur și simplu, Moldova”

Eugenia Crețu și Nicu Gușan în timpul filmărilor.

Eugenia Crețu: „În primul rând, formatul este diferit ca durată și ca periodicitate de difuzare. Nu vom mai avea reportaje de 10-15 minute ca anterior, ci niște documentare de 25-30 de minute, care vor fi difuzate o dată pe lună. Ne-am luat răgaz să lucrăm mai mult la un subiect, să încercăm cumva să pătrundem în profunzimea lui, să analizăm la calm problemele, frământările oamenilor acestei țări, pentru că de altfel și denumirea proiectului s-a schimbat - din „Pur și Simplu” în „Pur și Simplu, Moldova”.”

Nicu Gușan: „Deci, cum spunea și Eugenia, noul format ne va permite să vorbim la același subiect cu mai multe personaje din mai multe localități. Asta pentru ca să dăm reprezentativitate oamenilor și celor care vorbesc în reportajele noastre.”

Europa Liberă: Vorbind de reportaje, Nicu, proiectul „Pur și Simplu” a fost lansat în noiembrie 2014, sunt peste șase ani de atunci. Ați cutreierat țara în lung și în lat, inclusiv pe timp de pandemie. Cum reacționează oamenii la acest produs al Europei Libere - documentarele „Pur și Simplu”?

Nicu Gușan: „Păi, având în vedere că proiectul „Pur și Simplu”, dar și noul format - „Pur și Simplu, Moldova” - aduce în lumina reflectoarelor anume subiecte și probleme sociale, probleme cu care se confruntă oamenii zi de zi și atunci când mergem la ei în regiune, în sat, în oraș, în localitate și le spunem despre ce vrem să facem un reportaj, le spunem ce vrem să relatăm, inclusiv la postul public de televiziune unde sunt difuzate aceste reportaje, oamenii sunt mai deschiși să vorbească cu noi.

Un strop de magie pentru copiii bolnavi de cancer

De multe ori, la primul contact cu un om, acesta refuză să vorbească, pentru că oamenii sunt obișnuiți că jurnaliștii merg să-i întrebe doar despre subiecte politice, doar despre subiecte care interesează mai mult un grup mai îngust, dacă pot să spun așa, de cetățeni din Republica Moldova sau despre subiecte cu care ei nu se simt neapărat legați direct sau nu sunt afectați în mod direct și imediat de acele subiecte. Și atunci când le spunem că noi venim să vorbim despre lipsa canalizării sau calitatea apei proaste la ei în sat, sau proiecte pe care s-au dat milioane de lei și n-au mai ajuns să prindă viață în localitatea lor și când le spunem că vrem să relatăm despre astfel de subiecte, bineînțeles că sunt mai deschiși și de multe ori chiar ne recunosc, și când le spunem că suntem de la „Pur și Simplu”, Radio Europa Liberă, imediat vezi cum reacționează într-un mod mai deschis și încep să ne povestească chiar unu, două, trei reportaje pe care ei le-au văzut. Deci, oamenii vor și așteaptă de la presă ca să meargă mai des în localitățile lor.

Pe urmele proiectelor europene

Recent chiar fusesem la Otaci, m-am oprit într-o stație de autobuz și erau acolo vreo 6-7 oameni care m-au înconjurat și fiecare dintre ei avea o problemă să mi-o relateze. Cineva era supărat de problemele din piața locală, de mizeria de acolo și lipsa locurilor pentru vânzători, altcineva spunea că nu au lumină pe strada lor, un altul îmi spunea că drumurile sunt foarte proaste, îndeosebi pentru bătrâni, mai ales că era un timp ploios... Deci, oamenii așteaptă asta de la presă, în primul rând, să meargă să discute despre problemele lor, pentru că presa de multe ori nu neapărat din lipsă de interes, dar poate și din lipsă de resurse, fiindcă astea sunt condițiile presei din Republica Moldova și nu ajunge neapărat la sute de kilometri de Chișinău. Și bineînțeles că proiectul „Pur și Simplu” încearcă să relateze anume despre problemele oamenilor din Moldova profundă, dacă pot să spun așa.”

Europa Liberă: Eugenia, mâine, noul proiect debutează cu documentarul „Marea Adaptare”, dedicat oamenilor și afacerilor care au reușit să se adapteze condițiilor de pandemie și, mai mult, chiar să vadă partea pozitivă a epidemiei de COVID-19. Ce nou vor afla telespectatorii Moldova 1, dar și utilizatorii paginii de internet a Europei Libere despre viața lor post-pandemie, uitându-se la acest documentar?

Eugenia Crețu: „Pandemia a afectat viețile tuturor. Anul trecut a fost sub semnul pandemiei și era firesc cumva să vorbim despre asta, nu am fi putut să ocolim acest subiect, este ceea ce ni se întâmplă tuturor, ne-a afectat pe toți într-o măsură mai mare sau mai mică. Nu ne-am propus neapărat să aducem ceva nou în sens de noutate, de știre prin acest material, încercăm să ne apropiem mai degrabă de niște filme documentare, să arătăm viața oamenilor așa cum este, cu bune și cu rele. Și în acest film am vrut să vedem cum fac față oamenii de lângă noi pandemiei, oameni diferiți – o mamă cu trei copii, toți școlari, care au stat închiși în casă o perioadă ca noi toți în timpul carantinei, niște oameni de afaceri, un proprietar de restaurante, care a trebuit să pună lacătul pe ușă sau proprietarii unei școli de engleză, o doctoriță, o actriță... Deci, oameni din diferite domenii care au trebuit să facă față provocărilor pe care le-a adus această criză în lumea întreagă.

Nu am încercat să arătăm neapărat momente pozitive sau negative, i-am întrebat pe ei cum a fost pentru ei și am fost într-un final surprinși și cu asta am rămas la final de film, cu un mesaj optimist, pentru că acești oameni, deși ne-au vorbit și despre problemele pe care le-au întâmpinat, evident, dar acești oameni au muncit să iasă din crizele în care i-a adus această pandemie, au muncit poate mai mult decât au făcut-o până la pandemie, s-au transformat, și-au transformat afacerile, și-au regândit modul de a privi viața, familia, relațiile cu alți oameni, relațiile cu statul - de ce nu? - în cazul oamenilor de afaceri și, într-un final, au înțeles că în orice criză există și o parte bună, pentru că te mobilizează să fii mai bun, să te schimbi, dacă vrei să mergi înainte.”

Europa Liberă: Eugenia, dar cum a evoluat de-a lungul acestor ani viața oamenilor? În ce măsură filmele „Pur și Simplu” au reușit să schimbe unele destine? Și te întreb pe tine, pentru că ești reporterul care a stat inclusiv la baza formării echipei „Pur și Simplu” atunci, în noiembrie 2014.

Eugenia Crețu și Nicu Gușan în timpul filmărilor.

Eugenia Crețu: „Este adevărat, sunt chiar de la lansarea acestui proiect în această echipă, sunt mai bine de șase ani de atunci și am văzut foarte multe povești, destine, unele povești le-am urmărit, am revenit la ele, am văzut copii născându-se în familii, eroi pe care i-am pierdut între timp. Evident că cel mai frumos feedback pe care îl poate primi un jurnalist este să vadă că ceva se schimbă în urma difuzării unui material. De multe ori chiar oamenii de asta și ne vorbesc, de asta și își deschid sufletele, casele în fața noastră, pentru că speră că, într-un fel sau altul, o problemă li se va rezolva. Nu aș fi foarte optimistă să spun că se întâmplă asta mereu, că am schimbat radical lumea, dar din când în când avem și astfel de bucurii când în urma unui reportaj ceva se schimbă. Bunăoară, pentru o întreprindere în care lucrează persoane cu deficiențe de vedere și care a ajuns în faliment, schimbarea a însemnat că, după difuzarea acestui reportaj despre ei, un lanț mare de magazine le-a oferit gratuit rafturile să-și vândă produsele și pentru mine a fost o bucurie. Iar cel mai recent caz a fost când oamenii despre care am făcut un film, copii născuți în Siberia în familii de deportați și-au recăpătat dreptul, au fost recunoscuți ca victime ale regimurilor totalitare, au ajuns până la Curtea Constituțională care i-a repus în drepturi și au făcut-o nu pentru acea indemnizație de câteva sute de lei, pe care o primesc lunar, ci pentru că erau dublu nedreptățiți, nu doar au suferit în copilăria lor părinții lor, dar toată viața au fost „dușmani ai poporului”, iar de la independență încoace nici măcar nu s-au putut numi victime.”

Europa Liberă: Nicu, o întrebare de final pentru tine. Din ce ai spus mai devreme, îmi dau seama că oamenii din teritoriu, protagoniștii filmelor „Pur și Simplu” nu se prea simt reprezentați la centru, îmi dau seama că există o ruptură, un gol între autorități și cetățeni. Pentru că ați stat de vorbă cu mulți oameni în toți acești ani, care le sunt așteptările și cum poate fi micșorat sau poate chiar eliminat acest gol, această gaură dintre cei de la centru și oamenii din teritoriu?

Nicu Gușan: „Nu cred că este o formulă perfectă care ar rezolva această problemă, dar cel puțin fiecare dintre noi, inclusiv noi, jurnaliștii, trebuie să ne facem treaba. Noi, cei care mergem în teren și vorbim cu oamenii, ei spun ceea ce spun și de multe ori nu se simt reprezentați la nivel de autorități, chiar și la nivel de autorități locale. Sunt lucruri vitale, calitatea apelor, de exemplu. Majoritatea satelor din Republica Moldova nu au acces la o sursă de apă potabilă calitativă și sănătoasă. 30 de ani de independență și această problemă care este una vitală nu a fost rezolvată și, bineînțeles, oamenii nu se simt reprezentați atunci când primarul face concerte care costă mii de euro în localitatea respectivă, dar n-a putut timp de două mandate, de exemplu, să conecteze un apeduct în satul acela.

De aceea este nevoie ca fiecare dintre noi să nu tăcem, să insistăm și să scoatem la lumină problemele cu care se confruntă omul de rând, pentru că, de fapt, această țară în ultimii 30 de ani a pierdut cred că un milion de oameni, dacă nu mai mult, și statisticile arată că suntem mai puțin de trei milioane astăzi. În ritmul acesta nu știu cine va mai rămâne aici, dacă continuăm pur și simplu să mimăm construirea unui stat, să mimăm o viață bună aici, pe când realitatea este cu totul alta.”