Soarele strălucește în valea Eki Narîn, dar, în ciuda vremii perfecte, Tînîcitîk Satarov poartă o jachetă groasă și un voal de protecție în timp ce lucrează. Îmbrăcămintea grea este concepută pentru a-l proteja de albine, dar a fost înțepat atât de des încât nu-l mai deranjează prea mult.
Apicultorul Tînîcitîk Satarov (stânga) cu fiul său Ulîkbek în regiunea Narîn din Kârgâzstan la începutul lunii august.
Apicultorul în vârstă de 36 de ani are stupi de mai bine de 10 ani. Din mai până în august, el se deplasează prin Kârgâzstan la vânătoare de câmpuri cu flori unde albinele sale pot culege polen pentru nectar. Astăzi, întreaga familie a lui Satarov este implicată în afacerea cu miere. Tatăl și fratele său lucrează cu albinele, iar soția sa este vânzătoare la casa lor din Bișkek. Cei doi fii mai mici ai apicultorului ajută și ei pe parcursul vacanței de vară.
„Fratele meu și-a instalat stupii acolo, pe partea cealaltă a muntelui”, spune Satarov, arătând spre sud. „Iar eu lucrez aici cu tatăl meu și cu băieții mei”.
Locul unde se întâlnesc râurile Narîn Mare și Narîn Mic, lângă orașul Narîn din centrul Kârgâzstanului. Cursurile de apă se varsă în cele din urmă în râul Sîrdaria.
Stupii lui Satarov se află pe o remorcă mobilă, care permite transportarea albinelor de pe o pajiște kârgâză pe alta. „Voi începe din regiunea Șu, apoi mă voi muta la Issîk-Kul și de acolo în regiunea Narîn. Eki Narîn este ultima oprire”, explică Satarov. „În curând vom primi ultima miere a sezonului, apoi ne vom întoarce la Bișkek”.
Dar munca nu se va încheia odată cu sosirea toamnei. „După aceea, vom avea grijă de albine; ele trebuie să fie pregătite pentru iarnă”, spune apicultorul.
Eki Narîn este locul unde râurile de munte Narînul Mare și Narînul Mic se întâlnesc pentru a forma râul Narîn, una dintre cele mai importante surse de apă din Asia Centrală. Narîn traversează câmpia Ferghana și se unește în cele din urmă cu râul Sîrdaria în Uzbekistan.
Apiarul mobil al familiei Satarov în valea Eki Narîn din regiunea Narîn din Kârgâzstan
Potrivit lui Satarov, mierea colectată din Valea Eki Narîn are proprietăți curative, ceea ce o face foarte căutată.
„Cu cât urci mai sus pe munți, cu atât este mai bună. Aici nu se poate colecta la fel de multă miere ca la câmpie, dar mierea de aici este curată și foarte aromată.” Peste 15 specii de flori cresc în acești munți. „Acesta este motivul pentru care mierea de Narîn este foarte apreciată în Kârgâzstan”, spune Satarov.
Satarov lucrează în apiarul său mobil.
Familia încearcă să-și amplaseze stupii lângă câmpurile de flori, astfel încât albinele lor să petreacă mai mult timp adunând nectar și să consume mai puțină energie zburând în căutarea florilor.
Aerul vibrează de la zecile de mii de albine din jurul stupilor mobili. Albinele se așează pe camera mea și pe mâini. Doar costumul de apicultor împrumutat de la Satarov îmi permite să stau în mijlocul furtunii de albine.
Cel mai mic fiu al lui Tînîcitîk Satarov, Tînai, are 8 ani.
Familia Satarov are acum 130 de stupi și mai mult de 30.000 de albine. „Zece mii dintre ele colectează nectar, în timp ce restul lucrează în stup”, explică apicultorul. „Au mult de lucru”.
Satarov spune că îi place munca. Este ușoară și câștigă suficient pentru a-și întreține familia pe tot parcursul anului.
Cea mai grea parte a fost începerea afacerii, spune apicultorul. A cheltuit mult timp și bani pentru a transforma o remorcă veche într-un apiar. Dar, având cunoștințe de sudură, apicultorul a reușit să construiască remorca manual, cu ajutorul tatălui său.
Pe lângă stupi, rulota are o zonă de dormit cu paturi suprapuse, un spațiu de lucru unde se recoltează mierea și o zonă de luat masa.
Stupi în apiarul mobil
Rîsbek Satarov, cel mai în vârstă membru al familiei de apicultori, are 64 de ani. Recent s-a pensionat și acum își dedică tot timpul albinelor familiei și ajută la creșterea nepoților săi. El crede că munca în natură este benefică pentru el. „Dacă nu am avea acest stup, aș sta doar sprijinit în bâtă, acasă,” glumește pensionarul.
Familia Satarov vinde cea mai mare parte a recoltei direct consumatorilor, ceea ce aduce cel mai mare profit, dar o mare parte din miere este vândută cumpărătorilor en-gros. Un kilogram de miere de munte se vinde cu 500-600 de somi (aproximativ 6-7 dolari).
Rîsbek Satarov
Apicultorii spun că recolta depinde foarte mult de vreme. În timpul verilor moderate, florile înfloresc din plin și stupii devin grei cu miere.
Dar schimbările climatice afectează apicultorii de aici. Verile devin tot mai fierbinți, iar apicultorii urcă munții în căutarea pajiștilor mai răcoroase.
Recent, au reușit să recolteze niște „miere albă” rară din șofranul care crește în Narîn. Unii cred că mierea are capacitatea de a ameliora durerea și chiar de a ajuta la combaterea cancerului.
Satarov spune că apele din Valea Eki Narîn fac din aceasta un loc ideal pentru apicultură. „Iarba este nutritivă pe malurile râului și sunt multe flori.”
Stupi în apiarul mobil
Apicultorul a auzit despre moartea în masă a albinelor în multe țări dezvoltate, dar spune că nu a observat o creștere a mortalității propriilor sale albine.
„Dacă albinele mor în regiunea noastră, este din cauza faptului că fermierii folosesc multe chimicale pe culturile lor. Astăzi, nimic nu este cultivat fără chimicale,” spune Satarov.
„Căpșunile, zmeura, merele – toate sunt cultivate cu chimicale. Eu cumpăr fructe și legume doar de la fermierii pe care îi cunosc de mulți ani. Încerc să nu cumpăr de la străini și nu dau niciodată [produsele lor] copiilor mei.”
După ce pajiștile de munte vor înflori și toată mierea va fi colectată, familia Satarov își va strânge stupii și se va întoarce în oraș. Satarov speră că clima din Kârgâzstan va permite încă mulți ani de apicultură și spune că visează ca „nu numai copiii mei, ci și nepoții mei să se ocupe de această afacere”.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te