Deunăzi, premierul Pavel Filip s-a arătat îngrijorat de proporţiile pe care le-a luat evaziunea fiscală , avertîzînd că „TOŢI VOR PLĂTI IMPOZITE”. Domnul Filip şi-a caracterizat propriul mesaj drept unul „foarte serios şi foarte dur”…
Ce să spunem? Sărim în sus de bucurie? E pe ducă balaurul evaziunii fiscale? Eu zic să rămînem în continuare liniştiţi. De la cuvintele politicienilor la fapte sînt ani-lumină în RM!
Your browser doesn’t support HTML5
Evaziunea fiscală remarcată de premier
Cu evaziunea fiscală au mai luptat aici, cu surle şi tobe, şi alţi conducători ai tranziţiei. Evaziunea fiscală însă pare aici veşnică. Poate pentru că nici nu a prea luptat serios nimeni cu ea.
A numărat cineva cîţi agenţi economici au avut aici în anii tranziţiei aşa-zisa contabilitate dublă? Şi s-a întrebat de ce? Eu am întîlnit odată un patron care mi-a mărturisit că practică evaziunea fiscală de nevoie, pentru că mediul e sufocant.
„Dacă aş plăti toate impozitele, aş falimenta!” a spus cu fermă convingere patronul. E foarte posibil că şi acum nu le plăteşte. E posibil să nu le plătească şi după declaraţia lui Pavel Filip.
Dar haideţi să ne punem nişte întrebări fireşti în atare situaţie. Nu există cumva nişte agenţi economici privilegiaţi în Moldova? Sau poate toţi au de-a face cu aceleaşi bariere şi cu aceleaşi controale riguroase? Or în mase circulă demult zvonul că cinovnicii îi favorizează pe unii în detrimentul altora. Dar cum îi stimulează statul pe patroni să plătească impozitele? Numai cu ameninţări?
O întrebare importantă este următoarea: cum se leagă dorinţa de a-i obliga pe toţi să plătească impozite cu intenţia anterioară de a face o mare amnistie fiscală? Păi, dacă statul nu are bani pentru pensii, despre ce amnistii mai poate fi vorba?
La noi pasagerul şi taxatorul din troleibuz păcălesc zilnic Regia Transport Electric, la noi fiecare al doilea om nu ia bonul casei de marcaj, iar noi vrem să plătească toţi impozite. Ideea nu e rea, dar e utopică, dacă ne uităm bine în jurul nostru.