Atîtea bazaconii se întîmplă în ţara asta, atîtea mişmaşuri şi eşecuri, iar guvernanţii nu au mari emoţii şi continuă să ne bombardeze cu discursuri emfatice-sterile ca şi cum nu există nici o problemă.
Orice s-ar întîmpla, ei fredonează aceeaşi melodie, melodia integrării europene. Domnul Iurie Leancă a fost la Strasbourg şi acolo a spus iată ce: „Dacă Republica Moldova doreşte să devină o ţară funcţională şi prosperă, nu avem altă opţiune decît să ne apropiem de Uniunea Europeană şi să adoptăm bunele practici şi legislaţia din UE”.
Your browser doesn’t support HTML5
Aceleaşi discursuri, aceeaşi situaţie proastă
Frumoasă declaraţie, nu-i aşa? Numai că are această declaraţie un iz de naftalină. Şi-apoi, ce înseamnă „dacă Moldova doreşte”? Păi, nu e domnul Leancă un conducător al ţării care să ştie doreşte sau nu Moldova asta? Cum adică „dacă doreşte”? Deşi, pe de altă parte, Domnul Leancă are dreptate: Moldova niciodată nu a ştiut cu adevărat ce doreşte. Pentru că ciordirea miliardului din bănci, vînătoarea din Pădurea Domnească, cazul Brăguţa şi cazul Dedeman nu prea au legătură cu bunele practici invocate de Iurie Leancă. Aş zice că practicile sus-pomenite sunt foarte bizare şi par decupate din alte spaţii geografice, nicidecum din Uniunea Europeană.
Ce vreau să spun? Nu reuşim să facem mai nimic timp de 26 de ani. Muşmaşul şi birocraţia se simt în voia lor, pe cînd guvernanţii ne hrănesc cu aceleaşi sintagme perimate. Şi le rostesc cu seninătate, cu încredere. Păi, stimabililor, cît timp o să ne mai spuneţi frazele astea frumoase-inutile? Sau credeţi că suntem proşti ca noaptea?