Preşedintele Dodon e preocupat mai mereu de acţiunile unioniştilor, vorbeşte despre pericolul mare al unionismului şi ameninţă că unionismul va fi scos în afara legii.
Că e preocupat de statalitate, în calitatea sa de preşedinte, nu e un lucru rău, în principiu. O fi bună statalitatea asta. Dacă cetăţenii vor cu adevărat acest stat şi dacă statul are grijă cu adevărat de cetăţenii săi. Eu am mari dubii în ceea ce priveşte grija maşinăriei statale pentru cetăţeni. Cred că de pe urma statalităţii a avut de profitat mai cu seamă o castă rapace-nesăţioasă a cinovncilor şi conducătorilor autohtoni. Pentru ei statalitatea e o vacă sfîntă. Dar pentru oamenii care sunt încolţiţi mereu de griji, pentru cei plecaţi în Rusia şi Italia, pentru cei cu pensii mizerabile, diferite de ale judecătorilor, ce-o fi statalitatea?
Your browser doesn’t support HTML5
Statalitatea între unionism şi separatism
Igor Dodon blamează unionismul, vrea să-l pedepsească. În general, nu e normal să-i interzici omului să dorească ceva. Un cetăţean al RM, care nu a căzut de pe Marte, care plăteşte impozite, are dreptul să dorească Unirea cu România. Şi atîta timp cît nu-şi impune idealul acesta prin violenţă, care e problema?
Pentru Igor Dodon unionismul e mai periculos decît separatismul transnistrean. Iarăşi e o idee lipsită de logică. Dacă aperi fervent statalitatea, toţi cei care o contestă trebuie să fie în aceeaşi oală. Şi-apoi de ce un unionist, care nu a anexat vreun raion şi nu a adus aici Armata Română, e mai periculos decît separatistul care şi-a făcut ţara sa RMN, sprijinit de armata a 14-a?
Igor Dodon ar trebui să înţeleagă că o statalitate abstractă, sterilă, care ignoră grijile oamenilor, nu are nici o valoare. Dacă lucrurile vor continua în aceeaşi manieră, dacă hoţia şi sărăcia vor rămîne la fel, apărătorii statalităţii vor deveni tot mai puţini, pe cînd numărul celor dornici de a se uni cu România, Rusia şi chiar cu orice alt stat va creşte enorm. El şi acum nu e mic.