Preşedintele Igor Dodon voia un referendum consultativ pentru a modifica nişte lucruri care i se par greşite. Trec cu vederea peste dorinţa lui Igor Dodon de a înlocui „Istoria Românilor” cu „Istoria Moldovei”, ca să nu zică cineva că sînt „românizator” sau „antistatal”, şi o să mă opresc la o altă reformă dorită de preşedinte.
Vasăzică, vrea Igor Dodon să micşoreze numărul deputaţilor de la 101 la 71. Preşedintele crede că ţara are prea mulţi deputaţi şi că prea mulţi bani se cheltuiesc pentru întreţinerea lor. În fond, ideea nu e rea. Şi eu cred că, ţinîndu-se cont de randamentul conducătorilor, contribuabilii moldoveni aruncă prea mulţi bani pe vînt. Sunt convins că va fi la fel, dacă vom avea 51 sau 31 de deputaţi. Mai rău nu are cum să fie. Şi atunci de ce să hrăneşti tocmai 101 de parlamentari? Deci ideea lui Igor Dodon parcă e OK.
Your browser doesn’t support HTML5
Igor Dodon şi numărul deputaţilor
O întrebare mi se pare însă necesară într-o atare discuţie. Dar cît de mare e nevoia contribuabilului moldovean de a hrăni instituţia prezidenţială? Ce foloase concrete, palpabile, a avut contribuabilul moldovean de pe urma faptului că i-a ţinut ani de zile în spinare pe domnii Snegur, Lucinschi, Voronin, Timofte? Am devenit mai fericiţi, mai bogaţi, mai protejaţi datorită activităţii Preşedinţiei? Eu nu văd nici o legătură între existenţa acestei instituţii şi calitatea vieţii contribuabililor. Dimpotrivă, domnii preşedinţi au avut în mod sigur de cîştigat şi s-au ales cu o viaţă frumoasă şi cu pensii bune.
De aceea, domnul Igor Dodon, dacă tot vrea micşorarea numărului de deputaţi, n-ar strica să se întrebe ce are de cîştigat omul simplu din activitatea maşinăriei prezidenţiale, cu consilierii şi cu Condriţele ei. Înţeleg că el acum e preşedinte şi se simte bine în fotoliul prezidenţial, dar oamenii ce au de cîştigat? Ce obţin în afară de tot soiul de declaraţii ritoase şi zvîrcoleli geopolitice?