Your browser doesn’t support HTML5
Odiseea fostului preşedinte român, Traian Băsescu, cea cu cetăţenia Republicii Moldova, continuă. Mai întîi preşedintele Igor Dodon i-a anulat, printr-un decret, cetăţenia RM lui Băsescu. Iar deunăzi Judecătoria Chişinău a respins cererea lui Traian Băsescu care contesta anularea cetăţeniei moldoveneşti.
Nu vreau să intru acum în detalii juridice, care mă depăşesc, sau să încerc să caut dedesubturi politice într-o problemă aparent juridică. Vreau să discut despre altceva. Într-o emisiune televizată, Traian Băsescu vorbea despre 6 deputaţi socialişti moldoveni care au cetăţenie română şi care chipurile nu renunţă la cetăţenia română din cauză că renunţarea asta e foarte dificilă. În realitate, zice Băsescu, nu e nimic complicat. Trebuie doar să scrii o cerere. Păi, e dificil sau uşor?
La o adică, un simplu muritor ar putea să se întrebe: de ce să nu aibă Băsescu cetăţenie moldovenească dacă nişte deputaţi socialişti, adică pro-ruşi, au cetăţenie română? Şi-apoi cum se leagă predilecţia pentru Rusia cu cetăţenia română? Nu e un soi de ipocrizie dezgustătoare asta? Îndemni oamenii să meargă în Uniunea Euro-Asiatică şi ai în buzunar paşaportul românesc european? Păi, dacă îl împiedică pe Băsescu să aibă cetăţenie moldovenească, n-ar trebui şi socialiştii să renunţe la cetăţenia română? Mi se pare că e o problemă de moralitate asta care ar trebui să dea de gîndit alegătorilor.
Se spune că în politică nu există moralitate. În realitate, politica fără moralitate e un tomberon prost mirositor. În mod normal, politicianul pro-rus cu paşaport românesc, ca şi cel pro-român cu paşaport rusesc, ar trebui să provoace cel puţin nişte nedumeriri.