Născut la 28 februarie 1984 în satul Gura Galbenei, raionul Cimișlia. A studiat teologie pastorală la Academia de Teologie Ortodoxă din Chișinău, a fost preot capelan la penitenciarul Nr. 3 din orașul Leova, iar în prezent este preot militar, paroh al Bisericii Sf. Irh. Nicolae din s. Sagaidac, r. Cimișlia, și protopop al raionului Cimișlia. Autor al două volume de versuri: „Ecoul Iubirii” și „Între două tărâmuri”, dar și al unei cărți pentru copii - „Ghicitori pentru cei mici”.
Luni
E ultima zi a lunii septembrie. Toamna se face tot mai simțită, zorii zilei se revarsă cu întârziere. Eu și soția ne trezim de obicei la ora 6:30, soția a și început să pregătească hainele copiilor de școală, între timp eu am pregătit cafeaua pentru noi și terci pentru copii pentru a lua micul dejun. La ora 7:00 am trezit și copiii, după ce am luat dejunul am ieșit din casă. Eu l-am însoțit pe Gabriel la școală. Chiar dacă școala este la 5 minute de casă, conform regulamentului, copiii de clasa 1 trebuie să fie însoțiți de un părinte. Fiica Sabrina, care este în clasa a 10-a, a plecat și ea la liceu, iar soția la lucru. Ca de obicei, în cele 5 minute până la școală Gabriel a reușit să-mi pună o mulțime de întrebări, așa cum face el și exact așa cum făceam eu în copilărie, l-am condus până la pragul școlii, i-am urat o zi frumoasă și m-am pornit înapoi spre casă.
Astăzi pentru mine este o zi liberă, nu am prea importante lucruri pe agendă, de aceea m-am oprit puțin pe o bancă să mai respir aer curat, să-mi mai adun gândurile și să admir puțin frunzele îngălbenite căzute pe jos, conturând din ce în ce mai mult peisajul toamnei. Peste vreo 20 de minute m-am ridicat și am revenit acasă, am adunat din jucăriile și hainele copiilor, așezându-le la locul lor, apoi mi-am luat cartea „Inteligența socială” de Daniel Goleman, pe care am început să o citesc săptămână trecută, am profitat de liniște și timpul liber pentru a mai lectura câteva pagini. La ora 12:00 m-am dus să iau băiatul de la școală, el este foarte fericit când vin eu după el pentru că imediat își face planurile ce jucării sau cărți de colorat să-i mai cumpăr și deja știe că cu mine e posibil - îi cedez ușor, spre deosebire de mama.
80% din crime și fărădelegi sunt făcute de cei în stare de ebrietate. Pentru mine concluzia este clară - dușmanul numărul unu al omului este alcoolul...
Zis și făcut. Am intrat mai întâi în magazinul de cărți, apoi în magazinul de jucării, și-a mai luat un suc și ne-am întors fericiți acasă, am luat masa, apoi am plecat împreună la spălătoria auto. Pe drum, Gabriel a reluat șirul întrebărilor, eu îl întrebam cum a fost la școală, iar el - tot felul de întrebări copilărești despre omul-păianjen, Hulk și toți eroii care se difuzează în ultimul timp la TV. Am lăsat mașina la spălat, iar noi ne-am așezat pe o bancă să mai profităm de soare, peste câteva clipe am observat mai multe echipaje de poliție care au blocat strada Alba Iulia și mi-am dat seama că ceva s-a întâmplat, am mers și noi din curiozitate în acea direcție, unde era adunată o mulțime de oameni, echipaje de pompieri, ambulanțe. Ne-am apropiat de intersecția străzilor Alba Iulia și Onisifor Ghibu unde tocmai avuse loc un groaznic accident dintre un Porsche Cayenne și un troleibuz de pe ruta 21. Un purtător de cuvânt anunța în fața camerelor de luat vederi că în urma impactului a decedat un bărbat și mai mulți oameni răniți au fost preluați și duși la Spitalul de urgență. N-am putut privi prea mult aceste imagini și ne-am întors să luăm mașina de la spălătorie, dar totuși am rămas marcat de cele văzute, iar gândurile mele în următoarele minute erau concentrate asupra vieții... Trei lucruri nu le cunoaște omul în această viață: când, cum și unde va muri. Ce-i care mor pleacă, dar câtă durere rămâne în urmă, cât de traumați rămân copiii, nu m-aș mira dacă se va constata că cauza accidentului a fost alcoolul. Am fost preot capelan în penitenciarul Nr. 3 din or. Leova unde am avut ocazia să discut cu mulți deținuți și am constatat că 80% din crime și fărădelegi sunt făcute de cei în stare de ebrietate. Pentru mine concluzia este clară - dușmanul numărul unu al omului este alcoolul. Mi-aș dori să nu fie de vină și în acest accident alcoolul, deși mă îndoiesc.
Am luat mașina de la spălătorie și apoi am mers cu Gabriel la piața Delfin, am cumpărat cele necesare ca să pregătesc masa de seară și ne-am întors acasă unde era deja revenită de la liceu și fiica Sabrina. Gabriel și-a luat cartea de colorat pe care o procurasem, a pornit televizorul și s-a apucat de colorat în timp ce privea desene animate, iar eu și fiica ne-am retras la bucătărie să pregătim mâncarea pentru cină. Așa e regula la noi - cine e acasă, pregătește mâncare, iar dacă suntem toți, ne implicăm toți. La ora 18:00 am ieșit cu băiatul afară, la joacă, fiica a rămas să-și pregătească temele, la 19:30 am revenit în casă, am așezat masa, între timp s-a întors și soția de la lucru și am luat cina. Soția s-a retras cu Gabriel să pregătească temele pentru a doua zi, iar eu mi-am notat câteva gânduri în agendă pentru mâine, deoarece va avea loc o ședință în cadrul episcopiei, care se va desfășura la Cahul, și eu, ca nou protopop al circumscripției Cimișlia, trebuie să fiu pregătit. Până mi-am notat eu gândurile mele au terminat și ei cu temele, am schimbat câteva vorbe și ne-am băgat la somn luându-ne rămas bun de la ultima zi a lunii septembrie 2019.
Marți
Ziua oamenilor în etate. Ora 5:30. Alarma telefonului a început să sune, m-am ridicat în liniște din pat, cu grijă să nu-mi trezesc soția și copiii, mi-am luat lucrurile necesare și am pornit spre Cahul. Urmează să parcurg 170 de km și m-am trezit mai dimineață, asigurându-mă că ajung la timp.
M-am oprit la o benzinărie să-mi fac plinul la mașină, mi-am luat o cafea și am pornit la drum. Am început să reflectez puțin la oamenii în etate, la povara bătrâneții, la câți oameni își trăiesc bătrânețea singuri în timp ce copiii sunt la mii de km distanță, pe care îi văd o dată sau de două ori pe an, sau poate chiar și mai rar, câți dintre ei sunt uitați prin azilurile de bătrâni, câți dintre ei cerșesc pe la colțuri de străzi pentru o bucată de pâine. Vrând-nevrând mă întreb oare cum va fi bătrânețea mea. Realizez că acum trăiesc cei mai frumoși ani, când copiii mai fac zgomot prin casă, când mai fac câte o ghidușie sau chiar vreo poznă, că pe urmă cine știe încotro își iau zborul. Mi-am amintit de versurile pe care le-am scris cu ceva timp în urmă:
Tinerețe, mai stai să-ți spun ceva
Tinerețe, mai stai să-ți spun ceva,
Atât de multe am să-ți povestesc.
Rămâi la mine orișicât ai vrea.
Nu te grăbi, nici eu nu mă grăbesc.
Tinerețe, vezi frunzele de nuc?
Cum au căzut în toamnă ruginii.
De ce și anii mei la fel se duc?
De ce să pleci? De ce să nu rămâi?
Tinerețe vezi codrul cum e trist?
Că multe păsărele au plecat.
Cât de frumos era el înverzit.
De ce să pleci? Cu ce te-am supărat?
Tinerețe, vezi, lacul e pustiu,
Cum geme el în valurile reci.
Chiar vrei și eu ca el să fiu?
Nu te grăbi, de ce ai vrea să pleci?
Tinerețe, mai rămâi la mine,
Să-ți povestesc de stele și de zei.
Te-ai supărat și pleci luând cu tine,
Cei mai frumoși din viață ani ai mei.
La ora 9: 30 am ajuns la Cahul, capitala țării de sud, un oraș pe care îl cunosc bine, deoarece primii 4 ani de preoție i-am slujit în satul Brînza din acest raion și ori de câte ori mă aflu în acest oraș sunt cuprins de nostalgie, îmi amintesc de anii tinereții, de ziarul Theologus pe care împreună cu alți trei colegi preoți l-am fondat și ne întâlneam săptămânal scriind diverse articole de credință ortodoxă. Până să înceapă ședința, am mai schimbat câteva vorbe cu unii colegi, împărtășindu-ne cu diferite experiențe.
Ședința care a fost condusă de Vlădica Anatolie s-a încheiat la ora 14:00, iar eu mi-am reluat drumul spre Chișinău. În drum, dacă tot este ziua oamenilor în etate, m-am oprit să-mi vizitez părinții care locuiesc în s. Gura Galbenei, r. Cimișlia. Am luat în grabă masa cu ei după care mama, ca de obicei, mi-a umplut o geantă cu ce au ei pe la țară - carne, ouă cartofi, tot ce a găsit mai bun mi-a pus în ea. Mi-am sărutat părinții și am pornit spre casă. Între timp, am fost telefonat de editorul Dan Deșliu de la Turnul Severin cel care sa îngrijit de editarea volumului meu de poezie „Între două tărâmuri”, anunțându-mă că tocmai a preluat de la tipografie cărțile - o veste bună pentru mine. Ajuns acasă, i-am dat vestea și soției care astăzi avea zi liberă, dar care a rămas să se îngrijească de copii și de treburile casnice bucurându-ne împreună de apariția acestui volum. Am ieșit apoi cu copiii afară, la o mică plimbare, după care am revenit să luăm cina, am urmărit dezbaterile electorale și am mai citit câteva pagini din cartea lui Goleman.
Miercuri
Ziua internațională a non-violenței. Astăzi m-am trezit la ora 7:00, am dormit ceva mai mult, probabil după ziua încărcată de ieri, am pregătit cafeaua și micul dejun în timp ce soția pregătea copiii de școală. Am însoțit băiețelul la școală, după care am revenit acasă și am anunțat telefonic preoții din circumscripția Cimișlia despre următoarea ședință din cadrul protopopiatului. Mai mulți prieteni m-au felicitat telefonic, dar și prin mesaje, cu apariția noului volum de poezie, astfel urările lor mi-au făcut ziua mai frumoasă, iar unii mi-au promis că vor lua parte la lansarea volumului. Mesajele lor și cuvintele de apreciere mă motivează să continui să scriu și mă bucur foarte mult că aceste gânduri expuse în versuri ajung la inimile mai multor oameni, știu că nu mă voi îmbogăți niciodată din versurile pe care le scriu, însă satisfacția mea este că ele totuși ajung la sufletele celor ce le citesc.
Mă bucur că aceste gânduri expuse în versuri ajung la inimile mai multor oameni...
La ora 12:00 am mers să-l iau pe Gabriel de la școală, ne-am plimbat puțin pe aleile din preajma casei, el s-a mai jucat la tobogane, a profitat din nou că am venit eu după el și iarăși am trecut pe la magazinul de cărți și de această dată și-a mai luat o carte de colorat și imediat ce am ajuns acasă s-a și apucat să coloreze, iar eu am pregătit mâncarea pentru cină. Spre seară ne-am înțeles cu niște prieteni de familie să vizităm un alt bun prieten, la spital, care recent a plecat în vacanță în Muntenegru, iar acolo a suferit un accident vascular cerebral fiind internat mai multe zile, a fost nevoie să meargă o ambulanță însoțită de medici de la Chișinău până în Muntenegru, să-l preia de acolo și să-l aducă în siguranță. Astăzi își sărbătorește aniversarea a 45 de ani, ne-am dus să-i fim alături în aceste clipe urându-i multă sănătate și să revină cât mai curând în sânul familiei.
Joi
După ce am luat micul dejun și am dus copiii la școală, am mers cu soția să facem unele cumpărături - duminică urmează să fim nănași pentru a treia oară, am procurat câteva daruri pentru noii noștri fini.
La ora 12:00 am mers să iau copilul de la școală, iar după masă am mers la niște prieteni care s-au mutat recent în casă nouă, le-am binecuvântat casa, am stat câteva clipe la masă unde am discutat mai multe subiecte și pentru că suntem în campanie electorală au profitat de moment să mă întrebe de ce unii preoți sau preotese candidează la funcția de primar sau consilier. Am încercat să le argumentez că orice cetățean este în drept să se implice în viața politică dacă dorește. Totuși, în viziunea mea cred că menirea unui preot este să-i unească pe oameni, să-i îndrume, să se ierte, să se iubească, dar nu să-i divizeze pe criterii politice. Oricum nu sunt eu în drept să-mi judec aproapele, fiecare are dreptul să facă ce dorește. Dacă toți am fi la fel, cred că lumea ar fi plictisitoare, dar în același timp țin cont și de vorbele Marelui apostolul Pavel: Toate îmi sunt permise dar nu toate îmi sunt spre folos.
Spre seară mi-am ajutat copiii la teme și am ieșit cu toții la o mică plimbare în aer liber pe aleea din fața blocului. Plimbarea n-a fost prea lungă, la scurt timp s-a stârnit vânt și a început să plouă.
Vineri
...să fie mereu la dispoziția enoriașilor, să aibă tot timpul un cuvânt de învățătură, un sfat, o vorbă blândă; să-i îndemne la iertare, unitate, milostenie...
Ziua Profesorului. Vântul și ploaia ne face să simțim toamna din ce în ce mai bine. Am mers de dimineață la parohie, în drum am felicitat și mulțumit unii profesori pentru măiestria cu care au contribuit la educarea mea, dorindu-le multă sănătate și realizări frumoase în viitor. Apoi am săvârșit Taina Sfântului Maslu și împărtășit doi bolnavi. La ora 15:00 am săvârșit Taina Sfintei Cununii pentru doi tineri frumoși care s-au hotărât să-și unească destinele în fața sfântului altar. I-am felicitat cu această frumoasă ocazie dorindu-le drum bun în viață și mulți ani binecuvântați! După Taina Sfintei Cununii am revenit acasă, în sânul familiei.
Acestea sunt activitățile unui preot, în linii generale, care trebuie să fie mereu la dispoziția enoriașilor, să aibă tot timpul un cuvânt de învățătură, un sfat, o vorbă blândă, să-i îndemne la iertare, unitate, milostenie; fiecare trebuie să vadă în aproapele său chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Însuși el, preotul, trebuie să fie un model pentru creștini.
Închei acest jurnal săptămânal cu o strofă din cugetările mele:
Fiecare are-o cruce,
Mai ușoară sau mai grea.
Ți s-a dat doar cât poți duce,
Chiar după puterea ta.