Un scandal care a făcut valuri în cursul lunii septembrie a reizbucnit luni, după ce directorul suspendat al Memorialului Stasi din Berlin/Hohenschönhausen, a încercat să-şi preia din nou postul. Asta după ce un tribunal i-a dat dreptate şi a considerat suspendarea sa drept un act nelegal, anulînd însă apoi decizia iniţială (Cf. „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, 26.11. 2018). Ex-directorul Hubertus Knabe a fost suspendat din cauza faptului că nu a luat măsuri împotriva unor acţiuni de hărţuire sexuală a unor femei de care a fost acuzat adjunctul său.
Your browser doesn’t support HTML5
Reconsiderarea critică a comunismului
Dezvăluirile legate de aceste incidente s-au soldat cu demiterea adjunctului şi apoi cu suspendarea directorului, Hubertus Knabe.
Întreaga afacere a stîrnit o dezbatere legată de metodele îndoielnice în ceea ce priveşte reonsiderarea critică a trecutului comunist, promovată de către Memorialul din Hohenschönhausen. În acest context, s-a reproşat directorului şi unor colaboratori ai Memorialului că ar promova o „pedagogie emoţionalizată şi strict anti-comunistă”, ignorînd principiile obiectivităţii istorice. Ca exemplu pentru acest fel de tratare „mono-perspectivistă” şi resentimentară a istoriei recente s-a evocat afirmaţia că Stasi ar fi folosit substanţe radioactive pentru a anihila opozanţi. Se ştie că nu există nicio o dovadă că Stasi ar fi recurs la metoda de anihilare radioactivă, dovedindu-se că astfel de povestiri nu sînt decît o pură ficţiune care a circulat ca zvon în cercurile unor foşti deţinuţi politici.
Scandalul de la Memorialul Hohenschönhausen s-a transformat acum într-un simbol al crizei în care se află reconsiderea critică a trecutului comunist. Asta afirmă şi istoricul Ilko-Sascha Kowalczuk, el însuşi un fost opozant est-german.
Deja în anii trecuţi, Kowalczuk a atras atenţia asupra exagerărilor privind numărul colaboratorilor neoficiali ai Stasi (unii afirmau, fără probe, că ar fi existat 189.000 de agenţi, în realitate au fost doar 109.000). Într-un interviu acordat radiodifuziunii naţionale, Kowalczuk a cerut profesionalizarea cercetării istoriei, afirmînd:
„În anii 1990 am avut dorinţa de a reda o voce victimelor regimului comunist, să povestim biografiile lor şi, astfel, să le facem dreptate. Altă alternativă nici n-a existat atunci pentru că era vorba de a opune miturilor comuniste naraţiuni noi. În cursul deceniilor s-a pierdut echilibrul. Au dominat aşa-zisele imagini în alb-negru. Au dispărut nuanţele. Se vorbea numai despre sistemul politic, despre victime, despre rezistenţă. Din cauza aceasta procesul reconsiderării a pierdut o mare parte a audienţei din societate. Mulţi nu se puteau recunoaşte în aceste naraţiuni şi se întrebau ce au toate astea de-a face cu mine.”
Într-un articol, publicat în „Süddeutsche Zeitung”, acelaşi istoric l-a criticat pe directorul Memorialului Hohenschönhausen că a promovat masiv o imagine unilaterală a unei istorii complexe. În acelaşi timp a respins şi insinuările că cineva ar fi pus la cale un complot pentru a-l detrona pe Hubertus Knabe.
Ideea complotului a fost reluată acum din nou, mai ales în publicaţii cu o tentă declarat conservatoare. Astfel, gazeta virtuală, conservatoare, „Tichys Einblicke”, susţinea luni:
„Senatorul pentru cultură, [Klaus] Lederer, într-o nesfîntă alianţă cu ministra de stat pentru cultură, Monika Grütters, de la Uniunea Creştin-Democrată berlineză, încearcă cu toate mijlocele să-l reducă la tăcere pe unul dintre cei mai competenţi cunoscători ai istoriei Partidului Socialist Unit din Germania (PSUG / SED)”. Prin astfel de afirmaţii, gazeta sugerează o echivalenţă existentă între Uniunii Creştin-Democrate (CDU) şi Partidul Stîngii (Die Linke), bazată pe presupuse, dar nedemonstrate afinităţi ideologice care ar lega cele două formaţiuni politice, la nivel naţional şi regional. Articolul se încheie cu o afirmaţie polemică, prin care autorul încearcă să acrediteze ideea că Partidul Stîngii, descris drept succesorul partidului conducător din Germanie comunistă, intenţionează acum să deschidă o nouă campanie îndreptată contra foştilor disidenţi est-germani. Autorul uită, însă, să precizeze că numeroşi foşti disidenţi est-germani au criticat întîmplările din cadrul Memorialului Hohenschönhausen, iar ca şefă interimară a fost numită opozanta est-germană, Marianne Birthler, considerată una din cele mai credibile personalităţi politice ale spectrului democratic german. Între anii anii 2000 şi 2011, Birthler a fost directoarea Oficiului care administrează arhiva Stasi.