UE s-a văzut, din nou, în mare parte ignorată când SUA au prezentat un plan de pace în 28 de puncte la începutul lunii noiembrie, care câteva zile mai târziu s-a redus la un text de 19 puncte, după ce diplomații americani și ucraineni s-au întâlnit la Geneva - asta chiar dacă oficialii europeni, care au vorbit sub condiția anonimatului pentru Europa Liberă (RFE/RL), consideră că au reușit să elimine unele dintre ideile din textul original legate direct de aderarea Ucrainei la UE și NATO.
Însă finanțarea Ucrainei este considerată biletul de aur al Europei la masa negocierilor. După ce s-a angajat „să acopere nevoile financiare ale Ucrainei pentru 2026 și 2027”, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a prezentat recent statelor membre trei opțiuni privind modul în care se pot obține aproximativ 140 de miliarde de euro pentru Kiev în următorii doi ani. Având în vedere reticența Statelor Unite de a pune pe masă noi fonduri pentru Ucraina, disponibilitatea Europei de a interveni a devenit crucială.
În timp ce primele două opțiuni din „documentul Von der Leyen” includ furnizarea de numerar Ucrainei de către statele membre individuale sau strângerea fondurilor necesare de către Comisia Europeană de pe piețele financiare, cea mai favorizată este a treia opțiune, un împrumut de reparații care utilizează activele suverane rusești înghețate în UE, deoarece acest procedeu nu afectează în mod direct buzunarele contribuabililor din UE.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, la o conferință de presă cu președinta CE Ursula Von der Leyen, la Bruxelles, pe 17 august 2025.
Lucrurile nu sunt, însă, atât de simple. În primul rând, timpul pentru a ajunge la un acord este pe sfârșite, deoarece Belgia, țara în care sunt înghețate majoritatea acestor active, se opune în continuare acestei măsuri. Apoi, mai sunt și Statele Unite, care, în propunerea lor inițială, de luna trecută, și-au exprimat interesul de a obține o mare parte din fonduri.
Von der Leyen, vorbind despre Ucraina în fața Parlamentului European pe 26 noiembrie, a declarat că nu vede „niciun scenariu în care contribuabilii europeni să plătească singuri factura” și a adăugat că este pregătită să prezinte textul legal pentru împrumutul de reparații.
Potrivit surselor RFE/RL, Comisia Europeană lucrează la nu mai puțin de 11 acte legislative referitoare la împrumut, iar în capitalele UE există o mare frustrare din cauza faptului că nu s-au prezentat detalii concrete despre modul în care vor funcționa toate acestea.
Un oficial al Comisiei Europene a declarat pentru RFE/RL că ideea inițială era să se asigure mai întâi un fel de sprijin politic pentru împrumutul de reparații atunci când liderii UE se vor reuni la summitul UE de la Bruxelles, pe 18 decembrie, și apoi să se stabilească detaliile la începutul anului viitor, pentru ca banii să ajungă la Kiev la începutul celui de-al doilea trimestru al anului 2026. Exista, de asemenea, teama că diplomații și avocații naționali s-ar împotmoli în prea multe detalii și ar compromite orice șansă de a ajunge la un acord inițial dacă actele juridice ar fi prezentate prea devreme.
Acum, se așteaptă ca acestea să fie trimise capitalelor în curând. Belgia, care găzduiește compania de piețe financiare Euroclear, unde sunt înghețate majoritatea obligațiunilor rusești, dorește să primească garanții adecvate din partea altor state membre ale UE, deoarece se așteaptă la represalii legale din partea Moscovei. A face față singură pretențiilor de 140 de miliarde de euro din partea Rusiei, sumă care reprezintă o treime din PIB-ul anual al Belgiei, ar fi un dezastru pentru țară.
Într-o scrisoare adresată lui Von der Leyen pe această temă, văzută de RFE/RL, premierul belgian Bart De Wever și-a exprimat încă o dată îngrijorarea: „Deși înțeleg pe deplin argumentul potrivit căruia contribuabilul european nu ar trebui să fie singurul care să suporte costurile sprijinului financiar acordat Ucrainei, realitatea juridică brutală este că, în niciun moment din istorie, activele suverane imobilizate nu au fost „reorientate” în timpul unui război în curs. Astfel de active au făcut obiectul unor decizii în cadrul acordurilor postbelice, de obicei în contextul reparațiilor de război de către partea învinsă.”
Premierul belgian Bart De Wever.
Cu toate acestea, Comisia Europeană consideră în continuare că se poate ajunge la un acord în decembrie, dacă un număr suficient de state membre ale UE vor oferi garanții juridice obligatorii pentru a susține împrumutul de reparații pe baza venitului național brut (VNB) al acestora. Acest lucru înseamnă că țările mai mici și sceptice, precum Ungaria și Slovacia, pot renunța, deoarece ponderea lor totală în VNB al UE este nesemnificativă.
Dar toate celelalte țări europene mai mari și mai bogate trebuie să se alăture inițiativei pentru a împărți costurile. Iar Bruxelles speră că și alte țări din G7 care nu sunt membre ale UE vor contribui la acest efort.
De Wever însuși se arată deschis la această posibilitate în ultimele rânduri ale scrisorii sale: „Dacă Consiliul European ar fi chemat să decidă asupra unui program de împrumuturi pentru reparații în cadrul viitoarei sale reuniuni, acest lucru va fi posibil numai cu condiția ca toate preocupările exprimate mai sus să fie acoperite în mod adecvat și complet. Aceasta include o garanție completă care trebuie furnizată de statele membre dispuse să o acorde, permițând Euroclear să mențină lichiditatea activelor pentru valoarea lor totală. Nu voi fi de acord decât dacă aceste garanții, astfel cum sunt stipulate mai sus, sunt furnizate și semnate de statele membre la momentul luării deciziei. Subliniez că aceste garanții trebuie furnizate în proporție de 100 % și că, întrucât astfel de garanții sunt furnizate în mod voluntar, cota corespunzătoare a statelor membre care nu doresc să participe la astfel de garanții va fi preluată în totalitate de către cele care acceptă să participe.”
Costul investițiilor americane
Dar nu doar obstacolul belgian trebuie depășit. Există și „perspectiva americană”, după cum o numesc unii oficiali ai UE. Planul inițial în 28 de puncte prevedea că „100 de miliarde de dolari din activele rusești înghețate vor fi investite în eforturile conduse de SUA de reconstrucție și investiții în Ucraina” și că „SUA vor primi 50 % din profiturile obținute din această operațiune”.
Această formulare i-a tulburat profund atât pe politicienii, cât și pe diplomații europeni, mai ales că aceștia se așteptau ca banii acordați Ucrainei sub forma unui împrumut de reparații să fie folosiți în mare parte de Kiev pentru achiziționarea de arme produse în Europa.
Sediul Euroclear din Bruxelles.
Oficialii UE consideră că cea mai mare parte a propunerii inițiale a SUA a fost diluată sau eliminată complet de atunci, dar recunosc că orice document poate suferi din nou modificări considerabile și că nu sunt la curent cu ultimele discuții privind formularea textului.
Și, deși UE dorește ca împrumutul pentru reparații, dacă acesta va fi aprobat în cele din urmă, să fie un proiect european, majoritatea diplomaților recunosc că este esențial să se mențină Washingtonul implicat – și mulțumit. Acest lucru poate însemna acceptarea ideii ca americanii să primească o parte din fonduri – sau cel puțin ca Ucraina să poată plăti armele americane cu banii respectivi.
Dar, mai important, este vorba și de a se asigura că Statele Unite continuă să exercite presiuni asupra Ungariei pentru ca aceasta să accepte prelungirea sancțiunilor UE, care includ înghețarea activelor rusești, la fiecare șase luni. În iulie, când a venit momentul reînnoirii măsurilor, Ungaria nu a amenințat cu veto – în mare parte datorită presiunilor americane. Bruxelles speră că SUA vor juca același rol când sancțiunile vor trebui prelungite din nou, în ianuarie.
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te