„Republica Moldova este ca o Golgotă pe care poporul este răstignit mai tot timpul”(VIDEO/FOTO)

Deseori poți auzi că Republica Moldova este iubită pentru ceea ce înseamnă tradiții, cultură, simboluri, gastronomie; pentru oamenii care schimbă lumea în jurul lor, care au inițiativă și fac lucruri frumoase acasă, care nu se dau bătuți; pentru oamenii care ajută oameni. Asta e Republica Moldova! Dar sunt și multe lucruri care nu plac, prea multe chiar. Și e de datoria tuturor să încerce să facă o altă Moldovă pe care să o iubească toți. Ce înseamnă dragostea de țară? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.

Republica Moldova este ca o Golgotă pe care poporul este răstignit mai tot timpul

* * *

La Ciuciuleni, o localitate din raionul Hâncești, am întrebat localnicii de ce iubesc ei Republica Moldova. Mulți au spus cu emoție care sunt motivele pentru care iubesc palma de pământ pe care s-au născut și trăiesc. Răspunsurile sunt diferite. Sătenii iubesc Republica Moldova cu bune și rele, pentru că le-a dat rădăcini, pentru limba ei frumoasă, pentru că le este casă, pentru oamenii ei buni, pentru că aici lumea a învățat să reziste, să se reinventeze; pentru plăcinte și sarmale, pentru vinul gustos. Oamenii iubesc Moldova, pentru că e ca o mamă blajină, dar cel mai mult urăsc politicienii corupți care mint și dezamăgesc.

– „Țara și mama se iubesc necondiționat. Indiferent cum este, cum o vedem la televizor ori cum citim în ziare, cum vorbesc străinii despre țara noastră, eu o iubesc. Și o iubesc foarte mult.”

Europa Liberă: Și dacă e atâta iubire pentru palma asta de pământ, de ce cetățenii în sondaje spun că țara lor merge pe o cale greșită?

– „Ei au dreptate că merge pe o cale greșită, dar nu noi, cetățenii, am ales calea pe care trebuie să meargă țara, au ales cei care s-au bătut cu pumnul în piept că, mergând la guvernare, ne vor duce spre vectorul european. Dar, deocamdată, noi nu avem o direcție corectă de dezvoltare.”

Europa Liberă: Și încotro, Moldova?

– „Pe loc. Suntem într-o stagnare totală.”

Europa Liberă: Cine o scoate din rătăcire?

– „Tinerii! Tinerii care trebuie să aibă curaj, să vină să ia țara în mâini.”

Europa Liberă: Mulți tineri aleg să plece, aleg calea străinătății.

– „Avem nevoie de un lider care să îi cheme și să le zică: «Țara este a noastră și noi trebuie să fim stăpâni în ea»!”

Europa Liberă: Spiritele în societate sunt divizate, pentru că despre dezbinare se vorbește încă de la proclamarea independenței. O idee națională apare ea, trebuie cineva să se gândească la un proiect de țară? Cum e?

– „Da, trebuie lansată o nouă idee națională, care ar presupune să aducem Europa acasă și să aducem țării viitorul de care are nevoie.”

Europa Liberă: Și cu ce asemănați, comparați astăzi Republica Moldova?

– „Cu o mamă care stă la poartă și așteaptă, o mamă care-i în continuă așteptare, dar care nu-i supărată pe copiii ei, că o mamă nu poate să fie supărată.”

Europa Liberă: Și peste zece ani, ce viitor vreți să aibă palma asta de pământ, gura asta de Rai, cum îi ziceți Dvs.?

– „Timpurile se schimbă, țara trebuie să fie absolut schimbată, din rădăcini. Nimic ușor, nimic imposibil, e de-ajuns doar să vrem.”

Europa Liberă: Dar din acel milion plecat peste hotare, din care ați făcut parte, de ce atât de puțini preiau exemplul Dvs. - să vină și să investească la baștina lor?

– „Nu sunt puțini. Dacă n-au venit, asta nu înseamnă că se implică. Eu lucrez cu toate asociațiile de moldoveni din diasporă, nu numai din Italia – Milano, Torino, Portugalia, Irlanda, Spania...”

Europa Liberă: De ce prea puțini încearcă acest lucru?

– „Nu-s puțini... Noi mai avem calitățile noastre de a ne victimiza, de a ofta, de a pune mai presus interesele personale, de a cere schimbări, fără a face nimic, dar schimbarea vine de la noi. Deci, dacă n-au reușit să se schimbe în interior, atunci nu putem pretinde de la alții. Eu, în 2000, când m-am întors prima dată acasă, am stat un an și când am revenit, doamna la care munceam m-a întrebat: „Ce ai găsit acasă”? Și i-am zis: „Nu cunosc nimic”. – „Cum nu cunoști”? – „Dar nu cunosc”. - „S-au schimbat gardurile, casele, consătenii vorbeau altă limbă”? – „Nu, nu, nu...” Și ea atunci s-a uitat lung la mine și mi-a zis: „Tu te-ai schimbat și nu mai accepți modul de viață pe care l-ai văzut, tu ești schimbarea”. Și cred că a fost și un imbold de a înțelege că, de fapt, nu este altceva decât o schimbare în gândire.

A trăi din umilință e un lucru foarte josnic și asta nu ne dă demnitate, asta ne creează o imagine de popor neputincios, necărturar, lipsit de demnitate. Citisem undeva că la cei care stau cu mâna întinsă să ne uităm de sus în jos numai atunci când au nevoie sau când putem să le dăm o mână de ajutor. Înseamnă că, dacă noi așteptăm ca cineva să ne facă schimbările, tot timpul cineva o să se uite la noi de sus în jos, dar nu cred că noi merităm această viziune. Eu cred că Republica Moldova are destulă forță, curaj, persoane, tineri, adică trebuie încurajați și de dat posibilitate nu la cei care stau pe stradă și fluieră, și strigă „Jos Dodon! Jos!”, dar la cei care au ce spune.”

Valentina Ursu, Europa Liberă, a făcut un popas aici, la Ciuciuleni, și întrebăm localnicii de ce își iubesc țara. De ce iubiți Republica Moldova?

– „Pentru că-i a noastră! Trăim și noi cum putem - care mai bine, care mai rău, se descurcă fiecare cum poate.”

Europa Liberă: Dacă ar fi să-i vorbiți unui străin despre Republica Moldova, ce i-ați povesti?

– „Eu tot timpul le-am vorbit la străini, că am fost peste graniță, în Italia, în Portugalia, am vorbit de bine țara, numai de bine am vorbit-o. Dar n-avem bani nici acum, nici atunci. Totul depinde nu de noi, acești care muncim, dar depinde de conducere. Asta-i treaba, conducerea!...”

Europa Liberă: Și conducerea nu-i aleasă tot de cetățeni?

– „Da’ nu vedeți cum se vând? Se vând ca la piață, chiar ca la piață se vând. Ne promit, vin cu niște mame de promisiuni de Doamne ferește, dar când colo, ei tot pentru interesul lor se duc acolo, nu pentru interesul nostru.”

Europa Liberă: Există patriotism suficient în rândul cetățenilor, ca să-și decidă soarta?

– „Dacă nu eram patrioți, eram din 2000 în Italia rămași, dacă nu eram patrioți și dacă nu iubeam țara asta, eram rămași acolo, dar asta dă dovadă că ne-o iubim, așa cum este ea, săracă.”

Europa Liberă: Dar uitați-vă, la aproape 30 de ani de la proclamarea independenței, la Tiraspol se gândește într-un fel, la Comrat în alt fel, la Chișinău în alt fel...

– „Au interesele lor și cred că-s meschine, dacă plecăm spre Asfințit, spre Vest, numai dacă plecăm încolo, ceva schimbări au să fie, dar altfel, nuuu.”

Europa Liberă: Dar cei din Găgăuzia, cei de peste Nistru ar putea să spună că ei vor doar cu Răsăritul, cu Moscova?

– „Dar de ce transnistrenii au un mare procent pașapoarte românești? De ce? Pentru că tot se duc în partea ceea și lucrează.”

Europa Liberă: Pentru că în toamnă urmează să aibă loc alegeri prezidențiale, un președinte ar putea să ajungă să fie președintele tuturor cetățenilor?

– „Nu, pentru că nu-i țară prezidențială. Nu poate să fie, totuna o să fie mâncat, chiar dacă o să fie susținut de lume, dar o să fie ros de la rădăcină.”

Europa Liberă: Dar de ce?

– „N-ar avea putere, pentru că l-ar mânca aceștia de primprejur.”

Europa Liberă: Și peste 30 de ani, ce s-ar schimba? Iată, Republica Moldova din ‘91 și cea de astăzi, vedeți mai multe asemănări între ceea ce a fost și ceea ce este?

– „Să nu fie mai rău decât a fost până la pandemia asta, că lumea cât de cât se descurca deja. La noi cu viile se ocupă și îi vedeam pe oameni cât de cât mândri, așa, în centru chiar aici ședeau roate, povesteau fiecare, dar acum parcă ne-a dat peste cap cineva cu ceva.”

Europa Liberă: Și problemele cele mai mari ale statului care sunt?

– „Conducerea, conducerea... Suntem conduși de oameni incompetenți.”

Europa Liberă: De ce iubiți Republica Moldova?

– „Că-i frumoasă și mi-i dragă, și m-am născut aici, o țară de minune. Foarte mult îmi place Moldova. Și la copii le spun să n-o părăsească nicidecum. Există probleme, trecem peste dânsele, avem speranță pe viitor, totuși se va schimba ceva și să fie nu bogăție, dar să fie armonie, veselie, dispoziție, curaj de viață. Acestea acum, în timpul de față, lipsesc.”

Europa Liberă: Ce nu vă place în țara asta?

– „Conducerea nu ne place, fiindcă tare ne mai jumulesc, ne fură deschis. Ei n-au nici un pic de rușine, nici un pic de soveste, nici un pic de simț omenesc. Modestie, unde-i modestia lor? Unde-i demnitatea lor? Atâta de frumos vorbesc când vin în fața alegătorilor și promit marea cu sarea. Unde-s promisiunile acestea? Lor nu li-i rușine?”

Europa Liberă: Dar așa se zice că națiunea își merită guvernarea pe care o are?

– „Păi da, dar ce să facem dacă acum guvernarea-i cumpărată cu bani, nu-i legitimă?”

Europa Liberă: Adică, cum îi cumpărată?

– „Le dă bani, cumpără săracii și de atâta, pentru că cei care-s de calitate au plecat...”

Europa Liberă: Și cine și cum face schimbarea?

– „Lumea ar face schimbarea, dacă ar da voie să fie votul corect, dar nu-i chip.”

Europa Liberă: Unui străin ce i-ați vorbi despre Republica Moldova?

– „Unui străin?...”

Europa Liberă: Cum ați descrie țara Dvs., ce-i spuneți unui străin despre Moldova?

– „Aaa! Eu cred că știu toți despre Moldova noastră și ce se petrece aici.”

Europa Liberă: Ce se petrece?

– „Că-i coruptă! S-a furat miliardul... Dar ce numai miliardul? Haideți să vorbim corect, dna Valentina, ce numai miliardul aici s-a furat? Au privatizat aici, de la Snegur încoace, au privatizat pe ce, pe hârtii? Ce noi nu vedem? Ei cred că noi suntem proști, dacă suntem la sate noi suntem proști? O să vină o bună zi și o să fie o revoltă mare, eu am încredere în Dumnezeu și în viitor că totuși o să fie.”

Europa Liberă: Și cu ce asemănați, cu ce comparați Moldova?

– „Cu o țară în dezastru! Dar lumea o să se deștepte și o să fie bine și în țara noastră.”

Europa Liberă: Ziceți și Dvs.: de ce iubiți Republica Moldova?

– „Iubesc Republica Moldova, pentru că este patria în care m-am născut, în care am spus prima dată cuvântul „mamă”, patria în care am văzut lumina zilei și primul răsărit de soare. Aici sunt codrii, râurile, dealurile copilăriei mele, pentru că m-am născut la sat și noi, sătenii, mai mult ca oricine iubim Republica Moldova, pentru limba română pentru care am luptat și luptăm, fiindcă la limba română noi avem de lucru mult, limba română este în continuare călcată în picioare, este marginalizată, așa cum este și țara Republica Moldova.”

Europa Liberă: Și dacă moldovenii își iubesc țara lor, de ce lucrurile scârțâie?

– „Cred că moldovenii, nu toți, dar n-o iubesc îndeajuns. Și cred că lucrează foarte puțin pentru țară, și cred că cunosc foarte puțini istoria, și cred că își iubesc foarte puțini părinții, că dacă i-ar iubi, n-ar pleca departe, nu i-ar lăsa singuri, bolnavi acasă, ar lupta ca lucrurile să se schimbe aici, în țară. Și ar lupta ca Republica Moldova să fie în sânul popoarelor europene, alături de Țara-mamă, de România, ar fi mai patrioți, într-un cuvânt. Dar e un patriotism cu frică, parcă moldoveanul este înfricoșat de ceva, are o frică moștenită, nu știu de unde, poate din negura istoriei, poate din persecuția sovietică, care l-a urmărit pe moldovean tot timpul, dar această frică încă e în sânge.”

Europa Liberă: Interesul național, dacă ar fi să-l definiți, cum l-ați descrie?

– „Interesul național cred că se mărginește la punga moldoveanului. Au încurcat moldovenii, în ultimul timp, interesul și cu bugetul național. Ei cred că interesul se cumpără sau se vinde pe bani. Au rămas mai puțini luptători astăzi pentru cauza națională. Ar trebui să apară cineva mai cu dragoste de țară.”

Europa Liberă: De 30 de ani aproape, de când s-a proclamat independența Republicii Moldova, din 1991 și, iată, până astăzi se vorbește despre două Moldove – Moldova celor săraci, Moldova celor bogați.

– „Pătură mijlocie nici nu este. Într-adevăr, au rămas o categorie foarte săracă și o categorie foarte bogată, pe care nu-i preocupă altceva decât propriul venit și chiar nu-i interesează în ce țară trăiesc, pe ce lume trăiesc și li se pare că Moldova este a lor, dar, de fapt, Moldova nu este a lor. Moldova este a urmașilor urmașilor noștri. De fapt, Republica Moldova este ca o Golgotă pe care poporul este răstignit mai tot timpul; de fapt, nu este o țară, este o așchie de pământ care trebuie reintegrată.”

Europa Liberă: Dar la Tiraspol și Comrat, credeți că lumea gândește așa, precum gândiți Dvs.?

– „Nu gândește, acolo s-au spălat creierii mult mai tare decât la noi. Tăvălugul sovietic nu a reușit să treacă peste tot. Și cred că acolo lumea nu m-ar înțelege, dar dacă am avea altfel de abordare, fiindcă totul se rezolvă prin dialog, trebuie să discutăm totuși cu ei cu binișorul.”

Europa Liberă: Dvs. de ce iubiți Republica Moldova?

– „Trebuie s-o iubesc! Aici am crescut, aici am căpătat cunoștințe, aici am lucrat și aș mai spune că să iubesc numai Republica Moldova n-aș putea fără a nu iubi și Patria-mamă, România. Divizarea aceasta este dureroasă. Având în vedere că am de acum câțiva ani buni...”

Europa Liberă: Sănătate!...

– „Sănătate îmi doresc numai, dar pe parcursul vieții puține transformări am văzut în Republica Moldova. Și cele care au avut loc, acelea au avut loc la oraș, în primul rând. De sat se vorba numai așa, ca să ne închidă ochii.”

Europa Liberă: Sunt momente și când ziceți că „nu iubesc Republica Moldova, pentru că?...”

– „...pentru că nu văd în Republica Moldova o clasă politică demnă de guvernare și de conducere, e absolut compromisă.”

Europa Liberă: De ce s-a compromis?

– „Fiindcă nu au cultură politică, au mințit; nu se poate de încâlcit brânza cu cașul. Dacă te dedai politicului, înseamnă că trebuie să faci politică; dacă te dedai businessului, fă business! Mulți dintre ei au încurcat buzunarul statului cu buzunarul lor și din cauza asta lumea e dezorientată, e rătăcită.”

Europa Liberă: Ați fost și Dvs. în străinătate, ați câștigat bucata de pâine acolo. Unii au decis să rămână pentru totdeauna în alte colțuri ale lumii, Dvs. ați revenit. Ce v-a motivat să reveniți?

– „Eu nu schimb niciodată plaiul nostru mioritic.”

Europa Liberă: Și viitorul cum îl vedeți?

– „Viitorul Republicii Moldova îi sumbru, nu avem sorți de izbândă.”

Europa Liberă: Dar trebuie de ieșit din situație?

– „Trebuie să ieșim din situație, dar pentru asta trebuie să scăpăm de oligarhi și mincinoși de tot felul. Aceștia nu trebuie să aibă loc nici în guvern, nici în parlament...”

Europa Liberă: Dar clasa asta politică prin sită trece o dată la patru ani, când sunt alegeri?

– „Ea trece, dar se vede că ei se ung cu ceva, că, știți, sunt ca peștele și au trecut, dar dacă au trecut, apoi ei își fac interesele personale și pe dânșii nu-i interesează. Eu când am văzut discursurile acestea acum cu deputatul Gațcan, îmi face impresia 100% că aceștia-s bandiți adevărați.”

Europa Liberă: Și în următorii zece ani, ce se poate schimba, cine schimbă? Cum vreți să arate palma asta de pământ?

– „Aș vrea ca Uniunea Europeană să ajute Republica Moldova, ca ea să intre cât mai repede în Uniunea Europeană, fiindcă asta-i unica salvare.”

Europa Liberă: Și cu ce asemănați Republica Moldova?

– „Republica Moldova o asemăn cu o floare frumoasă căreia abia, iaca, de-i mai țin petalele să nu se usuce. Dacă să ținem cont că rușii vor să mai facă o enclavă în Republica Moldova, în spatele Ucrainei, ne va fi foarte greu.”

Valentina Ursu, Europa Liberă, am făcut un popas aici, la Ciuciuleni, și întrebăm localnicii de ce-și iubesc țara. De ce iubiți Republica Moldova?

– „Că-i Moldova noastră, de atâta o iubim. Da’ conducerea nu-i bună.”

Europa Liberă: De ce sunteți supărat pe această conducere?

– „D-apoi dacă au spus că au să mărească pensiile cu 15%, eu l-am auzit când a spus Dodon, și ei amu au mărit cu 4%.”

Europa Liberă: Și cât vi s-a adăugat la pensie?

– „Ei, vreo 45 de lei.”

Europa Liberă: E săracă Republica Moldova?

– „Ea-i bogată, dar o sărăcesc aceștia care-s la conducere, ei fură miliarde...”

Europa Liberă: Dar unui străin ce i-ați povesti despre Republica Moldova?

– „La unul străin? Da’ unde-i acel străin? I-aș spune că să vină unul de pe acolo să conducă Moldova asta.”

Europa Liberă: Și aici, în Republica Moldova, nu se pot găsi oameni vrednici care să stea la volanul țării?

– „Sunt, dar ei nu vor, că de-amu nu pot de aiștia. Ați văzut că aista, Gațcan, a fugit din Partidul Socialiștilor?”

Europa Liberă: El a candidat aici, în această circumscripție?

– „Aici a fost, în Hâncești a fost.”

Europa Liberă: V-a dezamăgit?

– „L-a cumpărat Candu cu vreo 500 de mii de euro...”

Europa Liberă: Ce credeți despre aceste vânzări-cumpărări de deputați?

– „Aiștia au trădat oamenii care i-au ales, oamenii îi aleg într-un partid, dar ei se mută de-amu în altul. Trebuie pedepsiți și gata! Asta e rușine, mare rușine!”

Europa Liberă: Cine sunt patrioți în Republica Moldova?

– „Da’ eu de patrioți nu știu, eu nici n-am auzit de dânșii.”

Europa Liberă: Și peste zece ani, cum vreți să arate Republica Moldova?

– „Da’ eu am 78 de ani. Eu mai ajung peste zece ani să mai văd?...”

Europa Liberă: Sănătate multă!

– „Iaca ce-i...”

Europa Liberă: Dar cum ați vrea?

– „Aș vrea măcar copiii și nepoții noștri să trăiască bine. De scăpat de corupție, de sărăcie, de tot...”

Europa Liberă: Ziceți și Dvs.: de ce iubiți Republica Moldova?

– „O iubesc, că-s băștinaș. Asta-i Basarabia, de când a venit sistemul rusesc a devenit Moldova, dar ea-i Basarabia, Moldova îi în Iași.”

Europa Liberă: De ce iubiți Republica Moldova?

– „E o țară frumoasă, minunată! Aici m-am născut, aici am crescut, aici mi-s rădăcinile și o iubesc, pentru că e țara mea.”

Oameni și locuri în Ciuciuleni, raionul Hâncești, iulie 2020

Europa Liberă: Și de ce n-au putut să se înfiripeze aceste rădăcini și pentru copilul care vă este departe de casă?

– „Pentru că salariul era mic și când îi trebuia undeva: Dă, mamă-i, dă mamă-i... Dar mama de unde să-i mai dea atâta?”

Europa Liberă: V-a mai revenit fiica acasă, aici, la Ciuciuleni?

– „Fiica mea nu mai revine, fiindcă de-amu rădăcinile ei sunt acolo. Trăiește foarte bine, salariile-s bune, își trăiesc viața – la munte, la mare... Da’ noi, în soare, cu săpușoara în mână, gheboși, dar așa suntem învățați.”

Europa Liberă: Dar ce-i lipsește Republicii Moldova?

– „O conducere de vârf înțeleaptă, care să poată să aibă grijă de cetățenii Republicii Moldova, nu numai de buzunarele lor și de dânșii. Ei până se văd la putere, și când se văd în scaun, nici nu mai vin iar vreo doi-trei ani.”

Europa Liberă: De ce puterea îi orbește pe mulți politicieni?

– „Banii, bogăția... Ei își fac vile, își cumpără mașini scumpe, se duc prin Dubai, pe la Maldive, își iau avioanele lor, își iau vapoarele lor. Iaca pentru ce se zbat, nu pentru ca să-i fie bine la popor.”

Europa Liberă: Și chiar nu mai sunt politicieni care să se gândească și la interesele statului, cetățeanului?

– „Sunt, sunt, dar numai nu-i știm noi, ca să-i alegem pe aceia. Frate cu frate se sfădesc de la partidele acestea, îs multe partide, să fie două-trei partide, ca omul să poată alege, dar când îți dă o listă de doi metri, nici nu știi pe care să-l alegi, închizi ochii și pe care se nimerește, pe acela pui și tu votul și, na, du-te...”

Europa Liberă: Dar știți că și politicienii atunci când ajung la putere, unii din ei pun mâna pe Biblie și se roagă la Domnul să binecuvânteze Republica Moldova?

– „Ei, rar de aiștia, nu știu, dă Doamne, să fie și mama fată, dar nu cred să fie dintr-aiști care să se roage la Dumnezeu, că ei, dacă s-ar ruga, ar face și ar fi, dar nu se pot uni, nu se pot înțelege. Îs orgolioși, îs rânzoși, nu știu care-i mai mare, care-i mai tare, se vând, se cumpără. E o țară a dezmățului, trebuie guvernul, parlamentul și președintele să tragă într-un jug, să rezolve toate probleme țării și atunci ar fi bine, dar așa...”

Europa Liberă: Și cu ce asemănați Republica Moldova, cu ce o comparați?

– „E o țară sărăcită, dezbinată, dar ea e o țară frumoasă, cu bogății mari, cu pământuri, cu locuri frumoase. Iaca chiar Orheiul Vechi, Cetatea Sorocii, vinurile, vinăriile noastre, câte 200 de kilometri de beciuri de vin... Unde se mai află așa frumusețe? Pământuri roditoare, înfloritoare, livezi, lumea-i muncitoare...”

Europa Liberă: Și cine-i dorește bine Republicii Moldova?

– „Uniunea Europeană! Eu mă gândesc că salvarea într-acolo îi, că ne ajută și cu bani.”

Europa Liberă: Și peste zece ani, cum vedeți Republica Moldova? Cum ați vrea să arate?

– „Să fie fără hoți și fără corupție, că acum corupția îi cea mai mare în justiție și prin guvern și parlament, și prin medicină, și peste tot locul îi cea mai mare corupție. Dacă o să dispară corupția și hoția, țara noastră o să devină o țară bogată, dar să se întoarcă toți acasă, să investească în țara noastră, să fie o țară bogată și frumoasă și să știe în toată lumea despre Moldova noastră.”

Europa Liberă a făcut un popas aici, la Ciuciuleni, și întrebăm localnicii de ce își iubesc țara. De ce iubiți Republica Moldova?

– „Aici ne-am născut, aici am crescut, aici am făcut cunoștință cu limba mamei, am deprins tot, am adunat, am cules de la pământ tot de aici. Ne ducem și prin alte părți, vedem, stăm cu lumea ceea de acolo, dar nu-i aceea, când știi că acasă pământul acesta îți dă energia și nu ți-o poate lua nimeni. Și dragostea asta față de țară, de patrie nu-i dată la toată lumea totuna. Da’ poate vine asta și de la faptul că guvernarea asta a noastră a făcut ca lumea să urască țara asta? Au fost atât de habarnici, nu și-au dat interesul să facă lucruri bune pentru țară. Eu cu vreo 15 ani în urmă mi-am pus sistemă pentru gaz, că atunci gazul la noi în sat de-abia ajunsese.

Să-mi fi spus cineva că au să treacă 15 ani și eu gaz așa și n-o să mai văd la casa mea, mă uitam la dânsul sceptic, dar am ajuns și văd că au să mai treacă încă poate, cel puțin, cinci ani, de-amu poate atunci eu nici să nu mai fiu și gaz eu nu mai văd. Șed cu toată sistema pusă frumos, aștept gazul. Deci, dacă guvernarea noastră nu se gândește că și omul de la țară are nevoie de infrastructură, că are nevoie de canalizare, de apă... Omul ar veni, el ar lucra și pământul. Lumea întreabă, veneau cândva la primărie și ziceau: vreau un post de lucru. - Dar ce post de lucru vrei? Ar lucra lumea și la pământ dacă ar avea condițiile care trebuie, dar s-a ivit o clasă politică care a simțit gustul banului și a văzut că se poate face bani din politică și nu se gândește cum să muncească să facă banul acela, ei au văzut că se poate de acolo și hai să ne apucăm să furăm. Și mulg vaca asta, care se numește statul Republica Moldova, băncile statului și tot ce este mai bun și îl lasă gol pe necăjitul de om muncitor. Ce fel de lucru poți să faci, când tu nu ai satisfacția salariului muncit? Trebuie guvernanți buni, ca să conducă lumea asta, să se intereseze nu numai de orașul Chișinău.”

Europa Liberă: Cu ce asemănați Republica Moldova?

– „Mă uit la florile astea ale mele, că eu atâta suflet depun într-însele, fiecare atâta-i de scumpă, îi la fel de scumpă și țara asta, îi ca o floricică, numai că trebuie îngrijită, trebuie udată, trebuie plivită, trebuie înlăturate buruienile, spinii care o înconjoară și atunci vom face o viață frumoasă. Noi ca noi, dar măcar urmașii noștri, nepoții noștri.”

* * *

Voci adunate la Ciuciuleni, comună care face parte din raionul Hâncești. Localnicii întreabă statul, care are primării, poliție, spitale, școli, universități, parlament, guvern, președinție și multe alte instituții, câtă dragoste le arată moldovenilor. Am discutat și cu sociologul Vadim Pistrinciuc, fost parlamentar, care sunt motivele pentru care el își iubește țara în care s-a născut și trăiește.

Vadim Pistrinciuc

Europa Liberă: De ce iubiți Republica Moldova?

Vadim Pistrinciuc: „Știți, eu câteodată mă supăr pe dânsa foarte tare, dar în linii generale o iubesc, am și momente când o iubesc. Nu este o iubire neîntreruptă, de multe ori m-am supărat, câteodată a fost cu mine dură. Eu o iubesc, în primul rând, pentru că aici mă simt bine, aici îmi sunt părinții. Dar dacă sincer, în Moldova nu este atât de rău, Moldova are oameni buni, cu care eu mă pot înțelege. Am trăit o perioadă în Germania, am călătorit foarte mult, sunt niște societăți extraordinare, oameni foarte disciplinați, dar aici te simți bine, într-un fel, deși eu consider că dragostea n-a fost reciprocă tot timpul. Mă mai supăr uneori.”

Europa Liberă: Credeți că ați oferit Dvs. mai mult decât ați primit?

Vadim Pistrinciuc: „Nu, nu, Doamne ferește! Dar știți cum e, dragostea trebuie să fie reciprocă. Ultima dată m-am supărat deunăzi, când am citit un sondaj și am văzut câți oameni cred încă în cipuri, în toate prostologiile astea. Și nu cred în ceva fals, asta-i o parte a problemei, dar cred în ceva care îi pune pe ei în pericol. M-am supărat deunăzi inclusiv pe mulți prieteni, așa, colectivi de-ai mei, că eu îi cunosc cam pe toți, în gândul meu m-am supărat, cât de tare înghit agendele false. Știți că Parlamentul Republicii Moldova este unicul parlament care n-a avut o zi plină să discute despre criza în care se află țara de la începutul crizei? Noi n-am văzut o zi plină la guvern, cu camerele incluse, să vadă toată țara cum stau și se ceartă acolo epidemiologi cu economiști, cu finanțiști, care să dea și care să nu dea. Uitați-vă în toate guvernele din jur, nu vă duceți în Franța, iată, în jur uitați-vă. Contradicții între ministrul Finanțelor și cel al Sănătății sau cealaltă parte.

Dragostea mea începe, fiindcă te îndrăgostești prin oameni în țară, dar oamenii, prietenii, rudele când văd, inclusiv părinții mei înghit gălușca asta, la televizor se uită care a mai intrat și care a mai ieșit și în ce partid și prietenii mei care sunt formatori de opinie și participanți la emisiuni marți vorbesc că a ieșit Vasilică, joi vorbesc că a ieșit Ionică. Eu, de exemplu, am niște prieteni medici și-i mai sun așa, o dată în două săptămâni: „Măi, voi sunteți OK, mai puteți? Cât timp mai rezistați? Ce limbă străină mai învățați?” Ei deja una o știu și se gândesc să mai învețe și alta ca să poată să se ducă. Eu știu că par un pic, așa, mai romantic în chestia asta, dar acesta nu-i romantism. Dacă noi n-o să dezbatem problemele acestea, n-o să ne sfădim pe ele, dacă vreți, chiar să se bată cineva, dar pe ele, nu pe altele, noi o să culegem niște consecințe enorme. Eu foarte tare m-am supărat când Biroul Național de Statistică și Fondul ONU pentru Populație au ieșit cu niște calcule, niște evaluări privind descreșterea populației. Ce credeți că s-a discutat mai mult în presă, în presa bună, cum se zice? Asta? Nu! Știți ce s-a discutat cel mai mult? Era a treia zi de „reabilitare” a dlui Gațcan. Asta s-a discutat. Iată asta-i o problemă! E o problemă inclusiv a mea, pentru că și eu am contribuit la așa gen de agende. Și iată în momentele astea dragostea mea un pic șchiopătează, dar revine, până la urmă.”

Europa Liberă: Fiind politician, ați interacționat cu foarte mulți colegi de-ai Dvs. de peste hotare, și ei reprezentanți ai clasei politice. De când nu mai sunteți deputat în parlament, oricum călătoriți. Ce-i povestiți unui străin despre Republica Moldova?

Vadim Pistrinciuc: „Sunt două tipuri de conversații: cei care cunosc, deodată te întreabă de probleme și începi să discuți despre probleme în justiție, oligarhie, trafic...”

### Vezi și... ### Se mai poate compromite justiția din Republica Moldova?

Europa Liberă: ...miliard dispărut, un milion de moldoveni aflați în străinătate...

Vadim Pistrinciuc: „Despre miliard mă întrebau mai puțini, fiindcă totul era foarte clar, numai noi ne întrebam aici ce s-a întâmplat; ei știau că s-a furat un miliard, iar pe urmă totul e clar. Și a doua parte era categoria de oameni care nu prea cunoșteau despre Moldova și atunci eu mă simțeam mai împlinit și puteam să le povestesc mai multe despre țara noastră.”

Europa Liberă: Și ce le povesteați?

Vadim Pistrinciuc: „Le povesteam despre oameni, că-s buni, pleacă, dar nu pierd legătura și acesta-i un lucru bun. Și le povesteam de atuurile Republicii Moldova. Moldova este o țară în care este comod să trăiești, dacă mai rezolvă câteva probleme, atunci îi perfect. Sunt oameni care, bunăoară, câștigă bani în afară, dar trăiesc aici, însă când încep să apară copiii, să aibă nevoie de sistem de sănătate, educație și alte chestii, ei încep să caute alte țări, alte gazde unde să-și poată rezolva problemele acestea. Câteva probleme rezolvate și moldovenii au să se integreze perfect în orice țară. Și este problema disciplinei. Din păcate, disciplina este cea mai mare problemă a noastră. Și eu vorbesc de ea din toate punctele de vedere. Noi avem și o clasă politică sau birocratică nedisciplinată, noi avem caste care din generații, din tată în fiu sunt deprinși să trăiască exclusiv pe banii țării și oamenii sunt suficient de disciplinați să accepte aceste realități. Nu vor un pic să mai pună piciorul în prag. Și pe de altă parte, avem disciplina în genere a comportamentului în societate.”

### Vezi și... ### Recolta de cereale din acest an puțină, proastă și la prețuri speculative

Europa Liberă: Și totuși, pentru cei din afară deseori se face trimitere la cartea de vizită care înseamnă: podgorii, vinuri bune, tradiții, festivaluri. Lucrul acesta prinde?

Vadim Pistrinciuc: „Sigur că da! Am prieteni la Bruxelles care chiar colecționează sau sunt interesați de asta. Dar, credeți-mă, asta nu este numai în Moldova. Nu trebuie să ne îmbătăm cu ceea ce avem. Valoarea cea mai mare pe care o are o țară sunt oamenii. Și la noi oamenii, într-adevăr, sunt deosebiți. Ei sunt foarte primitori, sunt deschiși, sunt harnici, se pricep la multe lucruri. Mergi în Statele Unite, ai acolo pe cineva cu rădăcini din Moldova care lucrează, sunt de-ai noștri oameni; te duci la Consiliul Europei, la Comisia Europeană sunt specialiști de-ai noștri, consilieri de deputați, băieți buni, fete bune care lucrează; în bănci sunt specialiști buni care lucrează, în business sunt buni care lucrează. Cei care au interacționat cu moldoveni pe linie profesională, toți spun că sunt disciplinați, foarte ușor se integrează, chiar sunt buni. În Moldova, în genere, poți să ieși în orice sat, în mijloc de sat să vorbești, să fii primit, să fii ajutat, să fii îngrijit, dar disciplina – trebuie să știi cum se merge pe drum, trebuie să știi că nu trebuie să dai și să nu primești înapoi...”

Europa Liberă: Dacă este atâta lume bună, de ce nu este o clasă politică înțeleaptă?

Vadim Pistrinciuc: „E de vină nivelul de toleranță foarte mare față de fenomenele negative. Toleranța asta prea mare față de lucrurile negative ne strică pe noi și ea a coincis cu plecarea la foarte multă lume. Iată, studiul despre care vă spuneam, calculele Biroului Național de Statistică și ale UNFPA arată că vreo 7% pleacă anual. E o cifră extrem de mare. Și pleacă oamenii activi, cu gândire critică, să voteze le este mai greu ș.a.m.d. Eu cred că trebuie zdruncinată un pic realitatea aceasta.

Sunt două scenarii. Unul când noi o să ne gândim singuri profund (ca să gândești, trebuie să citești, să te informezi) și pe urmă o să acționăm. Asta-i calea evolutivă, o să începem să înțelegem mai bine, nu din tradiție moldovenească de colhoz, că au trecut acele timpuri, nu mai sunt, că ne-a îndemnat cineva. După ce ne-am gândit, facem chestiile. Și a doua cale e mai tristă, e una... Cred că atunci când o să se întâlnească sapa cu parbrizul unei mașini care costă mai mult decât bugetul unei primării. Și spre asta o să se meargă, pentru că, dacă noi o să-i împingem pe oameni în direcția asta, o să credem că ei nu simt – dar ei simt! –, dacă greșesc, sigur că greșesc, dar greșesc de atâta că așa sunt manipulați. E simplu. Și sunt o multitudine de probleme care există. Știți, chiar dacă te duci la cei din triburile Amazoniei (antropologii mai citesc cărțile acestea), să spunem comunitățile foarte originale, ei au acolo un fel de judecători, un fel de autorități morale la care se adresează când au de rezolvat un conflict. Noi nu avem aceste repere în societate, justiția, sistemul judiciar nu funcționează sau funcționează parțial. Sunt oameni buni, sunt procurori buni, sunt judecători buni, dar sunt și răi, iar totul funcționează într-o zonă latentă, într-o zonă nesigură. Noi n-avem un stâlp în jurul căruia să ne adunăm, care să poate interveni și să reguleze un pic, în societate și la nivel de elite predomină impunitatea. Atât timp cât o să fie impunitate, lucrurile o să fie rele. Și eu sunt ultimul om care dorește ca cineva să stea la pușcărie. Doamne ferește! La pușcărie trebuie să stea numai acei care sunt social-periculoși, dar omul trebuie să fie pedepsit atunci când ia de la altul. Și cetățeanul niciodată nu trebuie să plătească pentru cel care fură.”

Europa Liberă: Cu ce asemănați Republica Moldova, cu ce o comparați?

Vadim Pistrinciuc: „Cu o tânără sau un tânăr, cu o ființă umană care este într-o perioadă de tranziție, care e deșteaptă, e harnică și nu știe încotro s-o ia: să meargă pe calea asta grea a învățatului, a muncii, a creșterii sau pe calea delincvenței, sau de viață. Republica Moldova nu trebuie să caute soluții rapide și imediate, trebuie, pur și simplu, mai multă disciplină. Oamenii trebuie să ceară disciplina de la politicieni, să nu accepte, să nu tolereze chestiile acestea, că oamenii le văd. Dacă tu vezi că cineva vine doldora de hrișcă în sat și o împarte în stânga și în dreapta, trebuie să te întrebi de unde vine hrișca asta. Dar o să fie bine, este o perioadă de tranziție, trebuie să trecem și prin asta, dar, până la urmă, eu sunt optimist, lucrurile au să meargă spre bine, e perioada de tranziție pe care cred că o s-o trecem cu bine.”