Astăzi, reprezentanţi ai marilor companii Facebook, Twitter și Google vor apare în fața comisiilor pentru informații din Senat și Camera reprezentanţilor. Ieri, ei au răspuns întrebărilor unui subcomitet al Senatului american, în care au fost prezenţi toţi membrii democraţi ai subcomitetului şi doar cinci din cei 11 senatori republicani din această subcomisie, după cum informează agenţia Associated Press.
Your browser doesn’t support HTML5
Rețele de socializare și amestecul Rusiei în alegerile americane
Senatorii prezenți la aceste audieri au fost extrem de interesați de ceea ce aveau să le spună reprezentanţii celor trei mari companii – creatoarele celor mai importante rețele de socializare din lume – în legătură cu rolul jucat, prin ele, de Rusia în alegerile prezidențiale de anul trecut.
Întrebările au fost cât se poate de exacte și cea mai importantă a fost de ce atât de târziu, Facebook, de exemplu, a realizat că este folosit într-un fel ce contravine flagrant valorilor pentru care compania pledează. Senatorul democrat Al Franken, a întrebat, cu uimire: „oameni cumpără reclame plătind în ruble. Reclamele sunt politice. Puteți să puneți laolaltă miliarde de date tot timpul – căci așa mi s-a spus că fac aceste rețele – sunt cele mai sofisticate lucruri inventate vreodată de om. Google are acces la toate cunoștințele lumii și primiţi ruble pentru reclame politice și nu vă dați seama că ceva nu e în ordine aici?”, a întrebat senatorul democrat, vădit îngrijorat. Ca răspuns, Colin Stretch de la Facebook a răspuns că ar fi trebuit să aibă „lentile mai cuprinzătoare” și a amintit că totuși Facebook a publicat în luna aprilie o cercetare care arăta că guverne și grupări nestatale răuvoitoare folosesc Facebook pentru a influența alegerile, dar atunci Facebook nu a numit Rusia în niciun fel.
O altă extrem de importantă întrebare la care trebuie să răspundă reprezentații Facebook, Google și Twitter este dacă numai Rusia a procedat astfel sau dacă și alte țări, „certate cu ordinea internațională”, au făcut același lucru. Senatorul John Kennedy a întrebat cum ar putea Facebook să știe cu siguranță acest lucru având lunar cinci milioane de companii care pun reclame pe rețeaua de socializare, ca să nu mai pomenim de cei care se pot ascunde în spatele unor identități false. Întrebarea a rămas fără un răspuns limpede.
Senatorul Kennedy, scrie Associated Press, a vrut să afle și cum se autodefinesc aceste rețele de socializare – ce sunt ele, de fapt – platforme tehnice sau ziare?
Richard Salgado de la Google a răspuns că sunt companii de înalta tehnologie și ca platforme tehnice nu pot purta responsabilitatea pentru ceea ce se postează. Pe de altă parte, senatorii au spus că în momentul în care milioane de americani declară că își iau informațiile în primul rând de pe rețelele de socializare, atunci ele ar trebui considerate, drept instituții media, iar instituțiile media sînt responsabile pentru conținutul pe care îl răspândesc.
Facebook a spus că mesajele Moscovei transmise între 2015 şi alegerile prezidențiale americane au ajuns la 126 de milioane de americani. Twitter a spus că a depistat și a închis 2752 de conturi legate de faimoasa „fabrică de troli” rusească.
Reprezentanţii Google au declarat că au informații ”limitate” de folosire a platformei Youtube de trolii ruși.
O altă întrebare importantă a dezbaterii a fost legată de modul în care ar putea fi rezolvată aceasta problemă. E poate nevoie de noi reglementări?
Acest subiect a fost adus în discuţia Subcomitetului pentru afaceri juridice a Senatului american de senatoarea Amy Klobuchar, care a propus, alături de senatorii John McCain şi Mark Warner o nouă legislație care să reglementeze reclamele politice la radio, televiziune și pe Internet.
Senatorul Richard Blumenthal a adus în discuție mesajele false transmise prin Twitter în legătură cu candidata Hillary Clinton – unul din ele informa oamenii că ar putea vota doar print-un mesaj electronic, și un altul, dădea un număr, care ar fi însemnat un vot în favoarea candidatei democrate la alegerile de anul trecut. Rămâne deschisă întrebarea și imposibil de răspuns la ea: câți alegători americani au votat astfel.
Întrebări care, ar putea sa își găsească măcar unele răspunsuri în audierile de astăzi.