O nouă rundă de negocieri în format 5+2 pentru Transnistria și un comentariu asupra acestei întâlniri de la Roma, apărut pe blogurile Adevărul sub semnătura lui Iulian Chifu. El spune de la bun început că auspiciile sunt complicate.
„Coaliția liniilor roşii, alcătuită din principalele ONG-uri din Republica Moldova, nu mai este consultată de autorităţi, fiind preferate variante de consilieri şi consultanţi distincţi şi absconşi, în timp ce viceministrul pentru reintegrare, Cristina Lisnic, trădează inconsistenţa şi extrema juvenilitate de când a luat dosarul”. Are o „cunoaştere încă secvenţială a subiectului” și e clar că nu poate face față influenţelor la care e supusă de către participanţii în formatul 5+2. Există, apoi, un „forcing” pe rezultate imediate, după ce Chișinăul a făcut deja multe concesii, consideră comentatorul. Sunt „cedări unilaterale” şi „flexibilităţi nepermise care merg de la compromis rezonabil până la trădarea naţională”.
Ceea ce se întâmplă este federalizarea de facto a Republicii Moldova, în numele unei politici a „pașilor mici”. Pe scurt, transnistrenii au primit diverse drepturi, autoritățile de la Tiraspol s-au văzut cu atribuții transferate de Chișinău, deși auto-intitulatul stat transnistrean nu este recunoscut. Pentru transnistreni, a fost mană cerească Acordul de Asociere și Liber Schimb cu Uniunea Europeană, trăiesc mai bine, granița s-a virtualizat în bună măsură, ca atare de ce-ar mai vrea să se „reunească” cu Republica Moldova? „Reintegrarea e amânată sine die şi se consolidează separarea şi federalizarea de facto”, este concluzia acestui articol.
Matei Dobrovie scrie pe site-ul ziare.com despre alegerile parlamentare care vor avea loc peste puțin timp în Republica Moldova. O face mai ales pentru a sublinia că: „Dacă Bucureștiul nu va susține forțele cu adevărat pro-europene și anti-oligarhice, totul va fi pierdut”. „România a susținut prea multă vreme abordarea stabilitate cu orice preț peste Prut, chiar dacă această stabilitate era un eufemism pentru un sistem oligarhic, autodeclarat pro-european, dar care în realitate a perpetuat corupția și sărăcia. (...) Sperietoarea rusească - Vin tancurile rusești! - a fost folosită plenar în retorica oficială românească și moldovenească, ca o formulă comodă. (...) Paradoxal, tancurile rusești nu vin”.
Frăția la vedere dintre Liviu Dragnea și Vlad Plahotniuc, manifestată cel mai recent prin susținerea declarată de primarul social-democrat al Bucureștiului, Gabriela Firea, pentru candidata sprijinită de Partidul Democrat din Moldova Silvia Radu...
Mai sunt și alte pericole. Frăția la vedere dintre Liviu Dragnea și Vlad Plahotniuc, manifestată cel mai recent prin susținerea declarată de primarul social-democrat al Bucureștiului, Gabriela Firea, pentru candidata sprijinită de Partidul Democrat din Moldova Silvia Radu. Apoi, finanțarea prin Ministerul Românilor de Pretutindeni a unor „portaluri precum timpul.md şi deschide.md, care fac propaganda pro-oligarhică, pro-Ilan Sor, acuzat în furtul miliardului, și atacă furibund PAS și Platforma DA.”
La București se comentează intens decizia de ieri a Curții Constituționale, care consideră că președintele Klaus Iohannis nu are dreptul să o mențină în funcție pe Laura Codruța Kovesi, procuror-șef anticorupție, după ce ministrul de justiție (așadar guvernul) a cerut demiterea ei. „Viitorul democrației constituționale din România depinde în mare parte de reacția pe care președintele Iohannis și societatea civilă o vor avea la decizia de ieri a Curții Constituționale”. Spre deosebire de Ungaria și Polonia, în România președintele are deocamdată „o autoritate politică și instituțională care se opune distrugerii statului de drept”, iar indepedența justiției e mai atent monitorizată de Uniunea Europeană, scrie Vlad Perju pe site-ul hotnews.ro. Părerea lui este că Iohannis trebuie să pună în aplicare decizia Curții imediat ce este publicată în Monitorul Oficial pentru a prezerva statutul acestei instituții a statului de drept, dar nu înainte de a cere explicații detaliate (o poate face și societatea civilă) de la judecatorii constituționali asupra motivațiilor, în special în cazul opiniei separate exprimate de trei dintre cei nouă înalți judecători.
Ioana Ene Dogioiu (ziare.com) constată că, după această decizie, președintele României devine, din garantul independentei justiției, un personaj „total inutil, irelevant”. Pentru Cristian Câmpeanu (revista 22) e însă clar: „CCR nu poate obliga președintele să emită un decret pe care nu vrea să îl emită”, și anume cel de revocare din funcţie a d-nei Kovesi.