În secțiunea de bloguri de la Adevărul, Cristian Unteanu scrie despre scandalul în care se află noua Comisie Europeană tocmai când se pregătește să intre în funcțiune. Ar fi vorba de un „scandal identitar”. Totul pornește de la denumirea aleasă de Ursula von der Leyen pentru unul din portofoliile de comisar european: în loc de „migraţie, securitate, afaceri interne şi cetăţenie”, comisarul din partea Greciei se va ocupa de „protecţia modului nostru de viaţă european”. Și care-i problema?, spun popularii europeni. Analistul politic de la București răspunde pe cont propriu, dar și cu argumentele deja formulate la Bruxelles: titulatura portofoliului trebuie să reflecte explicit principiile Uniunii, or cea nouă poate fi interpretată ca o „preluare deloc discretă a uneia dintre temele prioritare ale retoricii extremei drepte şi ale mesajelor populiste din seria Viktor Orban, remodelate pentru a justifica o eventuală schimbare (…) a demersurilor europene de până acum în privinţa migraţiei, controlului frontierelor şi securităţii interne”.
Apoi, nu există încă o definiţie a „modului de viaţă european“, deci practic „pot fi propuse orice măsuri legislative pe care cineva, chiar cu bună intenţie, ar vrea să le vadă funcţionale (…). Foarte periculos!”, scrie Unteanu. În fine, portofoliul denumit astfel ar putea readuce pe tapet „dezbaterea asupra rădăcinilor creştine (sau iudeo-creştine) ale acestei Europe care trebuie apărată, (…) eventual cu propunerea unui numerus clausus pentru locaşurile de cult altele decât creştine” etc. Cum Comisia cea nouă e încă în blockstart-uri, articolul se încheie pesimist, cu acel principiu al lui Murphy, care spune că ceea ce începe bine se încheie prost, iar ceea ce începe prost se încheie și mai prost. De verificat!
Cel puțin doi comentatori de politică internă – Ioana Ene-Dogioiu de la ziare.com și Dan Tăpălagă de la G4Media – cred că războiul mai mult de declarații dintre Klaus Iohannis, președinte, și Viorica Dăncilă, premier, are și o miză mai puțin avuabilă: amândoi au interes să-l trimită în umbră pe Dan Barna, de care s-ar teme în perspectiva alegerilor prezidențiale. Ioana Ene insistă însă și pe neputința președintelui Iohannis, ale cărui prerogative sunt ciuntite serios. Îi respinge dnei Dăncilă propunerile de remaniere și o trimite în Parlament pentru vot pe o nouă structură politică, monocoloră, a executivului. Și dacă nu se duce? Și dacă Dăncilă câștigă la Curtea Constituțională, controlată de pesediști? Totul seamănă cu o „telenovelă pe acoperișul statului distrus, (care) îi erodează pe ambii actori (…) și alimentează acel curent antipoliticieni consacrați care a măturat și alte țări europene”.
Pe site-ul republica.ro, Cristian Tudor Popescu descoperă care este „sensul vieții în politica valahă”: titlul. Nu funcția, nu postul – acestea presupun anumite abilități, cunoștințe, responsabilități. Titlul e ce-ți scrie lângă nume”. Nu are importanță modul în care este obținut (…). Vreme de veacuri, în Țările Române, toate titlurile, începând cu cel de șef al statului, au fost cumpărate cu saci de galbeni. Odată ce respectivul a devenit vornic, paharnic, ministru sau măcar secretar de stat, își șterge pe loc din minte cum s-a ajuns și crede în modul cel mai sincer că e chiar prea puțin pentru valoarea lui”.