Ramona Ursu semnează opinia zilei pe site-ul ziare.com. Textul e dedicat zilei de 10 august. La doi ani de la reprimarea mitingului diasporei, jurnalista consideră că dosarul deschis pentru găsirea vinovaților, ca și operațiunea de reprimare a manifestanților, de altfel, constituie un „blat ordinar”. Probabil nu acum, dar la finalizarea anchetei, reluată acum parțial, se va dovedi că rămâne „blat”, cum s-a întâmplat și cu dosarele revoluției din 89 și mineriadei din 1990.
Tânărul masterand Robert Gabriel Ciobanu abordează pe ziare.com delicata temă a corectitudinii politice, în raport cu generația sa (18-30 de ani). În România, el găsește trei atitudini principale față de corectitudinea politică: unii „o considera chiar benefică într-o anumită măsură, uneori câștigă personal de pe urma ei, însă resping ideea că așa ceva ar exista în România”. Alții nu o văd prezentă în România, dar ar putea fi de acord că „este un principiu de organizare care îngrădește libertatea oamenilor”. Aceste două poziționări sunt majoritare în cadrul generației. Mai există însă și o minoritate care „consideră corectitudinea politică, atât în conținutul ei, cât și în implicațiile sale - un regim care, odată instalat, tinde să reducă libertatea oamenilor până în punctul orwelian în care inclusiv ce se petrece în sfera mentală a fiecăruia este de interes pentru autorități. Corectitudinea politică, pentru acești oameni, este o amenințare reală și în România, unde se instalează treptat, ca un ecou al evoluțiilor din Statele Unite”.
Robert Gabriel Ciobanu deplânge retragerea din viața publică a multor intelectuali care nutresc rezerve față de această formă de restrângere a libertății de gândire și expresie, cât și puțina apetență a profesorilor universitari competenți pentru mentorat. „Avem nevoie de modele intelectuale, de standarde, de îndrumare, dezbateri și conversații. Acestea sunt condițiile necesare ale unei dezvoltări intelectuale. Nu este suficientă o listă cu marile cărți”. Și cum, de-a lungul istoriei, au existat destule „momente în care rămășițele civilizației au fost păstrate într-un spațiu geografic și cultural marginal”, „nu ar fi de mirare, riscă autorul să scrie, ca timpurile noastre să cunoască ceva similar, iar civilizația occidentală, dezvoltată în Grecia Antică și apoi în Apusul Europei, să se refugieze din calea revoluțiilor contraculturale și a corectitudinii politice în câteva spații periferice ale continentului european”.
Tot despre libertatea de gândire și expresie scrie și Alexandru Lăzescu în editorialul Ziarului de Iași, unde comentează operațiunea de linșaj mediatic împotriva regizorului Cristi Puiu. Acesta a spus la TIFF că e foarte greu să vizionezi un film de 200 de minute cu masca pe față. Reacția unei părți a opinie publice a fost stârnită de comentariul agresiv al lui Cristian Tudor Popescu de la digi24 – „un discurs care iată, putem fi mândri de asta, este în deplin sincronism, cel puţin ca ton, cu noul «jurnalism în cheie moral corectă» promovat intens la New York Times. Semn că «newspeak»-ul, limbajul imaginat de Orwell în 1984, adică ceea ce numim astăzi «corectitudine politică», are bune şanse să prindă rădăcini şi la noi”. Acuzat că „a făcut o măgărie agitatorică menită să-i promoveze filmul”, tratat de „nesimțit”, iar cei care l-au aplaudat etichetați drept „hominizi cretini sau ticăloşi”, Cristi Puiu este apărat de Alexandru Lăzescu în numele libertății de gândire și exprimare. El îndeamnă la revederea clipului de trei minute și ceva (intervenția cu pricina a regizorului), în care a citi cele spuse de CTP și preluate încă mai gros de internet reprezintă cel puțin un „proces de intenție”.