Interpolul, organizația internațională care structurează și coordonează la nivel transnațional cooperarea între polițiile majorității țărilor de pe planetă, este reunit zilele acestea la Istanbul pentru a-și alege un nou secretar general, postul fiind vacant de trei ani, însă simultan cu asta a reizbucnit polemica în legătură cu natura și funcționarea organizației.
Ziare de orientare atât de diferită cum sunt stângistul cotidian francez Libération, sau, peste ocean, nimeni altul decât biblia cotidiană a burselor capitaliste, Wall Street Journal (WSJ), formulează mari îndoieli în legătură cu neutralitatea Interpolului.
Astfel, WSJ dă ca exemplu de intruziune autoritară faptul că ultimul șef al organizației, chinezul Meng Hongwei, a fost practic răpit de China în 2018, când el se întorsese într-un scurt concediu acasă. Meng n-a mai reapărut decât la tribunal, iar planeta întreagă a văzut cum în ianuarie 2020 șeful Interpolului a fost condamnat la 13 ani închisoare în țara sa (cf. foto), acuzat de corupție și luare de mită, deși mai toți experții și observatorii politici în Occident sunt convinși că el a fost victima unei răfuieli politice orchestrate de Xi Jinping. Nimeni nu a protestat în Occident, iar de atunci Interpolul a rămas fără un director, un șef, un vârf al piramidei executive.
În Franța, Libération, la rândul său, dispunând de antene bine informate la sediul Interpolului, al cărui cartier general se află în Lyon, scrie că dacă se adeverește ce se aude în culise, și anume că următorul șef al Interpolului va fi un general din Emiratele Arabe Unite, acuzat de tortură, asta nu va face decât să confirme supușenia politică a organizației, din ce în ce mai folosită politic, chiar pe față, de către regimurile autoritare. Interpolul a devenit astfel de multă vreme un instrument politic de care abuzează țări totalitare, precum Rusia, China sau Iranul, care caută în felul acesta să-și neutralizeze opozanții fugiți în străinătate.
Rusia și Iranul se numără printre țările care abuzează din ce în ce mai mult de notificările roșii ale Interpol pentru a căuta arestarea oponenților politici. Rusia a fost de altfel criticată de către Consiliul Europei, care a calculat o creștere de cinci ori a mandatelor Interpol emise de Rusia în ultimul deceniu.
O asemenea notificare roșie permite poliției din cele 194 de state membre ale Interpolului să coopereze în legătură cu arestarea și extrădarea persoanei căutate de autoritățile dintr-o țară anume sau de un tribunal internațional.
Un raport al Consiliului Europei din 26 aprilie a 2017 declarat: „Interpolul și sistemul său de notificări roșii au fost utilizate abuziv de către unele state membre în scopuri politice în ultimii ani pentru a suprima libertatea de exprimare sau a persecuta oponenții politici din străinătate”.
Căutând să pedepsească adversarii domestici care fug în străinătate, Rusia se arată a fi una din țările care au dezvoltat în ultimii ani o strategie complexă și bine finanțată de utilizare a Interpolului.
Libération mai scrie și despre cum dictatura lui Lukașenko, tiranul de la Minsk, se folosește de Interpol pentru a vâna dizidenții bieloruși din străinătate. Ba chiar, același Libération are și un editorial: «Interpol: un sistem pervertit și în derivă».
Având sediul în Lyon, Franța, cu 194 de țări membre, Interpol își definește rolul de a permite „poliției din întreaga lume să colaboreze pentru a face lumea un loc mai sigur”.
Din 1923, când a fost creat, și până astăzi, Interpol a făcut de multe ori acest lucru, permițând forțelor de poliție să împartă informații despre criminali, șefii mafiilor, fugari și să le permită arestarea.
Țările membre dispun însă de o mare latitudine în aplicarea mandatelor Interpol. Pentru organismul internațional, care nu are posibilitatea să ancheteze asupra vinovăției reale, mandatul de arestare trebuie executat. Ii revine apoi persoanei arestate să-și dovedească nevinovăția în țara care căreia îi este livrată.
Totuși, aplicarea mandatelor de arestare nu este întotdeauna automată. Astfel, răposatul magnat rus Boris Berezovski, fugit la Londra, dușman personal al lui Putin, nu a putut fi extrădat de către Marea Britanie spre Rusia, tribunalele britanice considerând că cererea de extrădare sosită de la Moscova prin Interpol era motivată politic.
Din ce în ce mai multe voci cer acum reformarea Interpolului, dat fiind că foarte multe dictaturi sau țări nedemocratice se servesc de Interpol pentru a-și persecuta opozanții din străinătate.
«Niște țărani»
În vremea aceasta, cum o anunță Le Monde, Parlamentul European a votat în sfârșit, după decenii de târguieli între diferitele legislaturi și capitalele țărilor membre, o reformă a Politicii Agricole Comune (PAC) a UE.
Eurodeputații au adoptat un buget de 50 de miliarde de euro pe an până în 2027 – ceea ce reprezintă o treime din bugetul UE, din care Franța rămâne principalul beneficiar.
Conservatorii din PPE și liberalii din Renew au votat în favoarea reformei PAC. Socialiștii (S&D) din Parlamentul UE s-au arătat împărțiți, în vreme ce ecologiștii și extrema stângă au considerat că noua legislația e departe de a corespunde așteptărilor. La fel, felurite ONG-uri și organizații ale agricultorilor au anunțat ă se opun reformei. Într-un tweet, scrie Le Monde, militanta pentru climat Greta Thunberg a spus că această reformă a PAC este «un dezastru pentru climă și mediul înconjurător», ea regretând că reforma «nu ia deloc în seamă acordul de la Paris» din 2015, are fixează o limită a încălzirii planetare «cu mult sub» 2 °C, iar dacă se poate sub 1,5 °C.
“Compromisul atins e departe de a respecta schimbările climatice promise”, afirmă Knut Krohn, corespondentul european al Tagesspiegel, estimând că Europa “și-a ratat” reforma agricolă.
Totuși, reforma, care va fi aplicată din ianuarie 2023, prevede plăți directe pentru programe Agricole ecologiste, însă acestea sunt lăsate la latitudinea guvernelor țărilor membre. Cum o scrie la Bruxelles Le Soir, “există riscul că guvernele vor face doar un minimum din ceea ce este așteptat de la ele”.
Rafale pentru «marea miercuri»
Cum o anunță, oferind multe detalii picante, Jutarnji List, în Croația. Emmanuel Macron se va afla astăzi și mâine în Zagreb: „străzi blocate, Mercedesuri blindate, artilerie anti-drone” pentru această zi de «mare miercuri», «velika srijeda».
Vizita e foarte importantă pentru ambele țări, Macron venind ca emisar al țării ce preia președinția UE din ianuarie 2022, dar și ca mare vânzător de arme: Croația a decis să cumpere de la Franța 12 avioane militare de tip Rafale, pentru un preț de un miliard de euro.
### Vezi și... ### Criza migranților: Rusia „joacă în aceeași echipă cu puterea de la Minsk” (Petras Auštrevičius, raportor pentru Belarus)Cum Putin anexează lent estul Ucrainei
The Atlantic Council oferă o analiză a procesului lent și insidios prin care a început de ceva vreme deja să anexeze estul Ucrainei.
Lucrul a devenit evident la începutul acestei luni, când directorul CIA Bill Burns a fost trimis la Moscova pentru a preveni Kremlinul să nu purceadă la o invadare a Ucrainei. Pe măsură ce presa a început să tot scrie despre temerile unei iminente ofensive militare rusești, ministrul britanic al apărării Ben Wallace a vizitat, pe când omologul său ucrainean Oleksi Reznikov a mers la Washington pentru discuții cu șeful Pentagonului Lloyd Austin. Până și miniștrii de externe ai Franței și Germaniei, de obicei foarte împăciuitoriști față de Rusia, au făcut public un comunicat comun în care informează în termini duri Rusia de “serioase consecințe” dacă Moscova alege escalada militară în Ucraina.
Cum am scris-o ieri, pentru a doua oară anul acesta Rusia a masat circa 100.000 de oameni și material militar greu la granița Ucrainei și din nou NATO, SUA și UE lansează avertismente împotriva Rusiei, prevenind Kremlinul să nu cumva să intervină militar în Ucraina pentru a-i "proteja" pe rusofonii din Donbas, sau pentru o repetare a manevrei din Crimeea, în 2014, când s-a organizat un pretins "referendum" de unire cu Rusia.
Pe 15 noiembrie, Putin și-a arătat intenția de a continua anexarea estului Ucrainei semnând un nou decret care suprimă barierele comerciale între Donbas – regiunea de est, rusofonă, a Ucrainei – și Rusia. Măsura a fost primită cu entuziast de autoritățile controlate de Moscova din Donbas, care au numit-o “un mare pas spre integrarea cu Rusia.” Măsura nu a fost deloc în atenția presei și nici nu a fost anunțată cu obișnuita pompă cu care sunt prezentate mișcările de tancuri, însă reprezintă o foarte mare primejdie pentru integritatea teritorială a Ucrainei.
Donbasul folosește deja rubla rusă, iar nu hrivna ucraineană, limba ucraineană a dispărut din școlile regiunii, iar locuitorii pot beneficia cu toții de decizia lui Putin de a le acorda cetățenia rusă tuturor doritorilor. Cu totul, mai mult de o jumătate de milion de oameni au primit pașapoarte rusești în ultimii doi ani.