La Cluj s-a văzut în mod dramatic cât de puțină încredere au românii în conducătorii lor (Ioana Ene Dogioiu, Ziare.com)

Imagine generică

Revista presei românești

Scandal pentru că pe aeroportul din Cluj s-au înghesuit mai ieri două mii de oameni, așteptând să se îmbarce pentru Germania: la muncă, în agricultură. Unii au spus că nu trebuie lăsați să plece. De vreme ce s-au întors odată cu pandemia să rămână acasă, sunt de folos agriculturii României. Comentatorii arată însă că aceasta e doar o vorbă negândită.

Cătălin Prisăcariu scrie în săptămânalul Newsweek că românii au dreptul la muncă, sunt liberi să plece dacă vor. Vina e a autorităților care nu au fost în stare să organizeze acele zboruri. „Iar ăia scandalizați de sclavia (amărâților care pleacă) să-i țină pe români aici dându-le echivalentul sumelor obținute de agricultorii noștri sezonieri în Germania, Italia sau aiurea prin lume. Altfel, munca remunerată corect, conform unui contract care se respectă, nu este sclavie. Sclavia este prizonieratul într-o carceră mai mică sau mai mare (mare cât o țară, uneori), în care munca este așa de prost plătită că e aproape forțată”, scrie Prisăcariu.

Ioana Ene Dogioiu, Ziare.com, crede că la Cluj s-a văzut în mod dramatic cât de puțină încredere au românii în conducătorii lor. Oamenii știu că șomajul tehnic nu va putea fi plătit mai mult de două luni, iar cei care au venit din agricultura europeană nici măcar nu au dreptul la el. „Oamenii aceștia văd un stat care, în mod tradițional, este priceput să închidă și să taie (...) dar care nu pare nicidecum preocupat de relansarea economiei”. „Sunt state (auropene) care știu că prăbușirea economică va ucide cu mult mai mult decât COVID-ul din foarte multe motive. Nu numai din cauza sărăciei individuale, dar și pentru că sărăcia atrage infracționalitate cu mare violență, și pentru că un stat cu economie prăbușită nu mai are bani pentru programele de sănătate care salveaza milioane de oameni cu boli altfel letale, în primul rând cancerul”.

Economistul Valentin Lazea publică o analiză dură pe site-ul Republica.ro în care atrage atenția reprezentanților politici ai României, fie ei la putere sau în opoziție, că „măsurile de stimulare fiscală de o magnitudine nemaiîntâlnită luate de statele dezvoltate în lupta cu pandemia Covid 19 au indus, în statele emergente, (ca România) iluzia că legile economice pot fi suspendate și că, la urma urmei, există prânz gratuit, pentru care să nu plătească nimeni, nici în prezent, nici în viitor”. Nu e deloc așa. Uriașul pachet de sprijin aprobat la nivel european se distribuie sub condiții stricte. Și guvernanții, și oamenii de afaceri ar face bine să citească cu atenție: statele emergente nu pot cere sprijin la același nivel cu statele dezvoltate. Acestea din urmă au datorii publice foarte mari, dar creanțe mai mari și au o avere netă, negrevată de datorii, de circa șase ori PIB-ul. Nu este deloc, dar deloc cazul României. Ceea ce va fi primit ca sprijin va fi oricum plătit din greu în viitor, atât de țările bogate cât și de celelalte, iar sacrificată pare să fie viitoarea generație tânără.

În fine, editorialistul Ziarului de Iași, Dan Constantin, cere guvernanților să anunțe din timp, ca scenariu, măsurile de eventuală relaxare a izolării și mai ales de relansare. Oamenii au nevoie de predictibilitate.