Your browser doesn’t support HTML5
Săptămânalul 22 grupează în cel mai recent număr mai multe analize pe marginea situației din România, ca stare de spirit, ca moment politic și ca perspective. Rodica Culcer și Andreea Pora identifică frânele care țin în loc dezvoltarea firească a societății românești: presa, jurnaliștii, liderii de opinie promovați de mass media. „Renumele prost al României în Europa în privința integrității și justiției e opera politicienilor și a celor care au uzurpat calitatea de jurnalist pentru a submina statul de drept și democrația”, scrie Rodica Culcer. Acțiunea de discreditare a justiției se înfăptuiește fabricând p falsă agendă publică: „circul politic inutil și iresponsabil al audierilor din cadrul comisiei parlamentare de anchetă asupra alegerilor din 2009”, plus „falsa dezbatere despre arhiva SIPA” – serviciul secret care a funcționat până în 2006 în cadrul Ministerului de justiție pentru a spiona magistrații. Cine face însă opinia? Foarte des, inculpați sau anchetați pentru corupție, precum Dan Andronic, patronul ziarului Evenimentul zilei. „Poate fi un ziarist, se întreabă Culcer, partener de afaceri cu politicienii?, dar consultant politic și / sau media? Eu zic că nu, pentru că nu mai poți relata cu obiectivitate despre afacerile oamenilor politici”. Numai că asemenea ”chestiuni elementare de deontologie nu preocupă televiziunile de știri, ai căror proprietari au dosare și/sau condamnări penale. Deși credibilitatea posturilor este mai mult decât problematică, nimeni nu le sancționează, Consiliul Național al Audiovizualului fiind o glumă proastă, iar societatea le acceptă, din lipsă de alternativă, deși e limpede că n-au fost create pentru public, ci pentru apărarea intereselor patronilor”.
Andreea Pora își reia ideea de săptămâna trecută că încercarea de acaparare a întregii puteri de către Liviu Dragnea și Partidul Social-Democrat nu va avea până la urmă soți de izbândă. Deocamdată însă, poporul stă „înlănțuit de televizoare”, vede „umbrele statuilor proiectând-se pe pereții cavernei-ecran”, știe „cine le mută, ce scopuri au, dar fascinația spectacolului (...) înmărmurește”. Clasa politică aflată acum la putere nu s-a schimbat decât la suprafață. A scos la înaintare o nouă generație, cu aceeași misiune. Ce face acum, spre exemplu: se sforțează să demonstreze că fostul ministru de justiție Monica Macovei și judecătorul Cristi Danileț nu sunt cei care „au eliberat justiția de poliția politică, au tăiat capul monstrului și i-au luat documentele din gheare în aplauzele entuziaste ale publicului”, ci, după cum spun televiziunile arondate puterii, „călăi ai democrației, hoți de dosare, șantajiști și sugrumători ai independenței justiției” (vezi scandalul arhivei SIPA).
Ion Vianu, de asemenea în 22, arată cum a reușit PSD să se țină de atâta vreme în șa: mizând pe o majoritate populară care se mulțumește cu puțin. ”PSD este interesat ca românii să trăiască în modestie și dependență materială, dar și în dependență morală și intelectuală, scrie Vianu. Cu deosebire incultura de masă, educația mediocră sau nerăspândită, religiozitatea bigotă şi conformismul clerical sunt mijloace minunate pentru a perpetua groaza pentru orice fel de schimbare, în consecință, menținerea status quo profitabil neo-boierimii baronale și iliberale. Există o strânsă relație între retrograda politică economică și aspectele ideologice și culturale ale României de azi”.