Hotnews.ro preia o știre Agerpres despre exodul masiv de medici din Republica Moldova spre România. Rectorul Universității de Medicină și Farmacie din Chișinău a declarat că mai puțin de o treime dintre absolvenți rămân în țară. „Noi lucrăm pregătind specialiști pentru alte țări. Universitatea Testemițanu lucrează pentru România, universitățile din România lucrează pentru Germania, Germania lucreaza pentru Suedia, Suedia pentru Statele Unite, Statele Unite pentru arabi", a afirmat profesorul universitar Mihai Gavriliu. Un alt cadru univesitar a evocat posibile explicații: limba comună și apropierea de țară a tinerilor medici care aleg să profeseze în România.
Săptămânalul 22 publică un interviu cu profesorul Dragoș-Paul Aligică, universitar român stabilit în Statele Unite, în care primul subiect este influența Rusiei în România. Reporterii Ramona Ursu și Octavian Manea îl provoacă prin câteva idei în circulație despre actuala guvernare de la București: coaliția PSD-ALDE ar lucra după o agendă ascunsă, eventual dictată dinafară, cu atacuri la statul de drept, cu declaraţii care sfidează Vestul. Pare plauzibil, admite Aligică, dar nu e neapărat adevărat, pentru că, pentru asemenea politicieni, „ce mi-e Estul, ce mi-e Vestul... Ei par capabili să o joace şi să o vândă şi pe ţară, şi pe mama ţării, dacă aşa dictează interesul personal și conjunctural”. Dar există și un pericol rusesc real în regiune, și el constă în consolidarea la putere, pe termen lung şi fără putinţă de îndepărtare pe căi democratice normale, a unui regim precum cel de la București. Dialogul glisează apoi spre problemele interne ale României, unde Strada e singura care ar mai putea schimba ceva. În schimb, se bate multă monedă pe ideea că intelectualii, gen Pleșu, Liiceanu, Patapievici, Tismăneanu, sau dacă nu, jurnaliștii de la revista 22, plusează ironic invitatul, nu fac destul. Dreapta politică, aflată în opoziție, e în letargie prelungită. Și nu doar ea, ci și clasa de mijloc: „Îl ador pe capitalistul român, electoratul de dreapta prin definiție, cum stă el pe burtică, pe aici prin peisaj, chipurile bosumflat și dezamăgit. Vai, ce trist! El, sărăcuțul, a dat totul. Chiar își propusese să meargă și la vot, dacă ar fi avut timp. Planul era așa simplu: cât era el prins cu altele, cineva, nu e clar cine - poate Patapievici, poate Tismăneanu -, trebuia să-i facă un partid care să-i apere interesele. Iar el să iasă din casă într-o bună duminică și, în drum spre mall, să facă favoarea supremă votând en passant acel partid care să-i apere interesele”. România duce lipsă de bărbați politici. În locul lor se războiesc cu politicienii corupți câteva femei, persoane publice: jurnalistele Emilia Șercan, Ramona Ursu, Melania Cincea, avocata Elenina Nicuț, care nu au afaceri personale, nici procese pe rol, nici familie și nici interese.
Tot în 22, Andreea Pora scrie despre „marea grațiere mascată a corupților”. E vorba de aplicarea noii legi prin care condamnaților li se scade masiv din pedeapsă dacă o execută în „condiții necorespunzătoare”. Găselniță abilă: formularea „cazarea într-un spațiu mai mic sau egal cu 4 metri“ a fost înlocuită în proiectul legii cu „cazarea unei persoane în oricare centru de detenţie din România care a avut lipsuri la condiţiile impuse de standardele europene“. E vreo pușcărie în România care respectă la virgulă aceste standarde?” În consecință, arată Pora: „pe lângă hoți, tâlhari, violatori și criminali (chiar și în serie), vor ieși aproape automat din pușcărie și corupții”, iar legea se aplică retroactiv din 2012.